Arhivele unor vânători de demoni în Micul Paris. Cazul inimii furate – M. K. Lynn – Editura Petale Scrise

Anul aparitiei: 2022
Numărul de pagini: 146
Gen: fantasy, detectiv, historical romance, umor

  Bine ați venit la Cabinetul de Investigații Supranaturale al Micului Paris, unde demonii sunt capturați și exorcizați, iar oamenii – disecați și analizați!

  Pe coridoarele ilustrei noastre instituții veți putea întâlni numai cetățeni de excepție, adevărați profesioniști angajați să mențină siguranța pe străzile capitalei:

  LEOPOLD VERNESCU, asistentul Șefei și singurul nostru chimist (exmatriculat în ultimul an de la Universitate) se află în căutarea unui nou sens al vieții. Munca în Cabinet e grea, periculoasă și plătită mediocru, așa că bietul tânăr nu are de ales decât să se dedice noului caz: cadavrul ars cu urme dezgustătoare de acid demonic, care face găsirea unui leac urgentă și imperativă! Ce păcat că sentimentele lui pentru propria directoreasă devin din ce în ce mai greu de ascuns…

  LISETTE GRANT-ANGHELESCU, respectabila noastră Șefă, nu are nici ea mai puține griji: pe de o parte este iritată de regulile înaltei societăți în care a crescut, pe de alta – de amenințările Ministrului de Interne ce nu înțelege nimic din meseria ei, iar în plus – de găsirea vinovatului care a cutezat să folosească forțele supranaturale pentru a omorî! Dar, cu neasemuitul ei asistent, victoria e doar la o aruncare de baston! Asta dacă reușește să-i crape odată carapacea de calm și respect pe care o poartă încontinuu…

  Ah, eu? Nu-nu, eu nu sunt decât o slujnică aici! Doriți să vă servesc cu prăjituri de la Cafeneaua Capșa? Dar să știți că, dintr-un oarecare motiv, nu mai sunt deloc dulci…

   Atunci când am primit vestea că la Editura Petale Scrise și-a făcut apariția un nou roman semnat de M.K. Lynn, am rânjit precum motanul Cheshire din Alice în Țara Minunilor, pentru că știam cât de bine scrie. De altfel, seria ,,Pene” (o serie dark fantasy captivantă, în care binele și răul nu sunt foarte clar delimitate, autoarea fiind atentă la fiecare detaliu, oferind cititorilor posibilitatea de a pătrunde cu ușurință într-un univers aparte, populat de ființe fantastice) ocupă un loc de frunte în topul preferințelor mele literare, așa că speram ca și de această dată să mă surprindă plăcut. Ceea ce s-a și întâmplat, spre marea mea bucurie.

  Mi-a plăcut absolut tot: scriitura ușor de parcurs, răsturnările de situație, umorul, replicile acide dintre personaje, peripețiile prin care trec acestea, locul în care se desfășoară acțiunea, maniera în care este redată atmosfera acelor vremuri, folosind un limbajul adecvat, care oferă autencitate poveștii, dar și modul realist în care a fost descris comportamentul lumii aristocratice din secolul al XIX-lea. O perioadă în care bărbații aveau toată puterea, iar săracii erau desconsiderați.

  Un alt lucru demn de menționat – umorul de situație. Poate că sună ciudat, dar sincer vă spun, m-am trezit mustăcind de zor, chiar și în timpul desfășurării unor scene tensionate. De altfel, schimbul de replici ironice dintre personaje au dat sarea și piperul cărții, un rol aparte avându-l aici Florica, tânăra slujnică a lui Lisette.

,,– Florica! De câte ori ți-am spus să nu-mi mai zici așa?! Sunt doamna Anghelescu, m-ai auzit?

  – Dar domnul Vernescu vă spune domnișoară Grant! se revoltă slujnica.

 Lisette clătină din cap, obosită.

 – Ți-am mai spus, domnul Vernescu mă măgulește, ca orice asistent care își dorește o mărire de plată. Nu-i așa, domnule Vernescu?

 Leopold surâse și se sprijini de rafturi, cu brațele încă împreunate la piept.

 – Cu siguranță, domnișoară Grant.

 – Vezi? făcu Lisette superior. Așa că fii bună și supune-te, Florica!

 Dar slujnica nu se dădu bătută atât de ușor.

 – Păi și mie mi-ar conveni o plată mai mare, domnișoară Lili! Nu-i așa că îmi veți permite și mie să vă măgulesc?”

