Zece respiratii scurte de K. A. Tucker-Editura Epica

Zece respiratii scurte de K. A. Tucker-Editura Epica

by -
17

 Zece respiraţii scurte de K. A. Tucker

Titlu original: Ten Tiny Breaths

Editura: Epica

An apariţie: 2016

Număr pagini: 352

Traducere din limba engleză de Gabriela Stoica

„Zece respiraţii scurte” se regăsea pe wishlist aşa că am „devorat” cartea şi pot afirma că a fost o lectură bună în care iubirea, limbajul colocvial, momentele erotice şi emoţiile se împletesc cu traumele şi durerea de natură tragică. Nimic nu este cosmetizat. Totul este prezentat realist, creând senzaţia de verosimil şi nu de ficţiune.

Coşmarul prin care a trecut Kacey este nu doar oribil şi grotesc, ci este acel gen de coşmar care te marchează pe viaţă, care nu te lasă să mai respiri vreodată normal sau să mai închizi ochii fără să revezi la infinit cele mai cumplite imagini.

Un accident de maşină. O clipă fatidică. Un moment în care parcă Dumnezeu a aţipit şi totul s-a transformat în haos. Atât părinţii cât şi iubitul şi cea mai bună prietenă îşi găsesc sfârşitul în ochii îngroziţi ai tinerei care supravieţuieşte dar rămâne traumatizată şi pe care amintirile teribile o bântuie şi peste ani. Nimic nu mai poate fi la fel după ce realizezi că ai pierdut în câteva secunde fatale tot ce iubeai mai mult.

„Parbrizul spart.

Metalul contorsionat.

Pete întunecate.

Băltoace.

Sânge. Peste tot.”

După o recuperare lungă şi momente agonizante în care fata pendulează între droguri, alcool şi sex, Kacey decide să meargă înainte de dragul surorii mai mici, Livie – singura familie rămasă, singura sursă de afecţiune şi putere.

Faptul că unchiul în grija căruia ajunseseră după moartea părinţilor întrece măsura cu Livie intrând în camera ei nepoftit, o face pe Kacey să ia o decizie rapidă. Soluţia găsită este să plece în alt loc pentru a începe o nouă viaţă departe de trecut şi de tot ce o sufocă. Destinaţia aleasă este Miami şi aventura poate începe.

„Vieţile noastre, toate lucrurile noastre, reduse la câte o valiză de fiecare.”

 „Nu contează. (…;) Ne avem una pe cealaltă. Asta e tot ceea ce contează.”

 „După ce Livie a năvălit ca o furtună în camera mea, cu ochii în lacrimi, în acea noapte, am ştiut că trebuia să plecăm din Grand Rapids.”

De la început se remarcă o legătură foarte strânsă între cele două surori şi felul în care acestea au învăţat să se aibe una pe cealaltă este incredibil de înduioşător. Deasemenea se observă că cele două fete au depăşit în mod diferit suferinţa. În timp ce Livie şi-a accentuat latura blândă pentru a o putea scoate pe Kacey din starea critică, sora mai mare şi-a evidenţiat duritatea cu scopul de a nu mai fi atinsă de nicio durere şi pentru a masca oarecum trauma peste care nu a putut trece. Livie şi Kacey nu doar se susţin una pe cealaltă, ci se completează şi se ajută reciproc să trăiască.

„Livie e un copil bun. A fost dintotdeauna un copil bun. Supusă, calmă.”

„Pe când eu sunt un nor de furtună ce se profilează ameninţător la orizont, ea este soarele care străpunge norul.”

 „Livie este obişnuită cu coşmarurile mele. Rareori trece o noapte fără să am vreunul.”

Mutarea în Miami începe cu închirierea unui apartament care nu este deloc aşa cum se aşteptau să fie, iar supravieţuirea într-un oraş aşa scump nu este nicidecum simplă. Cu toate acestea, fetele au puterea de a zâmbi şi de a fi optimiste chiar dacă „mâine” este un termen incert şi lipsit de culoare.

