Apă plată cu lămâie – Iulia Florentina Paciurea – Libris Editorial – recenzie
„Am cerut, după vechiul meu obicei, apă plată cu lămâie. Mi s-a părut extrem de acră și am înlocuit-o rapid cu un ceai de afine. Nu înțelegeam cum de băusem ani de zile așa ceva și chiar ajunsese să-mi placă…”
Apă plată cu lămâie, de Iulia Florentina Paciurea – Libris Editorial – recenzie
Titlul original: Apă plată cu lămâie
Editura: Libris Editorial
Anul apariţiei: 2018
Număr pagini: 245
Gen: Romantic, Aventuri, Literatură contemporană
„Apă plată cu lămâie” este un roman scris de o autoare română, contemporană. Este povestea unei tinere americance ca oricare alta, pe nume Allison.
Allison este o femeie de 32 de ani, are un job foarte bine plătit de jurnalist și crede că toată lumea îi stă la picioare. Este o tipă superficială, inconstantă în relații, înconjurată de așa-zise prietene, preocupată doar de haine scumpe, cluburi și aspectul exterior în general – bea apă plată cu lămâie, de unde și titlul. Pot spune chiar că m-a enervat personajul principal – mi se părea atât de fițoasă, încât îmi venea s-o iau la bătaie. Dacă autoarea și-a propus să ne determine s-o urăm pe Allison, a reușit!
„De ce ne dorim să fim mereu cele mai frumoase, cele mai deștepte, cele mai spirituale? De ce simțim că suntem mereu în competiție cu cea de lângă noi? De ce prietena noastră, sora noastră sau chiar o necunoscută ajunge să ni se pară rivală? De ce ni se pare că ochii ei sunt mai bine conturați decât ai noștri, că are o rochie mai elegantă, că a găsit coafura perfectă în momentul perfect și că ne-a furat replica? Amețită puțin de fumul de țigară amestecat cu vapori de parfum și fixativ, nu mă gândeam deloc la asta… dar asta era lumea mea. În lumea asta, cu reguli nescrise, dar dure, în lumea frivolă care știa să pună preț pe cine ce are mai mult și nu pe calitate, eu mă simțeam acasă. În lumea asta, eu eram, fără să îmi dau bine seama, o învingătoare.”
Pătrunzând mai mult în poveste, înțelegem mai multe despre viața ei: mama ei a murit într-un accident de mașină, Allison fiind la volan. A fost absolvită de autorități, dar sora ei, Emy, o consideră vinovată. Cele două surori nu își vorbesc de atunci, tăcerea fiind ruptă cu ocazia plecării lui Allison în interes de serviciu 8 luni de zile, pentru a filma un reportaj în Amazon. Atunci ea își contactează sora, pentru a-și lua rămas-bun.
„Nu am fost mereu Allison cea de acum. Nici măcar ieri nu am fost ca acum… A fost o vreme când nu beam apă plată cu lămâie, ci cafea dulce cu scorțișoară. A fost o vreme când aveam câteva kilograme în plus, dar eram fericită. Nu îl știam pe Orlando și nu visam noapte de noapte la prime, concedii și haine. A fost o vreme când scriam povești pentru copii, angajată fiind la o revistă micuță, cu salariu micuț și cu o mână de colegi veseli ca Soarele de dimineață. Toate acestea îmi păreau din altă viață astăzi. Îmi păreau amintiri trăite de altcineva. Erau până să-mi pierd mama, până să rup orice relație cu sora mea, până să devin celebră vânând celebrități, până să am un apartament mare, cât să-mi încapă sute de perechi de pantofi, în centrul orașului.”
Înainte de plecare, la o petrecere, Allison cunoaște un bărbat pe nume Colton, ce lucrează pentru FBI. Au o scurtă aventură și chiar cu o zi înainte de plecarea ei, Colton este găsit mort. Allison începe să primească bilete ciudate, mai mult sau mai puțin amenințătoare.
„Eu nu te pot ierta. Oare… tu vei putea?”
O serie de împrejurări o determină să se schimbe radical: avionul în care se afla împreună cu echipa se prăbușește în mijlocul junglei, iar supraviețuitorii sunt nevoiți să-și ducă viața în sălbăticie. Allison nu are altă alternativă decât cea de a se supune regulilor junglei. Snoaba Allison, obișnuită cu tot ce e scump și confort clasa întâi, ajunge să aprecieze lucrurile simple și viața în general.