   De asemenea, am remarcat faptul că și protagonistei îi cam făcea plăcere să-l scoată din sărite pe Leopold, însă cu foarte puțin succes, pentru că el nu părea niciodată deranjat de vorbele ei. Dar tocmai acest schimb de replici acide m-a făcut să cred că între cei doi există o oarecare chimie. Prea s-au duelat în vorbe. Bine, în ceea ce îl privește pe Leopold, lucrurile sunt cât se poate de clare (,,Și cea la care Leopold, un fost student la medicină lipsit de bani, renume și perspective de viitor, putea doar să viseze”), dar despre Lisette nu mă pot pronunța. E discutabil și mă bucur că autoarea nu a pus accent pe latura romantică, relația dintre ei  evoluând treptat.

  Legat de personaje, pot spune că sunt frumos conturate și evoluează pe parcurs, iar autoarea le-a surprins destul de bine frământările sufletești, mai ales că cei doi protagoniști vin din medii sociale diferite.

   Lisette Grant-Anghelescu se trage dintr-o familie de viță nobilă din București, însă nu prea ține cont de regulile stricte de comportament în societate. Trecută printr-un mariaj nu tocmai ideal și rămasă văduvă după doar patru luni, ea este cea la care apelează poliția când au cazuri cu tentă supranaturală. De altfel, protagonista noastră este Șefa Cabinetului de Investigații Supranaturale, fiind fascinată de lucruri și tehnologii noi ce au treabă cu supranaturalul. Provocările și pericolele o trezesc la viață, pe când hârțogăria, discuțiile cu oamenii plictisitori și investigațiile lungi și monotone o scot din minți.

  ,,Da, detesta când i se spunea că nu era decât o femeie, că nu avea nicio putere într-o lume condusă de bărbați. Se trezea în fiecare dimineață dornică să răstoarne lumea cu susul în jos, doar ca să poată să facă singurul lucru la care excelase vreodată – să exorcizeze demoni din viața oamenilor slabi, a celor care nu puteau să se apere de urgia forțelor supranaturale. Poate că nu se pricepea atât de bine la pian sau la pictură, dar când venea vorba de menținerea unui venit constant din pământurile fostului ei soț, nimeni nu ar fi putut să o întreacă. Fusese nevoită să învețe singură din propriile greșeli, căci, dacă nu ar fi reușit, ar fi trebuit să se întoarcă în casa tatălui ei.”

  Leopold Vernescu, spre deosebire de Lisette, nu face parte din familiile înstărite, ci este fiu de fermieri brașoveni exmatriculat de la Universitate în ultimul an, fără drept de întoarcere. Ea a fost cea care l-a angajat la Cabinet, pe post de asistent, tocmai pentru că avea numeroase cunoștinte în domeniul medicinii.

  ,,Într-o lume condusă de familii nobile, aristocrați și vanități, inteligența era dată la o parte, chiar dacă aceasta însemna progresul. Iar sforțările unui tânăr fără nume și putere nu aveau să schimbe nimic.”

  Tot ce își doresc Lisette și Leopold e să ajute Ministerul de Interne să lupte cu demonii care invadează orașul și să apere locuitorii de pericolul produs de magie. În momentul de față, cei doi agenți ai Cabinetului de Investigații Supranaturale investighează cazul unui fierar ars în acid demonic și a căruia inimă i-a fost luată.

  În timp ce ei muncesc de zor la noua rețetă de leac împotriva acidului demonic, apare un nou caz cu tentă supranaturală. Într-o cârciumă de pe lângă strada Romană este găsit un alt cadavru. Cârciumarul pare că s-a spânzurat, însă Leopold găsește în gura acestuia o cantitate apreciabilă de acid demonic. Nu există nicio urmă de lovituri sau alte răni pe corp, ceea ce înseamnă că victima nu s-a luptat cu nimeni înainte să moară, iar atât geamul, cât și ușa nu erau sparte. Cineva l-a convins sau l-a amăgit pe cârciumar să bea acid demonic. Cine este vinovatul care s-a folosit de forțele supranaturale pentru a omorî? Va reuși Leopold să găsească leacul împotriva acidului demonic? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

  ,,Cazul inimii furate” – un historical romance autohton, care ne poartă în vremuri demult apuse, condimentat cu elemente de fantasy, mister și detectiv, peste care a fost turnat un strop de romantism. Vă recomand să-l citiți pentru că merită. Veți avea parte de o aventură de neuitat!

 Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți