Vremurile bune de altădată de Bohumil Hrabal

Gen:  Literatura universală

Editura și număr pagini: Art, 425 pag.

Anul publicării: 2016 ( pentru prezenta ediţie)

Traducere: Jean Grosu

    Pentru cititorul care s-a întâlnit măcar o dată cu universul epic al lui Bohumil Hrabal şi i-a fost pe plac, lucrurile devin într-o oarecare măsură simple.

     Pentru că “reţeta”, în linii mari, este respectată în mai toate scrierile sale.

     Însă, dacă un oarecare tipar de acţiuni şi personaje devine cumva previzibil, sursa din care textul îşi trage mereu noutatea şi este înlăturată monotonia este imaginaţia fabuloasă.

    De nicăieri apar mereu noi situaţii, ipostaze din cele mai neaşteptate, încât vedem parcă aievea scriitorul acesta mărunţel în postura unui magician care scoate din pălărie viaţă…

   Pentru cititorul care se află în prima călătorie pe tărâmurile hrabaliene, el trebuie să ştie că acest reprezentant literar al Pragăi este cu mult diferit de stilurile unor alte nume sonore, precum Kundera sau Kafka.

    Atmosferei lor predominant statice, apăsătoare sau profunzimii, Hrabal le opune comicul, amuzamentul, o dezordine teribil de simpatică, amintind de haosul colorat al unei camere de copil.

    Limbajul simplu, frazele fireşti, o acţiune care curge năvalnic, prin acumulare, imprimă dinamism textului şi însufleţeşte personajele.

    Pretutindeni, fie că expune situaţii banale sau subiecte profunde, indiferent de vârstă, încadrarea socială sau trecutul actorilor săi, metoda aproape că nu se întâlneşte cu gravitatea în tonuri sumbre.

    Bohumil Hrabal (28 martie 1914, Brno – 3 febr 1997 Praga) este unul dintre cei mai importanţi scriitori cehi ai sec XX.

    În spatele poveştilor sale aparent banale, stă un absolvent de studii juridice (Univ Carolina, Praga) şi un titlu de doctor obţinut în 1946.

     Începând cu Vorbele oamenilor (1956), apoi Perla în adânc (1963) se impune ca un scriitor valoros, care cucereşte deopotrivă cititori şi critici.

    O vreme, mai multe dintre operele sale nu au fost publicate în Cehoslovacia, circulând însă sub formă de samizdat ( clandestin); altele au cunoscut ecranizări importante. Adică, din nou, agonie şi extaz.

    Vremurile bune de altădată este una din cele 28 de povestiri şi cea care da titlul volumului. Dar mai este şi un fel de mostră a omului Hrabal.

     Vremurile bune de altădată nu sunt unele în care totul era ca pe roze în viaţa lui, după care s-ar tângui sau ar lacrima nostalgic.

    Vremurile bune, de altădată şi din mai toată existenţa sa, ne vine să credem, sunt acelea în care nu l-au părăsit umorul, dragostea faţă de oameni, pisici, slăbiciunea pentru bere, sufletul de copil, scrisul, altfel spus, viaţa, cu toate ale sale.

    O viaţă din care nu au lipsit, desigur, obstacolele, poate lacrimile, suferinţa, dar pe care le-a întâmpinat la fel cum o fac şi personajele sale: simplu şi firesc. Ceea ce nu exclude sensibilitatea, inocenţa, artisticul.

     Botez 1947 – un preot ia de pe marginea drumului un tovarăş de călătorie, antreprenor de pompe funebre. Replici şi personaje de un farmec grotesc, o imaginaţie care compune universul într-un ritm galopant, străpunse pe alocuri de secvenţe tulburătoare cu animalul braconat.

    Asistăm (aici şi în mai toate celelalte povestiri) la excelente mânuiri de situaţie, întorcând parcă din încheietura impresiile cititorului alunecând spre tristeţe şi descurajare.

