Whitney, dragostea mea-de Judith McNaught-Editura Miron

Whitney, dragostea mea-de Judith McNaught-Editura Miron

Withney-dragostea-meaWhitney, dragostea mea de Judith McNaught

Titlul original: Whitney, my love
Traducere: Anca Nistor
Editura Miron
Anul apariţiei: 2015
Nr. de pagini: 479
Cotă Goodreads: 4.12

Seria Westmoreland: 1. Regatul viselor (A Kingdom of Dreams), 2. Whitney, dragostea mea (Whitney, my love), 3. Amnezie(Until You)

Cărţi scrise de Judith McNaught

Whitney, dragostea mea este genul de carte care te ţine în supans, te atrage în mrejele ei şi încetul cu încetul îţi pune răbdarea la încercare. M-a bulversat şi m-a enervat în egală măsură, dar în acelaşi timp am fost atât de nerăbdătoare să o citesc, încât tind să cred că am respirat mai puţin pe alocuri. Personajele sunt incredibile, dar scopul lor este ca cititorul să fie pus la probe, îl va face să treacă prin tot felul de stări, iar meritul este în totalitate al autoarei.

Am râs de comportamentul lui Whitney Stone, am adorat-o pe parcurs când s-a maturizat şi am încurajat-o când a ţinut cu sufletul la gură societatea, imediat după la debutul său. L-am simpatizat pe Nicolas DuVille şi chiar mi-am dorit un rol important pentru el în următoarele cărţi. Aici va fi un foarte bun prieten pentru tănăra năzdrăvană, îl va cuceri şi chiar mulţi vor simţi că vor ajunge un cuplu, dar n-a fost să fie.
Mi-a fost milă de Whitney, viitorul ei va sta în mâna la atâţia bărbaţi care într-un fel sau altul vor profita de ea şi nu vor aprecia că este o fiinţă care are dreptul la fericire. Comportamentul ei pueril şi atât de încăpăţânat îi vor determina pe alţii să decidă pentru ea. Tatăl ei va crede că este bine să se căsătorească cu un bărbat bogat care să o tempereze, Paul Severin va profita că este îndrăgostită şi o va juca după bunul plan, iar Clayton va considera că titlul de duce i se cuvine şi trebuie să primească totul doar dacă pocneşte din degete şi dă ordin celor din jur.

Clayton Westmoreland, duce de Claymore, un bărbat superb, dorit de femei, potent financiar şi o partidă perfectă pentru oricine, la cei treizeci şi cinci de ani ai săi se simte captivat de WhitneimagesLDLDQP9Ty Stone, o tânără care reuşise să cucerească o mulţime de suflete în Franţa. Dornic să obţină ce vrea, nu ezită să o transforme peste noapte în logodnica lui. Ar fi fost de vis să primească şi acordul ei, dar crede că o o perioadă de curtare, cuvinte potrivite şi priviri languroase îi vor face misiunea mai uşoară, numai că va deveni cumva…victima ei. Firea ei îl va face să se enerveze şi să râdă în acelaşi timp, îl păcăleşte că s-a lovit, deşi nu are absolut nimic şi ar vrea parcă să-l pedepsească. Toţi cei care îl cunosc sunt surprinşi de atudinea lui, numai că lipsa comunicare şi încăpăţânarea vor crea multe probleme. Autoarei pare să îi facă o plăcere sordidă ca să îl pună pe Clayton pe post de ţap ispăşitor şi să lovească în sufletul lui Whitney de multe ori. De fiecare dată a lăsat presupunerea să aibe loc de onoare în mintea lui şi să le producă probleme, incertudini, lacrimi, suferinţă, timp irosit în zadar. Pentru ce? Mândria lui a fost rănită pentru că a lăsat bănuiala să îl captureze.

