Aplicația de Arno Strobel - Lebăda Neagră - recenzie

Aplicația, de Arno Strobel – Lebăda Neagră – recenzie

Aplicația

Autor: Arno Strobel

Lebăda Neagră 

DIE  APP: sie  kennen  dich  Sie  wissen,wo  du  wohnst
Traducere din germană  Andreea Scrumeda
Număr pagini: 306

  “Arno Strobel (n. 1962 în Saarlouis) este un reputat autor german de thrillere. A studiat ingineria aprovizionării, s a specializat ulterior în IT, implementând proiecte ale acestei tehnologii în cadrul unei bănci din Luxemburg. Încurajat de succesul nuvelelor pe care le publică pe Internet, a scris primul său roman ,,Magus. Frăția” în 2007. Primul său thriller psihologic, ,,Der Trackt”, a început seria celor aproximativ 20 de romane Arno Strobel, bestseller ale revistei ,,Der Spiegel”, iar de atunci a rămas unul dintre autorii favoriți de pe această listă. Din 2014 se dedică exclusiv scrisului, reușind să entuziasmeze publicul german prin abilitatea de a implica cititorul în investigațiile protagoniștilor și prin numeroasele schimbări de situație, care țin un ritm ridicat al acțiunii. De la autorul bestsellerului “Offline”, o nouă provocare: “Aplicația”.

Pare prea bine ca să fie și adevărat. Cel mai bun cartier, o casă modernă unde totul este controlabil printr-un sistem smart-home, oricând, de oriunde și extrem de sigur. Hendrik și Linda sunt în al nouălea cer de când s-au mutat aici. Este casa pe care și-au imaginat mereu că o vor împărți împreună toată viața.

Dar într-o noapte Linda dispare. Niciun mesaj, niciun indiciu, nici cea mai mică urmă a ei. Poliția nu dorește să se implice prea mult, iar Hendrik este pe punctul de a exploda. Ar fi putut cineva să intre în casă în acea noapte? Și dacă a făcut-o, de ce Aplicația nu a declanșat imediat alarma?

Hendrik devine din ce în ce mai circumspect. Și pe bună dreptate, pentru că se pare că nu doar Aplicația știe unde locuiește el...”

Ei te cunosc.

  Ei știu unde locuiești.”

  O averizare care-ți dă fiori și-ți sugerează să fii pregătit să te confrunți cu dileme, temeri, emoții. În orice caz e mai bine să nu citești noaptea cartea lui Arno Strobel, ca să eviți coșmarurile.

  Cu toate că: ”Computerele sunt creațiile creațiilor umane “(Andreas Tenzer, filosof și pedagog german) cartea ne și avertizează cu privire la o prea mare dependență de inteligența artificială. Chiar dacă aparent ne oferă o anumită siguranță și comoditate,”casele inteligente” pot deveni un pericol,o capcană pentru proprietar, pentru că cei care se pricep și vor, pot să se folosească de rețea pentru diferite interese. Ei pot afla programul proprietarilor, starea fizică sau psihică, pot urmări și înregistra tot ce fac aceștia, ce vorbesc, ce mănâncă, ce gândesc. Mai mult la setarea “caselor inteligente”  din proiectul “Adam”, proiect amintit în carte,identificarea proprietarului se face prin scanarea irisului. Vă dați seama câte informații poate obține un răuvoitor?!! Nu degeaba se spune că “ochii sunt ferestrele sufletului”. Așa că, da, pentru mine ar fi horror să stau într-un asemenea loc!!!

Dar personajele noastre sunt încântate până în momentul când intervine necunoscutul și pericolul.

  Personajele principale, care declanșează povestea sunt Hendrik, medic chirurg, și viitoarea lui soție Linda, care lucra la bancă. Locuiau la Hamburg,într-o “casă inteligentă” recent achiziționată, își plănuiau nunta și luna de miere. Hendrik este chemat la spital de către prietenul și șeful său dr,Paul Gerdes, pentru o operație dificilă, acasă sunt fluctuații de curent ,“poate o deficiență a computerului”, și Linda urma să-l aștepte să revină.

Dar în zori,când Hendrik ajunge acasă totul pare în ordine, doar că Linda a dispărut.

  Panicat o caută la prieteni apoi anunță poliția, dar aceștia văzând că lipsește o valiză și câteva haine nu iau în seamă reclamația. Hendrik observă detalii care dau de înțeles că nu Linda a împachetat și n-a plecat de bună voie.

