Afacerea Jivaco - Peter Finn&Petra Couve
Literaturapetocuri.ro Recenzii cărţi Rao

Afacerea Jivago, de Peter Finn&Petra Couve – Editura Rao – recenzie

Afacerea Jivago

The Jivago Affair

Peter Finn&Petra Couve

Editura Rao, 2018

Traducere Lingua Connexion

 Număr pagini: 413

   Afacerea Jivaco carte istorică.

   “În 1956, Borris Pasternak pune în mâinile unui agent literar italian o carte, rostind următoarele cuvinte: „Acesta este Doctorul Jivago. Sper să ajungă în toată lumea”. Autorul ştia deja că acest roman nu avea să fie publicat în Uniunea Sovietică, aşa că decisese ca el să fie tradus şi publicat în restul lumii – un adevărat act de curaj. În 1958, viaţa acestei cărţi ia o turnură de roman de spionaj. CIA, dându-şi seama că Războiul Rece este mai mult un război ideologic, publică romanul în rusă şi îl aduce pe ascuns în URSS. Beneficiind de acces la dosare CIA recent desecretizate, acest roman reface un portret irezistibil al lui Pasternak şi ne întoarce în timp, într-o lume unde literatura încă avea puterea să cutremure lumea.

   M-a tentat cartea, deși mă gândeam că fiind documentară va fi mai plictisitor de citit. Eram totuși curioasă pentru că auzisem diferite povești despre romanul lui Boris Pasternak. Am citit “Doctor Jivago” și mi-a plăcut foarte mult, m-a impresionat pentru că e scrisă într-un stil simplu și direct, ca o mărturisire, îți merge la suflet.

   Dar ceea ce s-a întâmplat cu romanul era doar o serie de zvonuri și presupuneri până acum. Cei doi autori au ei înșiși un CV impresionant: Peter Finn este editor pe subiecte de securitate națională la The Washington Post, iar în trecut a lucrat ca șef de birou la Moscova, pentru același ziar; Petra Couvee este scriitoare și translator, în prezent predă la Universitatea de stat din Sankt Petersburg. Lucrarea pe care o scriu este extrem de minuțioasă și documentată.

   Romanul nu este numai despre “Doctor Jivago”, interzis în Rusia acelor vremuri, dar și o frescă a istoriei de la Lenin până la Hrușciov, o oglindă a vieții sociale, a relațiilor interumane, a măririlor și decăderilor. Cartea este mai ales despre personalitatea lui Boris Pasternak, poet, traducător, un veșnic îndrăgostit, un om care ura să se conformeze tiparelor.

   Găzduit în Peredlkino, ca și ceilalți scriitori, Pasternak se simte apăsat de urmărirea continuă, de teama de-a nu fi luat la ochi și a-i fi distrusă familia. Iubit de unii colegi și admirat, hulit de alții, invidiat chiar urât, Pasternak încearcă să treacă prin viață fără a se distruge pe el sau familia.

Cea mai mare dorința a lui este să-și scrie romanul “Doctor Jivago”.

Numele cărții, după propria-i mărturisire, este inspirat de-o veche rugăciune ortodoxă:

“Nu mă gândeam la un Dumnezeu viu, ci la unul nou care nu-mi era accesibil decât mie, prin numele Jivago”, spunea Pasternak.

“Mi-a trebuit întreaga viață pentru a face ca această senzație copilărească să devină reală prin atribuirea numelui său eroului din romanul meu”

Eroul trece prin toate perioadele vieții lui Pasternak, caracterul lui, gândurile lui sunt toate ale scriitorului:

Jivago este, uneori, alter ego-ul lui Pasternak. Atât personajul, cât și scriitorul fac parte dintr-un trecut pierdut, mediul cultivat al intelectualității moscovite. În literatura sovietică aceasta este o lume care trebuie blamată, chiar și când, arareori, ea este adusă în discuție. Pasternak știa că lumea editorială sovietică se va dezice de tonul înstrăinat din Doctor Jivago, de religiozitatea sa deschisă, de indiferența față de cerințele realismului socialist și de obligația de a se ploconi în fața Revoluției din octombrie.”

   Sovieticii au sperat că după epurările făcute de Lenin, Stalin să fie mai deschis și mai modern, dar teroarea continuă. Sunt condamnați la moarte sau detenție o mulțime de intelectuali evrei-ruși, doar în urma unor denunțuri reale sau false. E epoca în care cei care voiau să ajungă pe culmi se raliau ideilor partidului, scriau poezie sau proză  adulatoare, îi denigrau pe cei care nu mergeau în rând cu ei, mai ales dacă erau mai valoroși.

   Pasternak încearcă, cu toată teama să fie echidistant și la un moment dat încetează să mai citească presa și nu răspunde atacurilor făcute de “colegii” lui. Până la urmă descurajat de respingerea din țară Pasternak dă manuscrisul unui editor italian. Astfel, după lupte îndelungate, intrigi și piedici, cartea apare în multe țări din Europa, în limbi străine, iar Academia suedeză îl propune pentru premiul Nobel.