Anglia, 1816

Whitney, la cei şaisprezece ani ai săi poate fi considerată o fiinţă dificilă, băieţoasă, încăpăţânată, temperamentală şi de multe ori de neoprit în acţiunile sale. Crescută fără mamă, sub atenta supraveghere a tatălui său rece, a ajuns să fie un copil dificil. Disperat, sătul să o certe mereu, cere ajutor cumnatei sale, lady Anne Gilbert şi soţului acesteia, Edward. Vizita lor la moşia Stone pare să vină într-un moment nepotrivit, Whitney făcea o demonstraţie de acrobaţie, mai exact cu picioarele sus pe un cal, special pentru prietenii săi, dar mai ales pentru Paul Severin, băiatul de care era îndrăgostită nebuneşte.
Din păcate, Paul doar se amuza pe seama fetiţei năzdrăvane, fără să o ia în serios, ochii lui se îndreptau doar către Elizabeth Ashton, o domnişoară model care ştia să se comporte în societate. Whitney se simte frustrată, dezamăgită, dar temperamentul său este neoprit, tot ce face este pentru ochii lui, ar face orice să îi cerşească atenţia.
„- Tata va spune că, la fel ca întotdeauna, l-am dezamăgit, că sunt o ruşine pentru el şi pentru memoria mamei şi că se bucură că ea nu mai trăieşte, ca să vadă în ce hal am ajuns. Apoi îmi va spune timp de jumătate de oră ce doamnă perfectă e Elizabeth Ashton şi că ar trebui să fiu ca ea.
– Dacă, într-adevăr, vrei să-l impresionezi pe Paul, ai putea încerca…
Whitney strînse pumnii furioasă.
– Am încercat să fiu ca Elizabeth. Port rochiile alea dezgustătoare cu volănaşe, care mă fac să arăt caraghios, am încercat să stau ore întregi fără să scot o vorbă şi mi-am fluturat genele pană mi-au amorţit pleoapele.”

Martin Stone epuizat de gesturile fiicei sale, decide să o trimită în Franţa împreună cu soţii Gilbert şi să beneficieze de o educaţie bună şi de un debut în societate.
Whitney se modelează pe parcurs şi educaţia primită acasă îi va fi de folos să înveţe şi alte lucruri noi. Frumuseţea ei răpitoare va cuceri multe inimi şi cererile nu vor întârzia să apară pe măsură ce anii trec, dar tatăl ei refuză cu stoicism toate ofertele. Chiar dacă are tot ce îşi doreşte, situaţia în Anglia este din ce în ce mai rea, tatăl său cu greu ţine sub control proprietăţile, este dator vândut şi chiar are nevoie ca fiica sa să se căsătorească avantajos. Whitney se bucură de fiecare clipă, îşi face prieteni, merge la baluri, este adorată, dar sufletul ei încă mai bate cu ardoare după Paul. Trebuie să-şi respecte cuvintele spuse cu 4 ani în urmă:  – Paul Sevarin, şopti ea cu hotărare in glas, mă voi schimba complet în Franţa şi, cînd mă voi întoarce acasă, te vei însura cu mine.”

Numai că la un bal mascal va întâlni un bărbat deghizat în negru, de parcă ar fi fost Satan în carne şi oase. Ţinuta atletică, înalt, mersul ca de felină, atitudinea impunătoare şi ochii cenuşii o determină să accepte dansul forţat pentru a desluşi misterul. Prima lor discuţie este savuroasă, intrigantă şi se simte dorinţa. Acesta va fi momentul când Clayton Westmoreland, ducele de Claymore va fi vrăjit de Whitney şi va face demersuri în tăcere făcă ca ea să ştie că viitorul îi este decis, iar ea nu are nici măcar un cuvânt de spus.

„- Să începem cu ceea ce e mai evident. Dacă ai fi duce, ai avea un monoclu.
– Şi ce aş face cu monoclul acum, că am mască? întrebă el.
– Ducele nu foloseşte monoclu pentru că nu vede. E doar pentru a părea mai afectat. ÎI duce la ochi şi le studiază pe doamne. Dar mai sunt şi alte motive pentru care nu poţi fi duce. Nu ai baston, nu şuieri şi nu gîfîi şi, sincer, mă îndoiesc că ai gută.
– Gută? Rîsul îl înecă. Whitney dădu din cap.
– Dacă nu ai gută, bastonul şi gîfîitul nu pot convinge pe nimeni că eşti duce. N-ai putea alege alt titlu la care să aspiri? Ai putea trece drept conte, daca ai şchiopăta uşor şi te-ai uita cruciş.
El îşi dădu capul pe spate şi rîse zgomotos, apoi dădu din cap şi o privi ganditor, aproape tandru.
– Domnişoară Stone, spuse el cu o gravitate amuzată, nu v-a spus nimeni că titlurile nobiliare sunt respectate, nu batjocorite?
– Au încercat, recunoscu Whitney amuzată.
– Şi?
– Şi, aşa cum se poate vedea, nu m-au convins.”

