Vina de Camelia Cavadia-Editura Trei

Vina de Camelia Cavadia-Editura Trei

by -
11

"- Îţi promit! Îţi promit! i-a zis atunci, iar această promisiune îi va arde sufletul de fiecare dată, de două ori în acelaşi loc, aşa cum el nu stătuse pe gânduri şi promisese de două ori la rând."

Vina de Camelia Cavadia

Editura: TREI
An publicaţie: 2015
Număr pagini: 320

Am început romanul Cameliei Cavadia cu un oarecare scepticism. Nu mă aşteptam să descopăr o poveste de viaţă cutremurătoare între copertele acestei cărţi care întăreşte convingerea că aparenţele sunt înşelătoare, iar în spatele oamenilor pe care îi vedem zilnic există fapte, cuvinte, amintiri şi dureri necunoscute. Nu am crezut că un personaj masculin de 54 de ani mă poate face să citesc o carte doar pentru a-i afla povestea şi nici nu l-am crezut capabil să mă intrige şi să mă captiveze. Cu toate acestea, m-am trezit prinsă în amintirile sale încercând să desluşesc comportamentul său ciudat şi întrebându-mă de unde atâta durere, din ce provine toată senzaţia de culpabilitate monstruoasă care l-a ţinut pe omul ăsta izolat de lume timp de zece ani.

Cartea împleteşte trecutul cu prezentul şi, în timp ce cititorul asistă pe de-o parte la umanizarea treptată a lui Tomas H. în realitatea zilnică, pe de altă parte pătrunde în trecutul său cunoscând ceea ce acesta a trăit şi l-a dezumanizat.

Conştientă că nicio mângâiere şi niciun cuvânt nu va îndulci infernul trăit, am lăsat personajul să se dezvăluie treptat. Tomas H. e genul de om care nu vrea milă dar care îţi rupe sufletul cu durerea lui.

Îi era aşa dor să se simtă şi el din nou om! Sau măcar ceva asemănător. Îi era dor să se simtă viu, să creadă, să simtă, să vrea ceva, indiferent ce ar putea însemna asta. Îi era dor de atât de multe lucruri şi totodată era atât de înspăimântat de ele.”

Încă din primele pagini facem cunoştinţă cu personajul principal al romanului. Tomas H. apare ca un bătrân ursuz, alcoolic, fără bun-simţ şi cu o vădită dispreţuire faţă de viaţă. Omul acesta cu evidente probleme comportamentale şi tendinţe spre suicid reuşeşte însă să creeze o aură de mister în jurul său şi te face să citeşti mai departe în speranţa că vei afla motivele din spatele atitudinii şi gândurilor sale autodistructive.

Tomas H. avea 54 de ani, dar arăta de cel puţin 65. Se considera un mare ticălos în viaţă şi spera ca zilele ce-i mai rămăseseră de trăit să-i provoace la fel de multă suferinţă precum adusese el altora.”

“În timp ce toate celelalte gânduri din trecut îl făceau să se înconvoaie de durere, această amintire era singura care supravieţuise dezastrului şi rămăsese vie, caldă şi puternică.”

“Nu exista om mai potrivit decât Tomas H. care să stea mărturie pentru faptul că puterea de adaptare a unei fiinţe umane e infinit mai mare decât s-ar crede. La fel şi cea de îndurare. Tomas H. ieşise din infern şi uneori nu ştia dacă ar trebui să se considere norocos pentru asta. Se afla veşnic pe marginea prăpastiei cu un picior mereu deasupra hăului.”

Cum amintirile sunt cele care îl ţin pe Tomas pe linia de plutire, avem ocazia să îi descoperim trecutul de fiecare dată când bărbatul se scufundă în dulceaţa înşelătoare a acestor amintiri. Pentru început, cititorul o cunoaşte pe Stella şi implicit frumoasa poveste de dragoste dintre ea şi Tomas, precum şi căsătoria lor care a venit ca cea mai firească metodă de împlinire a unei iubiri sincere.

“Ca pereche, Stella şi Tomas erau exotici şi nu puţini erau cei care întorceau capul după ei pe stradă. Erau cumva ca soarele şi luna, ca apa şi focul, ca cerul şi pământul  un amestec de elemente, însuşiri şi calităţi ce se completează perfect.”

Căsnicia întemeiată pe dragoste şi afecţiune este exemplul perfect de armonie. Stella şi Tomas se bucură de viaţa în doi, iar fericirea lor pare a fi trainică, solidă, indestructibilă. Povestea lor de iubire combină toate ingredientele necesare într-un mod armonios: tinereţe, dragoste, respect, pasiune, doi copii reuşiţi, oameni dornici să le ofere afecţiune şi ajutor, cariere de succes. Totul pare un vis frumos … prea frumos însă pentru a fi adevărat.

Prima discuţie în contradictoriu, pornită de la sâmburele geloziei care îi roade sufletul lui Tomas, reuşeşte să destabilizeze piedestalul perfecţiunii căsniciei lor. Aparent o ceartă banală, aceasta zdruncină definitiv liniştea şi fericirea căminului deoarece cei doi nu mai reuşesc să reconstruiască starea de armonie iniţială şi din acest punct totul se îndreaptă inevitabil spre distrugere.

