Vine Moş Nicolae!!!

   Nici nu-mi vine să cred că vin iar sărbătorile. Că a trecut deja 1 Decembrie și că urmează Sfântul Nicolae.

Vine Moșul și eu nici nu știam. Uitasem complet. Și când eram mică, vaaaiii, așteptam cu înfrigurare! Cum se făcea octombrie, deja începeam să visez la ce-mi va aduce Moșul. La acea seară magică, că așa o vedeam: o seară magică.

   În perioada aceasta a anului, părinților le era cel mai ușor să mă țină în frâu. Cum mă pregăteam să fac vreo năzbâtie, spuneau formula magică: „Te vede Moșul!”

– Unde? Unde mă vede?

– Pe geam.

– Dar eu nu-l văd.

– Eiii, păi tu n-ai cum să-l vezi, el știe să se ascundă! Zilele astea merge pe la toți copiii, să vadă care sunt cuminți și care nu. Și dacă te vede că nu ești cuminte, gata, nu-ți mai aduce cadouri, sau îți aduce o nuielușă.

Nuielușa aceea… Într-un an chiar am avut parte de ea, dar și de cadouri.

   Așteptam cu înfrigurare acea noapte de 5 spre 6 decembrie, îmi lustruiam ghetuțele și le puneam frumos în fața ușii camerei mele. Plecam de acolo, tocmai pentru a nu-l deranja pe Moșul. Știam că vine pe ascuns și auzisem că pleacă dacă îl surprind în exercițiul funcțiunii.

   Așa că așteptam și când mergeam la culcare, mă îndreptam cu emoție spre ușă. Ce emoție, o fi venit, n-o fi venit? Ce surpriză plăcută când vedeam ghetuțele pline cu cadouri! Mă așezam direct pe jos, mă uitam la toate și mă gândeam ce bun a fost Moșul cu mine… Nu fusesem chiar cel mai cuminte copil, nu aveam cele mai bune note, și cu toate astea, nu m-a uitat!

  A fost odată, de mult… Parcă acum nu mai este același lucru, sărbătorile nu mai sunt la fel… Acum te pomenești că zboară timpul și te trezești că diseară vine Moșul… Și te gândești: altădată, pe vremea asta ce nebunie era, câtă nerăbdare, câtă emoție… Parcă timpul nu mai trecea odată până seara, orele parcă înghețau…

  Și acum nu știi când se duce așa repede, nu știi cum să-l faci să treacă mai încet…

Voi aveți povești legate de Moș Nicolae?

***Sorina Ciocârlan***Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

10 COMMENTS

  1. Pentru mine, totul s-a schimbat de cand am devenit eu mama. Daca in ultimii ani, sarbatorile de iarna incepusera sa-si piarda farmecul, pentru ca, ajunsa la o varsta cand nu mai primesti daruri decat daca ti le cumperi, nu il mai asteptam pe Mos Nicolae, acum simt o emotie deosebita, pregatind cadourile pentru fiica mea. Chiar aseara, vazand-o cat era de entuziasmata si de fericita desfacand cadoul, m-a cuprins o emotie si o bucurie de nedescris, la gandul ca acum noi suntem „Mos Nicolae” si ii putem indeplini dorintele. Din nou, am inceput sa simt magia si farmecul sarbatorilor de iarna.

  2. Am primit si eu intr-un an o nuielusa, si de atunci m-am invatat sa fiu cuminte, desi acum am crescut si nu prea mai vine. 😀 Mos Craciun o sa fie mai darnic.

  3. La mine Mos Nicolae este sotul meu 🙂 . Mereu ma intreaba ce sa imi ia ??? 😛 . Si uite asa de fapt imi iau singura ce vreau 🙂 😉 .

  4. cu fiecare varsta mosul „e altfel”dar la orice varsta iti fac placere darurile.eva ai dreptate cu copiii(nepotii)bucuria parca e si mai mare.

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.