Aparitie in premiera: Camasa lui de Augustina Siman-Editura Librex

Cămaşa lui, cea mai aşteptată carte a momentului, se va lansa pe data de 8 martie!

“Cămașa Lui” s-a vândut în peste 15.000 de exemplare, a avut parte de o lansare, la Chişinău, cu peste 200 de cititori, și în prezent urmează să fie lansată şi în România exclusiv de către Editura Librex. O dată cu ea, vine și o nouă inovație în literatură: este prima carte în baza căreia a fost făcut şi un videoclip literar, fiind ales textul de final al cărţii – „Şapte” în calitatea sa de mesaj final al cărţii: există viaţă chiar şi după o mare iubire.

Șapte este descris sub forma unui videoclip literar, o revoluție în modul în care înțelegem cărțile. Este al doilea videoclip literar din istoria literaturii, plin de metafore și simboluri, gata de descifrat pentru cei îndeajuns de curajosi să le înțeleagă semnificația.
Îl puteți urmări aici

Potrivit spuselor autoarei: “Titlul „Cămașa lui” este o invitație către ce poate deveni o femeie pe sub cămașa bărbatului, potrivit sau nepotrivit, pe care îl iubește, despre cum „Cămașa lui” poate schimba destinul ei, răsturna tot crezul ei de viață și despre cum o poate reinventa.
Titlul sugerează voluptate și senzualitate, poate că denotă o ușoară alură de confesiune, dar, mai presus de atât, oferă un fragment de intuiție cititorului, deoarece este vorba despre „El” sau „Ei”, despre bărbați altfel spus – și nu este o prezumție greșită.

Augustina Şiman: „Celor care au cunoscut conținutul, le-a plăcut sinceritatea, simplitatea, metafora. Aceștia sunt factorii care mă determină să scriu. Indiferent de vârstă și de situația amoroasă, recomand cu certitudine această carte, deoarece cititorul și-ar putea găsi răspunsul la anumite întrebări. Toate femeile, până la urmă, cred că vor înțelege cât de important e să fii în „Cămașa lui” și cât de important e să ți se potrivească”

Cămaşa lui

Capitolul I – Suflet

Se întîmpla în toamnă… pe cînd soarele căzuseră pe asfalturi – tot soarele. Era dimineaţă… şi m-am trezit în cămaşa lui. Cred că mă îmbrăcaseră seara în ea cînd m-am cuibărit în braţele lui şi i-am spus că mi-e frig. M-am luptat să înfrîng lenea dulce, să mă ridic din pat, iar după m-am făcut comodă la geam, purtînd cămaşa lui… Cămaşa albă, şifonată, largă, pe care se încălcea parfumul lui şi parfumul meu (pe care tot insistă întotdeauna să îl port ) într-un deliciu olfactiv – cămaşa noastră.

Pe sub cămaşa lui înfloresc şi se îmbujorează vîrfurile sînilor pe care i-a sărutat şi pe care a adormit de mii de ori, sînii pe care îşi culca obosit capul şi buzele sale năşteau viitorul nostru atît de detaliat descris, atît de viu, atît de real. Pe vîrfurile alea rozovii s-au odihnit toate: şi prăbuşirile şi visurile sale. Pe sub cămaşa lui sunt şi visurile mele, visurile pe care le protejează el de viaţă, de ghinion şi de supărările mele cînd mai că le-aş da cu piciorul – şi atunci vine el, îmi îmbrăţişează gleznele, mi le sărută şi îmi şopteşte „Mai rabdă… „…

Mă cuprind jucăuşă, îi strîng şi mai mult cămaşa de pielea mea şi îi aud vocea în cap: „Mai rabdă… „. Pe sub cămaşa lui nu doare, pe sub cămaşa lui găsesc răspunsuri, pe sub cămaşa lui subţire e atît de cald, că tot te gîndeşti că n-a mai rămas nici o frunză pe copaci afară… Pe sub cămaşa lui pielea mea îi strigă numele, şi tot ce e mai bun în mine creşte doar pe sub cămaşa lui: speranţa, grija, iubirea, dăruirea de sine, fiindcă doar sub ea sufletul meu se simte în siguranţă.

… şi nu cred că există o femeie mai frumoasă decît cea care dimineaţa se alintă, se dezmiardă, înfloreşte, prinde viaţă în cămaşa bărbatului său.