“Conştient de cele mai multe ori că duce lucrurile din rău spre mai rău, Tomas H. n-a avut puterea să spună niciodată stop cu adevărat, deşi în felul lui a tot încercat. “

Cititorul asistă la o decădere lentă şi dureroasă a familiei ce părea să aibă totul. M-am încruntat, am suferit alături de personaje şi am simţit o milă sfâşietoare pentru fiecare în parte. Printr-un joc murdar şi perfid al destinului, Tomas H. nu pierde numai persoanele dragi ci şi pe el însuşi. Copleşit de vicii precum alcoolul şi gelozia, dar şi de o teamă inexplicabilă, Tomas îşi distruge la propriu familia, căminul şi viaţa. Succesul colosal pe care îl are în carieră nu îl ajută să depăşească momentul, ci din contră îl afundă tot mai mult în negura propriilor incertitudini şi temeri. Am observat o soţie care luptă neîncetat să îl tragă afară, oameni care fac totul pentru a-l ajuta şi a-i fi aproape, doi copii care îl adoră şi tânjesc după atenţie şi … un om care nu se poate bucura de nimic din frica de a nu pierde bucuria.

“Habar n-avea de unde îi veneau aceste idei întunecate, dar uneori se surprindea gândindu-se la ce-i mai rău.”

Abia spre finalul romanului am reuşit să înţeleg pe deplin titlul acestuia pentru că Tomas H. este în cele din urmă distrus nu de multitudinea de vicii şi îndoieli, ci de o vină gigantică ce îi sfârtecă sufletul din el bucată cu bucată, iar durerea este una insuportabilă. Sfârşitul cărţii mi-a adus în minte noţiunea de “nedrept” , dar oare când a fost viaţa dreaptă ca să fie acum? Numai că, în cazul personajului Cameliei, viaţa, aşa injustă cum o ştim, pare încă şi mai monstruoasă anulând speranţa.

Au sperat degeaba şi au greşit sperând.”

Înapoi în prezent, d-l H. încearcă să refacă relaţia cu fiul său şi când soarele răsare, o face doar pentru a fi umbrit din nou şi definitiv.

“I se strângea sufletul de durere imaginându-şi-l pe Paul aşteptând. Nu mai avea cum să-i spună că de data asta ar fi venit.”

Deşi este o carte sfâşietoare o recomand pentru felul remarcabil în care reuşeşte să genereze emoţii extrem de puternice. Camelia Cavadia a scris o poveste care pare desprinsă din realitate şi, cum realitatea aduce mai degrabă suferinţă decât fericire, viaţa lui Tomas este zugrăvită în tonuri bacoviene.

Am rămas cu un nod în gât după lecturarea acestei cărţi care îndeamnă la autoanaliză. Indirect, “Vina” Cameliei Cavadia este o lecţie pe care oricine preferă să o înveţe teoretic şi nicidecum practic. Ce uşor ar fi dacă am putea învăţa din greşelile altora fără să mai fim nevoiţi să ne lovim noi înşine dureros. Ce uşor ar fi dacă nu ar exista regrete şi dacă propria conştiinţă nu ne-ar fi cel mai nemernic şi crud judecător existent. Da, m-a durut povestea asta şi înclin să cred că generarea emoţiei a fost şi scopul cărţii. Felicitările mele autoarei pentru un roman intens, tulburător, dureros şi fascinant de verosimil.

Citate:

“Pe atunci acasă era cel mai frumos loc de pe pământ.”

“Era ca şi cum niciodată nu se putea bucura până la capăt de lucruri, pentru că mereu era conştient de efemeritatea clipei. Ea era opusul lui. Se bucura de fiecare clipă la maximum, tocmai pentru că ştia că trece.”

“- Îţi promit! Îţi promit! i-a zis atunci, iar această promisiune îi va arde sufletul de fiecare dată, de două ori în acelaşi loc, aşa cum el nu stătuse pe gânduri şi promisese de două ori la rând.”

“Dacă măcar o clipă i-ar fi trecut prin cap că lucrurile nu sunt definitiv pierdute … dacă ar fi ştiut mai din timp! Cât de bine ar fi fost!”

Vina de Camelia Cavadia-citate carte (2) Vina de Camelia Cavadia-citate carte

Cartea Vina este oferită pentru recenzie de autoarea Camelia Cavadia.

Activitatea autoarei poate fi urmărită pe site-ul carticusuflet.ro sau pe pagina oficială de facebook.

Cartea poate fi comandată din librăria online Libris.

Autor: Maryliyn

11 COMMENTS

  1. Ma bucur din suflet k recenzia a reusit sa va faca macar putin curiosi . Am incercat sa redau din emotia cartii . Nu stiu cat am reusit pt k romanul este intr-adevar incredibil de tulburator.

  2. Felicitari pentru recenzie Mara! Pasajele pe care ni le-ai prezentat mai sus sunt, intr-adevar foarte intense si tulburatoare. Se vede ca ti-a placut foarte mult cartea si a reusit sa te marcheze intr-un fel sau altul. Se pare ca autoarea si-a atins scopul, nu?

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro