Ana și cele 1906 povești de Iulia Negroiu – Editura Aramis – recenzie
„De fiecare dată când merge cu trăsura în centru sau iese la șosea, Maria Demetriade are același gând. Nu și-ar fi dorit să trăiască în alt oraș.”
Ana și cele 1906 povești, de Iulia Negroiu – Editura Aramis – recenzie
Ana și cele 1906 povești
Autor: Iulia Negroiu
Editura: Aramis
Anul apariției: 2021
Număr pagini: 320
Gen: Literatură pentru copii
Cotație Goodreads: 3,83
„Ana și cele 1906 povești”, deși o carte pentru copii, poate fi citită cu plăcere și de adulți. Este relaxantă, plăcută, atmosferică, evocând vremuri în care totul era mai liniștit și mai simplu.
Acțiunea se petrece, așa cum spune și titlul, în Bucureștiul anului 1906. Ana este o fetiță de 10 ani, cu o viață frumoasă, alături de părinții, bunica, guvernanta, prietena ei cea mai bună, Sofia, și profesoarele de la școală. Un loc aparte în inima ei îl are Miss Eliott, o profesoară englezoaică, stabilită în București.
Nu există un fir narativ propriu-zis, doar anumite întâmplări din viața Anei, în contextul Bucureștiului anului 1906. Totul se învârte în jurul unei expoziții ce are loc pe Dealul Filaretului, în parcul Carol. Tatăl Anei, un arhitect promițător, face parte din echipa celor ce organizează evenimentul.
Un alt moment demn de luat în seamă este vizita Reginei Elisabeta și a Prințesei Maria la școala de fete. Nu mici îi sunt încântarea și surpriza Anei când este desemnată să îi înmâneze Prințesei Maria un buchet de flori.
„Cât de greu poate fi să vorbești cu o prințesă? Poate nu este chiar așa complicat, își dădu curaj singură. Sau, mai bine spus, nu trebuia să fie un lucru dificil. Văzuse fotografia Prințesei Maria în tot felul de locuri, sigur o va recunoaște imediat. Bine, asta nu rezolva lucrurile de la sine, rămânea încă să se dumirească ce trebuia să facă și, mai ales, ce trebuia să spună. Necazul cu astfel de persoane este că îți dau impresia că trăiesc foarte departe, sigur în alt timp. Nu te aștepți să apară de după colțul străzii pe care se află școala ta, cu atât mai puțin să vorbească deodată cu tine.”
Ce am apreciat este descrierea atmosferei Bucureștiului începutului de secol XX. Liniște, lume relaxată, plimbări prin locurile cheie ale Bucureștiului (librăria Socec, Calea Victoriei, cofetăria Capșa, parcuri).
„În lumina zilei, orașul i-a plăcut. Bulevardele aglomerate aveau firme luminoase, unele cu nume sobre, altele ridicol de stăruitoare. Vitrinele erau promisiuni de desfătare rafinată. Trăsurile curgeau în șuvoi fie spre destinații precise, fie fără țintă, la șosea.”
„Vara a venit în București. Străzile sunt pline de neastâmpăr. Trăsurile poartă la trap pălării și umbrele vesele. Rochiile au zvon de volane și dantelă discretă. În fața Magazinului Rosenthal, un domn cu melon și redingotă gris perle asistă cu mâna întinsă la coborârea doamnei dintr-un cupeu descoperit. O conduce galant pe bulevardul aglomerat, cu mâna-i strecurată sub braț. O scenă familiară ce se petrece adesea în orașul acoperit de aurul verii. Merg fie la teatru, fie fac câțiva pași pe Calea Victoriei și ajung în parcul Ateneului. Vor intra să ocupe o masă la Corso.
La Capșa este lume multă, mesele sunt ocupate de clienții obișnuiți ai conului Grigore. Trăsurile opresc în dreptul cafenelei. Ospătarii cu șorțuri albe aduc în stradă cupe cu înghețată vanilată și limonadă rece. Băutura le este servită în pahare înalte, de cristal tăiat, doamnelor ce nu se cuvine să intre în cafenele.”
Totuși, am regăsit aspecte din prezent transpuse în acele vremuri: aglomerația, traficul blocat (chiar dacă era vorba de trăsuri, nu de mașini), dorința tatălui Anei de a evolua în carieră, de a nu se plafona la un loc de muncă mediocru…
Apar personaje cu nume de referință în istoria României, cum ar fi domnul Bazilescu, profesor la școala Anei, unul dintre cei care le dădeau elevilor încredere în propriile forțe, și familia Poenaru.
De altfel, personajele sunt foarte bine conturate, regăsind trăsături ale unor tipologii: Miss Elliot, profesoara ce își făcea meseria cu drag, Jane, sora sa, o jurnalistă dornică de afirmare într-o lume dominată de bărbați, bunica Sofiei, o femeie pretențioasă și cu hachițe, domnul Vasiliu, librarul ce cultivă o prietenie frumoasă cu Ana.
Așadar, dacă doriți o lectură plăcută, relaxantă, care ne mai scoate din agitația de zi cu zi, „Ana și cele 1906 povești” este o alegere potrivită.
Despre autor:
Iulia Negroiu este avocat de profesie și a debutat în lumea literară cu „Ana și cele 1906 povești”.
Multumim pentru recomandare Sorina!
cu drag! Lectura placuta!