Adio, New Orleans de Ruta Sepetys

Adio, New Orleans, de Ruta Sepetys – Editura Epica – recenzie

Adio, New Orleans

Ruta Sepetys

Editura Epica, 2019

Titlu original: Out of the Easy, 2013

Traducere din limba engleză și note de Gabriela Stoica

400 de pagini

Adio, New Orleans de Ruta Sepetys – Epica.

Viitorul unui copil este întotdeauna fapta mamei sale.

                                                     Napoleon Bonaparte

   Pentru mine, Ruta Sepetys e autoarea care și-a asumat pe deplin tema familiei, atât de prețuită în Printre tonuri cenușii și O mare de lacrimi (cărți „înrudite” oarecum, prin personaje), romane cu un impact emotional puternic și de neșters din memoria cititorului și în care ficțiunea se împletește cu istoria în mod firesc, pentru a impresiona încă o dată sufletul omului. Prin urmare, așteptările mele în privința romanului Adio, New Orleans mergeau în direcția aceasta. Dar, romanul în discuție le-a contrazis; nu, nu spun că am fost dezamăgită, ci… ideea că noi, eu și autoarea, ne cunoaștem nu a mai stat în picioare. Doza de șoc pe care o administrează aceasta e reprezentată de o mamă lipsită total de instinct matern și afecțiune față de copilul căruia i-a dat viață, chiar dacă sarcina a fost accidental.

  La începutul celei de a doua jumătăți a secolului trecut, viața din Cartierul Francez al New Orleansului este o luptă pe care o câștigă doar cei puternici și influenți. Locul acesta „păcătos” este adesea frecventat de cei din Uptown, dornici de aventuri în brațele prostituatelor, de petreceri nebune sau de jocuri de cărți ilegale. Josie Moraine, naratoarea poveștii, este o adolescentă de 17 ani, fiica unei prostituate, care o tratează cu brutalitate, atunci când își aduce aminte de existența ei. De la 12 ani, când mama se întorsese spășită în casa fostei sale matroane, Josie și-a găsit adăpost în librăria unui scriitor în vârstă și s-a împrietenit cu fiul acestuia. Pentru cămăruța de deasupra librăriei, a început să lucreze acolo. De la 5 dimineața, își începe lucrul la cea de a doua slujbă: menajeră în bordelul lui Willie, unde lucrează și mama ei. Obișnuiește să-și imagineze că unii bărbați ce-i calcă pragul librariei ar putea fi tații ei, astfel că optează să ascundă un ceas din aur găsit sub patul mamei ei, care aparținea unui domn decedat în condiții suspecte în noaptea de Revelion și pe care îl cunoscuse cu o zi înainte.

A venit la librărie și a cumpărat două cărți. Era tât de chipeș și de amabil, încât l-am transformat în eorul meu imaginar, adică tatăl meu. […]

… și când am găsit ceasul lui sub patul mamei mele, dintr-un motiv absolut ciudat, m-am atașat complet de el. (pagina 380)

   Dorința lui Jo de a evada sporește în momentul când face cunoștință cu o studentă la un colegiu de prestigiu. Însă, cum să poată face ea rost de cel puțin 2000 de dolari pe an, ce reprezintă taxele de școlarizare? Să nu mai vorbim despre dosarul său de admitere cam subțirel. Ce să scrie la activități extrașcolare: frecat podele și vome într-un bordel? În plus, Colegiul Smith face parte dintr-o altă lume, a celor stilați și bogați, care nu văd cu ochi buni o cenușăreasă ca ea, o amărâtă de vagaboandă din Quarter, cum i se spune la un moment dat.

   Visul ei de a absolvi colegiul este departe, iar mama este cea care i-l zădărnicește din nou: îi fură tot, toate economiile, cadoul drag primit de la Willie, pistolul pe care obișnuia să-l poarte la ea când traversa singură cartierul… . Își pierde prietenii, omul la care ținea cel mai mult, dar nu și speranța. Este, până la urmă, o optimistă ce crede în destinul ei și știe că poate devein eroul propriei sale vieți, asemeni lui David Copperfield.

  Este menirea paginilor de față s-arate dacă mi-a fost dat să devin eroul propriei mele vieți sau dacă altuia i-a fost hărăzit acest loc. (citat din David Copperfield, de Charles Dickens, pagina 303)

   Personajul-narator (prea puțin conturat, dar cred că doar din economie de artificii literare) constituie un reprezentant al generației vechi. Mutilată psihic de o mamă labilă, ce trebuie spânzurată de pleoape, cum spune Willie, Josie participă cu o detașare lucidă la viața de desfrâu a celor ce gravitează în jurul său, nelăsându-se influențată deloc. Nu cerșește afecțiune, dar nici nu știe să „citească” oamenii: ignoră atenția lui Jesse și are impresia că e îndrăgostită de Patrick.

   Adio, New Orleans ar putea să dezamăgească pe fanii Rutei Sepetys, obișnuiți cu personajele ei puternice, morale și de neînvins. Aici, personajele sunt realiste, cu defecte și calități, cu secrete și slăbiciuni și prea puțină introspecție (fiind un roman subiectiv, mă așteptam la mai multă analiză psihologică). Însă, privit în ansamblu și lăsând la o parte gradele de comparație, acest roman aduce un plus de valoare ficțiunii inspirate din viața interlopă americană a deceniilor trecute, când banul se câștiga mult mai ușor decât iubirea, iar adevăratele valori nu făceau parte nici măcar din vocabularul cotidian al populației.

   Romanele Rutei Sepetys au fost publicate în peste 60 de țări și traduse în 40 de limbi, succesul se datorându-se accesibilității stilului literar al autoarei, putând fi citite de adulți și de adolescenți deopotrivă. Momentan, autoarea lucrează la un nou roman de ficțiune istorică inspirat din perioada dictaturii lui Nicolae Ceaușescu.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

***Andreea Oana Duduman-(Andreea D)***Soție, mamă a trei fete superbe, profesor de limba și literatura română, cu un viciu fără leac: cititul. Când am o carte bună în mână, uit de cotidian. Sunt o persoană practică, cu simțul umorului, însă nu foarte sociabilă; vorbesc doar dacă am ceva de spus. Empatică, iubesc oamenii și mă impresionează poveștile lor. Nu de puține ori mi le-am imaginat subiecte ale unor romane celebre. Respir literatură, eman literatură pe tocuri, pe platforme, în balerini sau în opinci; viața toată e literatură, trebuie doar să observi... .

5 COMMENTS

  1. Andreea, am citit cele două cărți apărute înainte de New Orleans. Mi-a plăcut foarte mult stilul și tocmai aceste personaje puternice, despre care amintești și tu. Cu toate acestea, mi-ar plăcea să văd și o altă abordare, un alt stil și altfel de personaje creionate de Ruta Sepetys.
    Mi-a plăcut foarte mult recenzia ta!

  2. Mi-a fost teama sa incep cartile autoarei, stiam ca sunt triste si mental puneam frana.
    Ai reusit sa extragi acea esenta care sa ma corupa. Multumesc pentru provocare Andreea.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.