„-Locul ăsta e naşpa rău de tot, Livie. Până şi tu trebuie să recunoşti treaba asta.”

Se ştie că atunci când închiriezi un apartament, inevitabil ai parte şi de vecini, iar probabilitatea statistică de a avea drept vecin un tip incredibil de sexy şi cu ochi albaştri, se adevereşte în cazul celor două surori. Prima întâlnire dintre Kacey şi Trent (aşa se numeşte vecinul), departe de a se petrece în vreun decor romantic (asta dacă nu consideră cineva locaţie romantică o spălătorie insalubră de la subsolul clădirii), este plină de umor şi gânduri haotice. Deşi atrasă într-un mod inexplicabil de tipul drăgălaş şi obraznic, Kacey îşi lasă propriile temeri să câştige şi sfârşeşte prin a lua la fugă.

„Naiba să îl ia pe tipul ăsta. Pare să treacă de la bunul samaritean la ispita diavolului cu fiecare nouă replică pe care o aruncă. „

Viitorul pare să devină ceva mai luminos odată cu noua slujbă a lui Kacey, dar evitarea vecinului ispititor se dovedeşte inutilă deoarece Trent apare cam peste tot şi are din plin acel ceva care topeşte gheaţa din inima lui Kace. Reuşeşte să străpungă scutul pe care fata l-a creat special pentru a ţine oamenii la distanţă. Ajunge cumva la bucata de suflet rămasă intactă şi o readuce la viaţă.

zece respiratii scurte

„A găsit o cale de a pătrunde înăuntrul meu, asta a făcut. Mi-a invadat spaţiul personal, ca un infractor, spărgând codul de securitate şi strecurându-se înăuntru ca să-şi însuşească ceea ce eu nu i-am oferit.”

Trebuie să recunosc că m-a uimit atitudinea lui Trent cu „Hai s-o luăm încet.” La un moment dat devine de-a dreptul înnebunitor şi inevitabil te întrebi dacă nu cumva are o problemă. :) Nu. Nu are. E ok tipul, numai că un adevăr cutremurător oferă explicaţia şi totodată dă peste cap întreg universul lui Kace care începuse să capete contur. E ca şi cum secretul lui Trent readuce tot trecutul în prezent, numai că de data asta, durerea este amplificată, iar cele zece respiraţii scurte nu mai sunt de niciun folos pentru că aerul refuză cu încăpăţânare să mai intre în plămâni.

„- Am vrut doar să te fac din nou fericită, Kacey. E singura modalitate prin care pot îndrepta lucrurile.„

 „Trent mi-a distrus viaţa. De două ori.”

 „Coşmarurile s-au întors, numai că acum sunt şi mai înspăimântătoare. De un milion de ori mai înspăimântătoare.”

Şoc. Groază. Terapie intensivă. O inimă prea îngrozită pentru a-şi dori să mai bată. Durerea lui Kacey pare să răzbată dincolo de paginile cărţii şi este transmisă cititorului. Iertarea nu este un cuvânt care să existe în vocabularul tinerei făcută bucăţi din nou. Cerul se înnorează iarăşi şi speranţa se dizolvă în întuneric ca o pastilă efervescentă.

Te mai poţi ridica de jos atunci când sufletul şi mintea refuză să mai coopereze? Mai poţi trăi când moartea se conturează ca o eliberare dulce şi ispitoare?

„Zece respiraţii scurte” abordează nu doar o poveste de iubire young adult ci şi elemente de psihologie , importanţa comunicării în depăşirea traumelor şi ajutorul esenţial pe care îl pot oferi persoanele din jur.

Trent şi Kacey sunt un cuplu inedit şi după aflarea adevărului ascuns, mintea îţi tot repetă insistent că relaţia lor nu are cum să meargă având drept fundaţie un ocean mişcător de durere. Şi totuşi, rămâne să aflaţi pe cont propriu cum se va sfârşi povestea lor.

