Aromă de august de Ioana Țigănilă-o carte cu aromă de viață adevărată

Aromă de august de Ioana Țigănilă– o carte cu aromă de viață adevărată

Titlu: „Aromă de august”

Autor: Ioana Țigănilă

Editura: Herg Benet

Număr pagini: 203

   Când eram copil – culmea… tot într-o zi de august – am vrut să dezleg misterul oamenilor din televizor și am reușit să scot capacul, iar cu mâna încercam să prind măcar un omuleț. Spre nedumerirea mea de șoim al patriei la acea vreme, nu s-a întâmplat să prind niciun omuleț, dar am reușit să mă electrocutez destul de serios. Experiența a fost colosală, dar fără deducții logice din partea mea. Așadar, aș fi repetat căutările, dacă ai mei n-ar fi intuit că într-un șoim așa de mic stă o perseverență destul de mare. Am rămas, totuși cu o nedumerire… cum or fi, în realitate, oamenii din televizor?!

   În plus, sunt un mare fan al aromelor. Îmi plac aromele poveștilor de iubire, ale copilăriei, aromele vorbelor înțelepte ale bunicilor mei… aroma dimineților de august în care nu știi dacă să ieși în întâmpinarea toamnei sau să-ți bagi picioarele într-un ultim val răcoritor. Aroma primului sărut despre care o să vorbești și când vei avea nepoți, aroma despărțirii cu savoare intensă de dezamăgire… în cuvinte mai puține, îmi plac aromele și chiar am lângă pernă mereu un buchet de lavandă care mă face să visez.

  Și…pentru că sunt un fan al aromelor, providența verii mi-a strecurat pe sub ușă, tocmai mie,  o carte aromată – „Aromă de august”.

  Am mai spus de multe ori în recenziile mele… fiecare carte e unică. De data aceasta, cartea Ioanei Țigănilă primește nota de originalitate pentru cantitatea de aromă de august cu care îl învăluie pe cititor. Când am început să citesc, la prima respirație a acestei unice arome, am avut impresia că sunt la o cafea cu o prietenă, iar ea s-a hotărât brusc să dilate timpul, să-l îmbrace într-o înghețată… și să-mi povestească.

  Cine este Ioana Țigănilă? Cei care urmăriți știrile, o cunoașteți deja de la postul TV Digi24. Iată ce am aflat despre ea de pe site-ul editurii: „Născută la Bucureşti, pe 7 noiembrie 1986, Ioana Țigănilă a petrecut primii ani de viață în cartierul Floreasca. A urmat liceul la Şcoala Centrală, apoi Facultatea de Ştiinţe Politice din Universitatea Bucureşti şi un masterat în Comunicare şi Relaţii Publice la SNSPA.

   A început să lucreze ca jurnalist de la vârsta de 14 ani, publicând în mai multe ziare locale și naționale. La 18 ani scria deja cu normă întreagă la săptămânalul de limba franceză Bucarest Hebdo, iar la 21 şi-a început cariera în televiziune. La doar 25 de ani, urcă la pupitrul ştirilor Digi24. Acum are şi propria emisiune de analiză a celor mai importante evenimente de plan extern.

   A urmat numeroase cursuri în străinătate, printre care cele de jurnalism organizate de The European Jurnalism Institute, sponsorizat de The Fund for American Studies, în 2009, în Cehia, Praga.

  „Aromă de august” este prima sa carte. Ideea de a scrie s-a născut într-o noapte târzie de vară, la mare, şi a pornit de la Cataleya, fetiţa ei care la acea vreme avea 2 ani şi jumătate.

   Ioana promite că nu se va opri aici şi că va continua cu aromele”.

  Poate că vă întrebați cum e o aromă de august… și eu mă întrebam înainte să citesc, dar am descoperit legătura aceasta magică între stilul de a povesti și imaginea care se declanșează în mintea cititorului. E un meșteșug specific marelui Baudelaire, în care culorile și sentimentele, sunetele și cuvintele se joacă cu mintea și cu sufletul, realizând corespondențe. Așa e august… augustul Ioanei Țigănilă… pe care o cunoști cu adevărat abia atunci când te ia la rost intuindu-ți gândurile.