Următorul pas al ducelui va fi să îi ofere o sumă impresionantă de bani lui Martin Stone pentru ca acesta să accepte logodna cu singura sa fiică. Dorinţa îi este împlinită, acum trebuie ca Whitney să ajungă în Anglia şi să îl cunoască pe viitorul ei soţ. În Franţa nu ar fi reuşit să îi capteze atenţia, iar lui îi plăcea câştigul garantat, fără mofturi puerile.
Clayton plănuieşte în detaliu curtarea, îşi schimbă numele, cumpără o casă în zonă şi îşi face intrarea demnă de un bărbat puternic. Pe parcurs îşi va da seama că Whitney nu este atât de uşor de cucerit şi eforturile sale sunt pune la încercare. Încă se mai crede îndrăgostită de Paul, pare să nu-i vadă cu adevărat defectele, este orbită de ce a fost şi de promisiunea din trecut. Numai că petrecerile, ieşirile în aer liber îl vor pune pe jar pe Clayton, iar din Whitney va scoate tot ce este mai rău.
Se vor săruta cu pasiune, se vor enerva, se vor duela în cuvinte şi pas cu pas se vor provoca, dar se vor îndrepta puţin câte puţin către căsătorie. Adevărul va fi dureros, vor avea parte de multe momente triste şi Whitney se va simţi jalnic, dar spera ca ducele să se sature de ea şi să lase în pace împreună cu mult iubitul ei, Paul.

Prieten, se gîndi ea cu amărăciune, răsucindu-se în pat. Un şarpe boa ar fi putut fi un prieten mai de încredere decat acel bărbat! Ar fi incercat să seducă şi o sfîntă în biserică. Ar face orice pentru o nouă cucerire. Cu cît era mai greu, cu cît prada se lăsa mai greu, cu atît îi plăcea mai mult.
Acum Whitney ştia clar că ea era prada lui. Voia s-o seducă, s-o dezonoreze şi nimic nu avea sa-l oprească.
Pentru binele ei şi de dragul lui Paul, cu cît se anunţa mai curînd logodna lor, cu atît avea să fie mai bine. Nici chiar Clayton Westmore nu putea curta o femeie promisă altuia.”
Numai că gândurile lui nu sunt în asentiment cu ale ei. În timp ce Whitney visează la libertate, Clayton arată tuturor că este a lui, trup şi suflet.

Clayton o urmă şi se sprijini cu un umăr de un stîlp, privind-o cum se îndrepta spre ringul de dans. Poate că Whitney credea că lumea işi imagina că era amanta lui, dar el avea grijă ca ei să ştie că era logodnica lui. Ştiau cu toţii că el nu avea obiceiul să privească cu drag la femeile pe care le însoţea la baluri şi nici să sprijine stîlpi în timp ce ele dansau. Făcînd asta acum, îşi anunţa lumii logodna la fel de clar ca şi cum ar fi fost tipărită în Times.
De ce era aşa de important să le spună tuturor, în această seară, că Whitney era a lui, nu ştia. Îşi spuse că o făcea pentru că nu voia ca Esterbrook şi alţii să o curteze, dar era mai mult decît atît. Îi intrase în sînge. Zambetul ei îi încălzea inima şi cea mai inocentă atingere a ei, trezea în el dorinţe aprinse. Avea o senzualitate provocatoare, o sofisticare naturală şi era extrem de vie, ceea ce-i atrăgea pe bărbaţi, iar el voia ca toţi să ştie că ea era a lui.”