Când am văzut că este doar vol 1, am crezut că voi avea parte de un final din acela provocator de spasme nervoase, dar cineva acolo sus mă iubeşte deoarece povestea nu are final în coadă de peşte. Romanul lui K. A. Tucker este o poveste epică fresh care se dovedeşte surprinzătoare prin capacitatea de a transmite emoţii puternice deşi nu este siropoasă. Îi acord nota maximă deoarece m-a uimit neprevăzutul la care nu m-am aşteptat.

Citate:

„Nu pot rezista privirii lui. Este plină de căldură, şi dorinţă, şi de hotărâre. Surâde amuzat în timp ce atenţia îi coboară mai jos. Un aer rece alunecă ca o boare în josul abdomenului meu.

– Ai un corp incredibil, Kacey. Care te scoate din minţi.”

 „- … ceea ce am simţit pentru tine, Kacey, am simţit cu adevărat. Încă mai simt cu adevărat. Nu mai pot să rezist. Amândoi avem nevoie de o şansă de a ne vindeca.”

 „- Ce s-a întâmplat e că în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară stau întins în pat întrebându-mă de ce nu eşti lângă mine.”

 

editura Epica

Cartea Zece respiraţii scurte de K. A. Tucker este oferită pentru recenzie de Editura Epica. Cartea poate fi comanda de pe Editura Epica. Pentru a fi la curent cu noutăţile şi promoţiile periodice ale editurii urmăriți site-ul și pagina de facebook.

Autor: Maryliyn

Surse foto: pinterest.com

17 COMMENTS

  1. Aceasta este una din cartile pe care mi le doresc foarte mult ( Ugly Love a fost alta pe care am devorat o ) si mai devreme sau mai tarziu o voi avea :)

  2. super prezentare ca de obicei mara!ma tenteaza si pe mine cartea,cate volume sunt?
    felicitari! ;) ;) ;)

    • Arci, cartea are final. Nu stiu ce va fi in urmatorul volum. E posibil sa se abordeze viata lui Livie. Cartea asta are insa un final.

  3. Imi doresc sa citesc asa de mult aceasta carte. Toate cartile de la Epica pe care le-am citit pana acum au fost minunate. Aceasta carte este una dintre multele pentru care as face orice sa o pot avea, dar cum luna aceasta mi-am cheltuit deja bugetul, o sa mai am de asteptat pana sa o citesc. Recenzia a fost frumoasa si convingatoare pentru cei reticenti in privinta ei.

  4. O carte pe care abia astept sa pun mana si sa o devorez! Am auzit numai lucruri frumoase despre ea, iar recenzia ta mi-a demonstrat ca intr-adevar este asa.

  5. Doamne! Aceasta carte este grozava.Chiar o vreau si cand spun ca o vreau o vreau cu disperare.A,era sa uit.Felicitari pentru recenzie.

  6. Am terminat cartea saptamana trecuta si, cu toate astea, tot nu imi gasesc cuvintele potrivite. Mi s-a parut pur si simplu : CUTREMURATOARE.
    Ceea ce a reusit scriitoarea K.A.Tucker sa faca din aceasta carte se numeste TALENT. Personajele Kacey si Trent sunt atat de bine creionate incat nu ai cum sa nu te identifici cu ele, nu ai cum sa nu impartasesti aceleasi emotii/trairi.. Povestea este atat de bine scrisa incat nu am putut lasa cartea din mana, acum imi doream sa o termin ca sa aflu deznodamantul, acum parca nu vroiam sa ajung la final. Atat de mult m-a marcat aceasta carte. De obicei, pe parcursul unei lecturi ma intreb, uneori, cam care ar fi finalul. Aici nu am putut, nu am simtit nevoia. Am mers pas cu pas cu fiecare rand, fiecare pagina.
    Mi-au placut personajele secundare pentru ca fara ele povestea nu ar fi fost la fel. Rar se pot imbina atat de bine personajele principale cu cele secundare.
    Totusi nu prea am inteles de ce “zece respiratii scurte”. Sau poate este atat de bine ales acest titlu incat noi sa ne intrebam mereu sau poate ca nu privim acolo unde trebuie. Oricum, mie titlul imi place enorm.
    Astept cu nerabdare si celelalte volume :)

Leave a Reply