Arunc-o pe soră-mea din tren! – Stelian Țurlea – Crime Scene Press – recenzie
„- Arunc-o din tren! - Ești nebună, o să moară! - Arunc-o pe soră-mea din tren! Îți spun eu, n-o să pățească nimic. O să zboare! Are aripi!”
Arunc-o pe soră-mea din tren!, de Stelian Țurlea – Crime Scene Press – recenzie
Arunc-o pe soră-mea din tren!
Stelian Țurlea
Editura: Crime Scene Press
Anul apariţiei: 2009, 2018
Număr pagini: 169
Gen: Literatură contemporană
Cotație Goodreads: 3,50
Nu știu exact în ce gen să încadrez acest roman. Stelian Țurlea scrie cărți atipice, fără precedent, ce nu pot fi încadrate într-un tipar anume. Unii spun că „Arunc-o pe soră-mea din tren!” este un fel de basm contemporan, asemănător cu „Fata moșului și fata babei”. Eu, una, în afară de analogia cu cele două personaje feminine, nu văd altă similitudine. După părerea mea, este, mai degrabă, o satiră la adresa societății, în care domină falsitatea, ipocrizia, superficialitatea, goana după bani și faimă, nesiguranța în relații și în viață, în general.
„Arunc-o pe soră-mea din tren parodiază în primul rând seria romanelor„roz”, feministe, gen Sophie Kinsella.” – Amalia Istrate, Blog spot 19 oct 2010
Totodată, este tratat un subiect actual în țara noastră, cel al retrocedărilor controversate.
Avem două personaje importante, două surori vitrege: Ileana și Ilona, extrem de diferite. De fapt, dacă mă întrebați pe mine, nici nu sunt surori, doar au crescut împreună: mama Ilenei a murit la naștere, iar tatăl s-a recăsătorit cu o femeie ce avea deja o fetiță, pe Ilona.
Ileana, echivalentul fetei moșului din poveste, este jurnalistă, participă la tot felul de anchete și reportaje, luptă pentru cauze precum ajutorarea copiilor orfani. Ilona este o avocată de succes, carieristă convinsă, motivată doar de bani și faimă; este narcisistă și deși n-o recunoaște, visul ei dintotdeauna a fost să devină actriță, să fie admirată de toată lumea.
„- Ce vrei să te faci când vei fi mare? mă întreba.
N-aveam nicio idee.
– Eu o să fiu actriță, în mod sigur actriță. O să joc în filme grozave și poza mea o să fie în toate revistele.”
Ileana a crescut în umbra Ilonei, o manipulatoare ce a știut mereu să întoarcă situația în favoarea ei.
„Ileana și Ilona, mai mare hazul! Când eram mică, purtam hainele care ei îi rămăseseră strâmte, mă jucam cu păpușile aruncate de ea după ce le scosese câte un ochi sau le rupsese brațele, învățam după cărțile pe care ea le mâzgălise cu creioane colorate atât de violent că din unele pagini nu mai deslușeam nimic. Ferească sfântu’ să-mi plângeți de milă! Multă vreme mi s-a părut normal s-o ascult, doar era cu cinci ani mai mare. Dar sufeream că nu aveam voie să-mi fac singură jocurile, să-mi văd prietenele când mi se năzărea, pentru că fie o deranjam pe sora mai mare, fie n-o puteam lăsa singură. Când mergeam la serbări, mi se părea ciudat că mama o împopoțona pe ea și pe mine mă lăsa de izbeliște, puteam să mă duc și cu rochițele pătate, parcă n-ar fi văzut, doar eram fata cea rea, neascultătoare, încăpățânată, vitregă. Nu înțelegeam cuvântul, credeam că e o boală pe care am moștenit-o de la mama mea adevărată și despre care nu e bine să vorbești în lume.”
Cele două surori sunt puse din nou în situația unei confruntări atunci când Ileana, fata cea bună și miloasă, face un reportaj despre situația orfanilor ce riscă să fie evacuați din casa de copii, rezultat al retrocedărilor. Ilona este de cealaltă parte, reprezentând legal partea adversă, mânată de bani și faimă. Puțin îi pasă Ilonei de copiii ce vor ajunge în stradă, atât timp cât îi este ei bine.
Ileana se pune în pericol, este atacată de cei care vor să-i închidă gura și culmea, Ilona încearcă să-i sufle iubitul, pe Alex. Cum se vor termina toate, veți afla singuri.