Numai că neînţelegerile le vor da bătăi de cap, iar lipsa de comunicare le va aduce suferinţă. Clayton după o luptă asiduă va lua de bună un zvon şi va crede că Whitney, logodnica sa pe care o iubea în tăcere s-a logodit cu rivalul său, indiferentul Paul. Se va declanşa un război, iar greşeala lui va fi că nu suportă să fie contrazis, aşadar, adio argumente. De ce să întrebe pe logodnica sa ce simte, dacă este adevărat sau nu, ia totul de bun şi va produce multă durere în jur. Singura soluţie care o vede de moment este să o pedepsească pe fosta sa logodnică, Whitney şi să o ducă în patul lui. Numai că are un comportament prostest, iar bănuielile sale sunt neadevărate, doar în mintea lui a fost trădat şi minţit. Whitney îl iubeşte şi crede că îl va îmbuna. Dacă va reuşi sau nu, cu siguranţă trebuie să descoperiţi.

Cât de târziu va afla adevărul şi care vor fi consecinţele, dar şi cât de des va repeta această imprundenţă, este doar un drum lung plin de urcuşuri şi coborâşuri, însă va merita fiecare secundă de atenţie.

Mi-a plăcut foarte mult Whitney, dragostea mea. Mi-a reamintit cât de mult ador să citesc o carte historical romance şi cum genul acesta de lectură este aflat chiar în zona mea de confort. Dacă vă doriţi câte puţin din fiecare şi nu vă deranjează situaţiile controversate atunci este lectura voastră ideală. Trebuie să ştiţi că vor fi câteva detalii spre final despre moştenirea lăsată de prima ducesă de Claymore, Jennifer Merrick Westmoreland şi transmisă urmaşilor săi încă din ianuarie 1499. Povestea lui Royce, cunoscut ca şi “Lupul Negru” şi a lui Jennifer a fost făcută cunoscută de autoare în Regatul viselor, altă carte cu sare şi piper.

9.4 puncte/10

Editura Miron

Cartea Whitney, dragostea mea de Judith McNaught este oferită spre recenzie de către Editura Miron. Cartea poate fi comandată de pe site-ul Editurii Miron. Apariţiile de carte şi promoţiile editurii pot fi urmărite pe site, dar şi pe pagina oficială de facebook.

Autor: Mili
Review overview
5
****Drăgan Milica (Mili)-Admin. site/Editor coordonator/PR/Admin. grup Fb-Literatura pe tocuri*** Îmi place să cred că sunt câte puţin din fiecare şi mă pot adapta din mers dacă trebuie să realizez ceva. Sunt o romantică incurabilă, iubesc să citesc şi să realizez obiecte handmade. Ador îngheţata, muzica ritmată, comediile romantice şi glumele nesărate. Zi de zi apreciez cât de frumos se transformă viaţa şi sunt bucuroasă că s-a născut proiectul Literatură pe tocuri. Aici poţi fi tot ce vrei, trebuie doar să vrei.

17 COMMENTS

  1. Felicitari Mili, o recenzie super! Cartea merita adusă in atentia cititorilor. Este o lectura superba, la final sigur ramanem cu zâmbetul pe buze. Dar pana la final , trecem prin toate starile emotionale posibile….

  2. Mili, recenzia ta mi-a reamintit de aceasta superba poveste de dragoste, de momentele care m-au facut sa zambesc ,dar sa ma si incrunt. Multumesc !

  3. Mi-a placut foarte mult recenzia ta Mili! Este ca si cum as fi ajuns interiorul cartii si as fi martora povestii de dragoste dintre cei doi. Abia astept sa o citesc si eu :)

  4. Am citit “Regatul viselor” si mi-a placut foarte mult. Sper sa citesc curand si “Whitney, dragostea mea”. Recenzia m-a facut curioasa.

    • Multumesc pentru aprecieri, ma bucur ca nu doar eu sunt fana a genului. Se pare ca J. McNaught ne-a cucerit cu personajele.

      Crina-adevarat, sunt foarte enervante dar extrem de incitante
      Ella-si eu recitesc cu drag cartile autoarei.

  5. Superba recenzie Mili! Mi-a placut cartea, autoarea e una din preferatele mele, iar cele scrise de tine ma fac sa vreau sa o recitesc. Prezentarea pe care ai facut-o e exact pe gustul meu, detaliata, clara si lasand suspans suficient cat sa trezeasca interesul celor care nu au citit-o!

Leave a Reply

Afiseaza emoticoanele Locco.Ro