  Va fi nevoit să refuze distincția pentru a nu atrage asupra sa și mai ales a familiei sale mânia regimului, deși vorbea uneori deschis despre geneza romanului:

Cartea asta este produsul unor vremuri incredibile. Peste tot, nu ați putea crede asta, tineri și tinere erau sacrificați pentru proslăvirea acestui bou…Asta este ceea ce am văzut în jur și am fost obligat să scriu. Nu mi-a fost teamă decât că nu voi reuși să-l termin.

  După multe atacuri din partea “colegilor “ și a excluderii din Uniunea Scriitorilor ,Pasternak scrie o scrisoare (i se impune pentru familie) care trebuia să fie de scuze dar…:

“Eu cred, încă, după tot acest zgomot și după toate aceste articole din presă, că a fost posibil să scriu Doctor Jivago în calitate de cetățean sovietic. Doar că am dat un înțeles mai larg drepturilor și posibilităților unui scriitor sovietic și nu consider că am discreditat demnitatea scriitorilor sovietici în vreun fel.”

“Nu m-aș numi un parazit social” le spunea el colegilor săi. ”Sincer, cred că am făcut ceva pentru literatură.”

   Pasternak și cei apropiați lui au fost o pradă ușoară pentru cei aflați la putere. Scriitorii presați de autorități îl denigrează, îl acuză, cei din fruntea statului întăresc totul deși nici măcar ei nu citiseră cartea, ci se bazau pe cei însărcinați să facă asta. Dar unii dintre aceștia mânați de ură și orgolii împotriva unuia mai talentat, alții speriați de posibile repercursiuni îl denigrau peste tot atât pe el cât și familia lui.

   În tot acest război se implică și C.I.A. hotărâtă să dea o lovitură sistemului sovietic. Astfel că la Târgul Internațional de la Bruxelles din 1958, primul târg internațional postbelic, pune în circulație versiunea în limba rusă a romanului. Prin terțe persoane sau firme romanul ajunge în mâna vizitatorilor ruși. După expoziție s-au găsit o mulțime de coperți, oamenii ascunzând mai ușor foile cărții la vamă.

   Pasternak moare, la înmormântare, care se voise a fi discretă, participă o mulțime de oameni simpli, studenți și câțiva intelectuali. Cu toate că în bănci străine se adunau drepturile de autor Pasternak moare sărac, familia lui (și cea legală și a amantei lui de-o viață) este oropsită și chinuită în continuare.

Apariția filmului dă o nouă dimensiune “Afacerii Jivago” și luptei de opinii.

   Și totul se întâmplă  din cauza luptei de orgolii între scriitori și între scriitori și putere. O luptă supervizată de conducători care se bazează pe opiniile unor așa ziși oameni de încredere din jurul lor.

  Emblematică este părerea lui Hrușciov, care dat jos de cei din aparatul de stat și pensionat, primește cadou de la fiul său un exemplar al cărții și de data asta îl și citește:

N-ar fi trebuit să o interzicem”, spuse el. ”Ar fi trebuit să o citesc eu însumi. Nu conține nimic antisovietic.”

“….în legătură cu Doctor Jivago, unii ar putea spune că este prea târziu să-mi exprim regretul pentru nepublicarea cărții. Da poate că este prea târziu. Dar mai bine mai târziu decât niciodată.”

   Soarta romanului a fost determinată de frământarea societății ruse, lupte de orgolii, ură, adulaţie a partidului și conducătorilor săi, dar mai ales teamă.

  Și totuși, ca orice lucru de valoare, cu toate riscurile și piedicile, romanul “Doctor Jivago” și-a croit drumul său în lume.

Cartea care ne vorbește despre “Afacerea Jivago” conține mult mai multe informații și întâmplări așa că trebuie citită.

Iată și câteva păreri avizate:

   „O carte desăvârşită, care se bazează pe cercetări minuţioase. Finn şi Couvée au preluat un eveniment istoric complex şi dificil, pe care au reuşit să îl transforme într-un thriller intelectual. Deşi în carte se regăseşte foarte multă informaţie, autorii reuşesc să ţină povestea sub control, menţinând un pas antrenant şi uneori chiar alert.” Washington Post

   “Un roman care se bazează pe cercetare istorică intensă, amintind de Le Carre. Combină mai multe planuri precum publicarea străină a cărții lui Pasternak, o biografie a acestuia, o istorie psihologică a URSS-ului și chiar dezvăluie rolul CIA în promovarea culturii…Prin intermediul acestor planuri, autorii reușesc să prezinte cum ambele tabere din Războiul Rece au folosit literatura ca pe o armă”(New York Times)

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

4 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.