„Acum, că ți-am spus cum a apărut cartea, aș vrea să îți spun cum a apărut Cataleya. Ne-am cunoscut la semafor. Da, știu, toată lumea face fața pe care sunt sigură că o faci și tu acum”.

  Când citești „Aromă de august” (și o faci fără să poți lăsa cartea din mână) ai impresia că în fața ta stă o prietenă care se confesează în cel mai sincer mod posibil, cu replicile uneori acide pe care ți le mai dă și ție. De ce face acest lucru? Ioana Țigănilă e un om care nu îmbracă haina grea a falsității, imaginea construită pentru societate… ea vrea să fie percepută exact așa cum este, cu defectele sale, cu temerile, cu succesele, cu gândurile sale duse până la faza de „frământări”.

   De la copertă la conținut și modul de transmitere a emoției, cartea Ioanei Țigănilă e o incursiune alertă în viața privată a jurnalistei. De ce am ales expresia „viață privată”? Ei bine, așa cum ea însăși ne spune, „Vreau să lămurim un lucru, de la bun început. Stilul ăsta, de bășcălie, e al meu. Eu, Ioana. Omul de  rând. Nu omul de televiziune”. Așadar, omul, prin prisma profesiei sale, poate să reflecte o imagine mult diferită față de ceea ce este cu adevărat. Despre imaginea sa, despre ea ca un om de rând, despre adevărata ea, ne povestește Ioana, cu un stil direct, într-o carte care poartă nu doar aromă magică de august, ci și alura unei confesiuni.

  Să recunoaștem: pentru cei mai mulți dintre noi, omul din spatele ecranului are o viață perfectă. Nu vedem eforturile și nici sacrificiile pe care le cară în spinare în viața sa reală. De fapt, noi nu vedem viața sa reală, ci doar imaginea unui om pe care îl credem privilegiat de divinitate. Adevărul despre cum e viața unui om de televiziune… îl știe doar el, iar uneori îl mai așterne pe hârtie, ca un act de confesiune.

   Ceea ce veți afla citind cartea Ioanei, nu e doar povestea unui om de televiziune, ci e povestea unei copile cu vise, a unei adolescente, apoi a unei iubite… și apoi a unei mame. Dintre toate ipostazele pe care le poate avea viața unei femei, cea de mamă este esențială. Este cea mai importantă. E rolul divin pe care o ființă pământeană îl poate avea. M-am regăsit în foarte multe fragmente din cartea sa… și, cum stilul autoarei este unul interactiv, m-am trezit de multe ori răspunzându-i: „Da, și eu am plâns când mi-am lăsat copilul prima zi la grădiniță… știu cum e aroma aceea.”.

  Un lucru e clar: când devii mamă, totul se schimbă. Lumea ta se schimbă și în timp ce  încerci să te adaptezi la statutul acesta sublim, ai impresia că pentru cei din jurul tău, totul a rămas la fel. Din aceste considerente, e nevoie de multă înțelegere pentru ca toate noile evenimente să piardă alura de „agitatori de ape limpezi” și să fie acceptat în fluxul vieții ca parte din întreg. Până întreaga familie se obișnuiește cu noile coordonate, stările de tensiune pot genera conflicte iremediabile în cuplu. Despre cum a trecut Ioana peste perioada adaptării la statutul de mamă, n-o să vă dezvălui, ci o să vă las să descoperiți.