Tot în această călătorie de viață și de moarte îl cunoaște pe Tom, ghidul expediției, de care se și îndrăgostește, însă are rețineri. La un moment dat, bănuiește că el este autorul biletelor misterioase… Așa să fie oare?
„Crezi că ești prima sau ultima care iubește? Crezi că ești prima sau ultima care iubește un bărbat complet diferit de toți bărbații pe care îi cunoscuse în trecut și care îi plăcuseră? Crezi că ești prima pe care iubirea asta nouă și mare o schimbă? Nu. Viața este o telenovelă și toți avem un rol de jucat.”
Vor reuși membrii echipajului să se întoarcă în civilizație? Vor supraviețui? Nu puteți afla decât însoțindu-i în paginile romanului.
Cartea este un bildungsroman, personajul principal evoluând, suferind transformări cruciale. Deja spre final o plăceam pe această nouă Allison, care a înțeles, în sfârșit, ce este important în viață. Allison care și-a dat jos platoșa construită abil și a redevenit cea de altădată, o femeie ce bea cafea cu scorțișoară și adora să scrie povești pentru copii, o femeie care a reînvățat să se iubească. Experiența supraviețuirii în junglă este o adevărată lecție de viață pentru ea.
„Inima plină de frică se umplu de lacrimi și pentru prima dată am plâns cu adevărat. Pentru prima dată plângeam pentru toate câte mi se întâmplaseră, dar mai ales plângeam pentru mine, îmi plângeam de milă. De cât de mult timp nu mă mai iubeam? De când oare? De câteva luni? De câțiva ani? De ani de zile…”
Totodată, în spatele acțiunii, subtextul constă în mesajul trimis de autoare, referitor la societatea superficială din ziua de astăzi, în care aparența contează mai mult decât esența; citind printre rânduri, descoperim sfatul de a renunța la control și de a aprecia viața așa cum este; să nu alergăm după himere și lucruri lipsite de substanță, să nu uităm cine suntem cu adevărat. Apa plată cu lămâie din titlu este un simbol al transformării și revenirii lui Allison.
„Am cerut, după vechiul meu obicei, apă plată cu lămâie. Mi s-a părut extrem de acră și am înlocuit-o rapid cu un ceai de afine. Nu înțelegeam cum de băusem ani de zile așa ceva și chiar ajunsese să-mi placă…”
„Schimbările nu vin peste noapte. Nu luăm decizii bune sau rele, ci doar alegem un drum. Astăzi, drumul pe care pășisem în trecut îmi era străin. Nu mi se mai potrivea, așa cum nu mi se mai potriveau hainele din dressing.”
Despre autoare:
Iulia Florentina Paciurea este o tânără autoare română, de profesie economist. Până în prezent, a publicat „Violet”, „Deja-vu” și volumul de poezii „Emoții”. Poate fi urmărită pe facebook.
Mi-a plăcut cum ai prezentat cartea. Felicitări, Sorina!
Nu ma dau in vânt după subiect.
Merci! e un subiect destul de actual, il vedem zilnic pe langa noi.
Foarte interesantă poveste, vreau și eu să o “urăsc” pe această Allison. Felicitări Sorina pentru recenzie!
Multumesc! O s-o urasti la inceput, mai incolo o sa treci prin mai multe sentimente.
Foarte tentanta recenzie! Sorina presedinte!!!
:)))) Nu cred ca m-ar alege nimeni, vorbesc prea repede :))
Pare interesanta.Felicitari Sorina!
Multumesc, Arci!
Am pus si eu ochii pe cartea asta de ceva vreme. Recenzia ta a venit la fix. Multumesc pentru recomandare!
Cu placere, merci si eu! Lectura placuta!
Sorinache, inca putin si ma determinai si pe mine sa o urasc pe Allison :)) De asemenea, m-ai facut sa trec cartea in wishlist. Chiar imi doresc MULT sa o citesc. Multumesc pentru recomandare! Felicitari pentru recenzie! Felicitari autoarei!
O sa vezi tu daca o urasti cand o s-o citesti :)) Lectura placuta!
Coperta e superbă, titlul e intrigant, iar recenzia ta mi-a plăcut foarte mult!
Multumesc!
O recenzie foarte bine scrisa! 🙂 Chiar eram curios de continut dupa ce vazusem titlul
Merci! Da, este un titlu inedit.
Imi place stilul Sorinei de a scrie recenzii. Puncteaza ceea ce este de punctat.
Multumesc!