     O după-amiază anostă – apariţia în cârciumă a unui tânăr atât de absorbit de citit încât nu interacţionează cu oamenii, stârneşte un val de reacţii amuzante; cârciuma este un sanctuar al socializării, un loc al bărbaţilor, care nu se pot emoţiona din fleacuri şi, mai rău, să-şi expună vulnerabilităţile…

    Fanfaronul este, desigur, un fel de clovn. La locul de muncă nu e prea clar dacă şeful stăpâneşte ceva, Hanta stabilind déjà o metodă clasică de a scăpa de îndatoriri şi a-l teoriza pe superiorul său. Centrul de reciclare şi zone adiacente sunt locuri în care evoluează personaje şi situaţii la care este imposibil să rezistaţi râsului şi bunei dispoziţii.

    În Domnul notar reîntâlnim satira ţesută în jurul morţii/înmormântării; între contemplarea vieţii , a lacului, a locatarilor din curtea interioară domnul notar nu se abate de la o preocupare solemnă: planificarea propriei înmormântări. Mai intervin contracte de efectuat, bârfe din zone rurale, o dactilografă proaspătă ca miresmele primăvăratice şi desigur, zâmbetul…

    Vreţi să vedeţi Praga de aur şi Înmormântarea sunt alte două titluri în care predomină comicul.

    În Romanţă ne oprim puţin mai mult la romantism şi sensibilitate. Gaston Kosilka se îndrăgosteşte de o ţigancă frumoasă şi isteaţă; fascinat de personalitatea ei, ar vrea să întâlnească tot mai mulţi dintre cunoscuţi, ca să se poată mândri că duce la braţ o asemenea frumuseţe.

     În jur câteva voci se lamentează, dar el nu aude nimic. Din nou protagonistul masculin sensibil, stângaci şi neexperimentat în ale dragostei, prezent în mai multe din scrierile sale.

    Lucinka şi Pavlinka, Tăierea părului sau Lămpile sunt un prilej numai bun pentru a cunoaşte mai îndeaproape sensibilitatea şi tandreţea care stăteau cuibărite în sufletul acestui romancier, în timp ce Dama cu camelii întunecă un pic decorul, trasând tuşe ale unor vieţi chinuite.

     Spre finalul cărţii, ne mai întâlnim cu titluri ca Ghipsul strălucitor, Năşicul şi altele, fără a fi lipsiţi, desigur, de bagheta magică a scriitorului ceh.

   Oare, ce lumi vom mai vedea născându-se, şi de unde va răsări, de această dată viaţa, în toată complexitatea ei?

     NOTA: 9 / 10

logo Editura Art

Cartea  Vremurile bune de altădată de Bohumil Hrabal este oferită spre recenzie de către Editura Art. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Art. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de Facebook.

Autor: Adelina

10 COMMENTS

  1. Nu prea cred ca este pe gustul meu, dar prefer sa nu arunc cu niciun fel de parere. Nu judec o carte inainte sa o citesc! Multumim, Adelina! 🙂

  2. Nu cunosc autorul . Cartea de fata nu ma atrage dar poate si pentru ca nu este genul meu 🙂

  3. De obicei cartile de la Art sunt dragute. Aceasta pare destul de interesanta. Coperta e chiar inedita. 🙂

  4. Nu am mai auzit de acest autor si de cartile sale, dar pentru totul este un inceput. 🙂 Imi place cum ai prezentat totul, Adelina! Faci sa fie atat de atractiva cartea. 🙂 Multumesc pentru inca o cunostinta la creieras! :)))

  5. coperta este interesanta si prezentarea adelinei frumoasa.
    dar recunosc ca nu ma incanta in mod deosebit autorii cehi
    felicitari adelina!
    locco_smiley_10 locco_smiley_10 locco_smiley_10

  6. Felicitări pentru recenzie, Ade 🙂

    Hrabal scrie bine, am citit câteva cărți de-ale sale! Are umor cât cuprinde și e imposibil să nu te îndrăgostești de stilul lui 😀

  7. Nu am mai auzit până acum de acest autor, nici cărțile pe care acesta le-a scris nu-mi sunt mai cunos uite, din păcate!
    Cartea pare interesanta, lucru ce mă determină să mă interesez cu privire la ea :))

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.