  Deși se citește foarte ușor și te prinde foarte repede, cartea are câteva mesaje profunde. Atinge câteva teme delicate ale societății actuale, iar una dintre acestea e discriminarea rasială. În teorie (și aici o să amintesc o vorbă a unui scriitor francez contemporan, Marc Levy, care spune „O să mă duc să trăiesc în teorie, pentru că acolo totul e bine”), suntem toleranți și dispuși la eradicarea discriminărilor de orice fel. În practică, lumea e setată parcă pe judecarea oamenilor conform propriilor percepții. Despre acest lucru, despre cum au perceput cei din jur relația sa cu un musulman, tocmai acum, în plină epocă de efervescentă teamă în fața terorismului, veți afla citind această odisee în lumea reală a Ioanei Țigănilă.

   Sunt convinsă că „Aromă de august” e doar una din aromele vieții autoarei și îmi doresc să-i mai aud confesiunile… poate cu arome de septembrie sau, de ce nu, martie?! De la copertă, până la stil și poveste, cartea poartă aroma intensă a originalității.

   Închei prin a vă spune că recomand cartea celor curioși să afle ce e cu oamenii din televizor…

  Iată câteva citate:

„Doamnele, că nu pot să le spun cadre medicale, erau ocupate. Se uitau la niște lenherii de pat! Pentru acasă. Pe bune? Parcă trăiam ceea ce vedeam la televizor, de data aceasta eu eram victima batjocurii pe holurile spitalului. Abia acum înțeleg drama prin care trec românii zi de zi când merg la spitalele din  țară”.

„Se uită lumea la mine ca la o nebună. Dar știi ceva? Mi se rupe! De asta ne-a lăsat Dumnezeu lacrimi. Pentru că suntem vii. Pentru că avem emoții. Poate că ala reușim să ne descărcăm. Poate că așa reușim să ne descărcăm. Pentru că așa scoatem tot ce e stricat în noi. Pentru că așa reușim să mergem mai departe. Stau picior peste picior. Port rochia mea neagră, aia bună, little black dress de la Chanel, pe care o port doar duminica la biserică și pantofii roșii stiletto de la Alina Petcan. Și plâng. Dacă tot plâng, măcar să plâng cu stil, nu?”.

 

Cartea Aromă de august de Ioana Țigănilă poate fi comandată de pe site-ul Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Herg Benet

***Rodica Pușcașu***Sunt o visătoare și așa am de gând să rămân. Cititul e un privilegiu pe care l-am descoperit pentru a evada în alte lumi, pentru a descoperi poveștile unor oameni pe care nu i-ai cunoscut niciodată. Cărțile sunt lumi fascinante, care te fac să râzi, să plângi, să trăiești. Nu-mi imaginez lumea fără cărți... pentru că nu ar exista. În viața reală sunt un om simplu, care se bucură de aroma cafelei în diminețile de vară, sunt o mamă preocupată (uneori excesiv) de copilul meu și o soție iubită care mai arde din când în când mâncarea... pentru că timpul de preparare nu coincide cu timpul poveștii pe care o citesc. Vedeți voi, în cazul meu, totul se reduce iremediabil la citit... O altă pasiune de-a mea este scrisul. Scriu și ajung să-mi iubesc personajele atât de mult, încât mi le consider prieteni. În 2010 am publicat cartea de povești pentru copii „Maria și fulgii de nea”, iar în 2016 a ieșit de sub tiparul editurii PIM, cartea „Povestea secretă a Cezarei”... și nu mă voi opri aici.

12 COMMENTS

  1. Imi place recenzia ta! Dacă am ocazia nu am sa ocolesc cartea! Felicitări autoarei.
    Felicitări , Ro

  2. O carte perfecta pentru august, din cate imi dau seama. Apropo de oamenii din televizor, mi-ai adus aminte de ceva :)). Cand eram mica si ne uitam la vreun film, bunicul imi spunea: “Aoleu, hai ca ma duc eu prin spatele televizorului sa le spun nu stiu ce.” :)) Cert e ca m=am prins destul de repede ca nu era posibil :))

  3. O carte despre care nu știam prea multe 🙂 Așa cum zice și Sorina, pare perfectă pentru luna august!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.