  Polițiștii care vin par din start ca în filme: polițistul bun  -polițistul rău, sunt convinși că Linda l-a părăsit.  Inspectorul Kantstein, de la Serviciul Investigații Criminale, pare că nu ia în seamă detaliile, e mereu morocănos, urâcios, distant, spre deosebire de partenerul lui Sprang, care este amabil, atent, de ajutor.

  Văzând că poliția nu consideră că trebuie să se implice, Hendrik pune pe facebook o postare, în care cere ajutorul oamenilor, și o poză a Lindei. Sigur primește multe mesaje aiurite, dar este contactat de-o tipă Julia, care-i spune că soțul ei,ziarist, dispăruse de trei zile. Și ei stăteau într-o “casă inteligentă”, în apropiere, și condițiile dispariției erau similare. Julia era asistentă la Spitalul Evanghelic Asterdorf, soțul ziarist investiga pentru un articol.

Dar ce legătură putea fi între ziaristul Krollmann și Linda?

  Julia îl anunță că a descoperit ceva în biroul soțului ei, îi dă întâlnire, dar nu numai că nu mai apare, ci dispare cu totul.

  Anunțată de Hendrik poliția va spune că Linda avea o aventură cu Krollmann, că Julia aflase și plecase să-i descopere la casa de vacanță a familiei. Poliția se baza și pe mesajele apărute pe telefoane. Deși la un moment dat apare un fals martor, Hendrik e convins că totul e o minciună și continuă să cerceteze.

  Primește un ajutor neașteptat în persoana Alexandrei, o tânără psiholog criminalist, care făcuse stagiul la poliția din Hamburg, chiar cu cei doi polițișți. Ea îi spune că mai identificase trei dispariții, toate din case, aparent sigure, dotate cu sistemul “Adam”

  Mai mult Hendrik constată că deși dezactivase de câteva ori sistemul acesta repornea. Împreună cu Alexandra ajung la firma care instala sistemul, la locul de muncă al ziaristului, la Spitalul Evanghelic la dr Geibel, unde află că ziaristul ceruse niște informații.

  Între timp falsul martor al “aventurii” Lindei, care s-a recomandat ca fiind doctor este ucis. Când vede cadavrul, care era al adevăratului doctor, Hendrik își dă seama că cel care-l vizitase era altcineva.  Cercetând, Alexandra și Hendrik, află că de fapt falsul doctor era fostul manager al firmei care instalase sistemele. Alexandra apelează pe Darknet la un hacker Marvin, care-i dă câteva indicații. Cei doi verifică înregistrările stocate de sistemul din casa Juliei și află ce s-a petrecut în ziua când îl sunase pe Hendrik,  Ei văd că femeia găsise în birou, ascuns, un stick și o hârtie scrisă ca o listă. Doar că, după dispariția Juliei, acestea nu se mai găseau nicăieri în birou sau în casă, deci fuseseră importante pentru cineva.

  Hendrik e șocat când Kantstein îi spune că-l bănuiește pe Sprang de uciderea doctorului. Dar șarmul lui Sprang câștigă și el îi spune în continuare ce descoperă.

Se bazează pe el,pe Alexandra și pe prietenul lui dr.Gerdes. Dar sunt ei oare ce par a fi?!!!

Și iată că dispare și Hendrik.

Cine l-a răpit?

Cine și de ce i-a răpit pe soții Krollmann?

Ce se întâmplă cu ei?

Cine și de ce a răpit-o pe Linda?

Ce amestec are Sprang?

Ce va afla Kantstein?

Cine este Marvin?

Cine îi răpește pe Hendrik și pe Alexandra?

Vor reuși Hendrik și Alexandra s-o găsescă pe Linda?

Știu că sunt multe întrebări și necunoscute, dar le veți afla și înțelege citind cartea.

  Povestea este complexă, cu multe ramificații, multe căutări, cercetări, răpiri, crime, vieți irosite, dar și determinarea de-a afla adevărul.

Citind cartea veți înțelege și de ce nu aveam cum să vă spun mai multe.

Arno Strobel este un autor ale cărui cărți te fac să-ți pui întrebări și te țin conectat de la început până la final.

Oricum –  revin la sfatul meu: nu citiți cartea lui Arno Strobel noaptea!!!!

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărții în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

Aplicația de Arno Strobel – Lebăda Neagră – recenzie

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.