Mi-a plăcut construcția personajelor. Atât Ileana, cât și Ilona, sunt bine conturate, până și mama Ilonei, chiar dacă descrierea ei se realizează mai mult indirect, prin intermediul discuțiilor telefonice dintre ea și Ileana. Accentul cade cel mai mult asupra Ilonei, personajul feminin negativ, creionat destul de realist. Chiar aș zice că este desprins din realitate.
Totodată, satira la adresa societății este bine realizată.
Ce nu mi-a plăcut? S-a terminat prea brusc, romanul putea fi mai complex, mai bine dezvoltat. Am avut impresia că suntem lăsați în pom. În altă ordine de idei, se vede că autorul este un bărbat ce imită perspectiva unei femei. Nu știu de ce bărbații își închipuie că relaxarea maximă a unei femei este să probeze haine și să achiziționeze genți și articole de îmbrăcăminte în mod compulsiv. Cam superficială impresia, aș zice.
„Și pe urmă am făcut ce fac de obicei când sunt foarte stresată, am început să colind magazinele de țoale. Suna telefonul în draci, n-am răspuns nimănui. Uite că se putea! Nici măcar la țoale nu m-am oprit, îmi umblau ochii după genți. Dacă stau bine să mă gândesc acum, chiar că au dreptate cei care sunt convinși că femeile își duc cu gențile propriile nevroze și le îndeasă cu obiecte ca să-și mascheze propria nesiguranță și să-și flateze vanitatea.” – haida, de! În ce tratat de psihologie scrie asta?
Una peste alta, este o carte ușor de citit oriunde, oricând, încape fără probleme în geantă, că tot vorbeam mai sus de ele, nu cântărește mult. Subiectul este unul original, greu de încadrat într-un tipar sau într-un gen anume.
Despre autor:
Stelian Țurlea este jurnalist, a lucrat în presa scrisă („Lumea”, „Zig-Zag”, „Meridian”) și televiziune. Din anul 2000 este senior editor al „Ziarului de duminică”.
A scris peste 20 de romane, 10 cărți de publicistică, 9 cărți pentru copii. De-a lungul carierei, a primit mai multe premii, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură pentru copii (2003), Premiul Asociației Editorilor din România pentru literatură pentru copii (2005), Premiul Special al Uniunii Scriitorilor (2006), Premiul Asociației Scriitorilor din București (2007), Premiul „Flacăra” pentru Literatură (2011).
Printre scrierile sale se numără „Crimă la Torino”, „Ieși din viața mea”, „Săptămâna nebună”, „Ești pe cont propriu”.
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti
Recenzii cărţi Stelian Ţurlea
Autori români
Curajoasa parafrazare! „Arunc-o pe mama din tren” este una dintre cele mai bune comedii cinematografice ever.
Ma crezi ca mie nu mi-a placut? :)) La film ma refer. Pe la jumatate l-am abandonat. :))
Felicitări pt recenzia frumoasă. M-a făcut să ridic din sprânceană. 🙂
Multumesc!
Cred ca trebuie sa citesc si eu ceva scris de domnul Turlea. Multumesc pentru impresii!
Lectura placuta! Da, ar trebui 🙂
Mie imi place mult Stelian Turlea.La unele carti,desi substratul este unul serios,am impresia ca se amuza teribil scriind povestea.
Felicitari Sorina pentru recenzie!
Da, asa e 🙂 Multumesc!
Si intrebarea e: vrem sa aruncam pe cineva din tren sau nu? :))
Faina recenzie.
In carte sau in viata reala? :))
Mulțumim pentru recenzia Sorinache!
Multumesc si eu!
Felicitari pentru recenzie! Mie mi-ai starnit interesul. Am citit „Trei femei” a autorului si mi-a placut.
Merci! Da? cum e?
Mai Sorinache, imi cam vine sa citesc si eu cartea. Imi place recenzia! Multumesc pentru recomandare!
Pai citeste-o! Ai grija cand mai mergi in Oltenia cu trenul, sa nu arunci pe cineva :))
Am descoperit de curând scrierile autorului si m-au captivat! Felicitări pentru recenzie, Sorina
Da, si eu! Merci!
Titlul si fotografia sunt cat se poate se simpatice, iar recenzia incitanta 🙂
Merci!
Frumoasa recenzie! ❤️