„Bănuiesc că nebunia e molipsitoare.” „- Te urăsc aproape la fel de mult pe cât te iubesc.”

Bad Romance de Heather Demetrios-Herg Benet

Bad Romance de Heather Demetrios-Herg Benetrecenzie

Titlul original: Bad Romance

Editura: Herg Benet

Colecția Herg Benet Passport

Anul aparitiei: 2017, 2018

Traducere din limba engleză de: Cristina Nemerovschi și Alexandru Voicescu

Număr pagini: 394

Gen: Young Adult, Dramă Psihologică

Cotație Goodreads: 4,03

   Când aud de „Bad Romance”, primul lucru care îmi vine în minte este melodia lui Lady Gaga, hit-ul de acum câțiva ani. Țin minte când cei de la Editura Herg Benet au anunțat anul trecut apariția cărții, iar Cristina Nemerovschi ne-a întrebat pe noi, cititorii, cum am prefera să traducă titlul. Să-l lase în original sau să-l traducă în română? Eu am fost printre cei ce au optat pentru varianta originală, „Bad Romance”. Trimiterea la melodia lui Gaga este evidentă.

   „Bad Romance” este o carte pe care toate fetele și femeile ar trebui s-o citească. Ba nu, rectific: o carte pe care TOATĂ LUMEA trebuie s-o citească. De ce? Pentru că este despre viață, te ajută să identifici dependența emoțională, relațiile toxice, abuzurile de orice fel și să te ferești de ele. O consider mai bună decât orice carte de dezvoltare personală, deoarece documentația este îmbrăcată într-o poveste. Povestea lui Grace, o adolescentă ca oricare alta, cu o viață înainte și vise de împlinit.

   Grace este o fată de 17 ani, ce iubește teatrul. Face parte din grupul de artă dramatică al liceului și își dorește cel mai mult să devină regizor. Are foarte multe planuri de viitor, cum ar fi ca după absolvire, să fie admisă la o facultate din New York, unde să studieze ceea ce o pasionează. Își dorește cu ardoare să plece, să lase în urmă orășelul de provincie în care locuiește alături de mama, fratele mai mic și tatăl vitreg.

   Situația de acasă nu e deloc una bună: toată familia este terorizată de tatăl vitreg, poreclit „Matahala”, iar cel mai rău este că mama sa, din teama de singurătate, acceptă toate abuzurile acestuia. Mai mult, Grace este obligată să muncească în casă precum Cenușăreasa: să-i pregătească prânzul Matahalei, să se ocupe de curățenie (dar nu orice fel de curățenie, ci în stilul mamei sale, obsesiv-compulsive, pentru care și o pată pe podea echivala cu cea mai mare mizerie), să aibă grijă de fratele mai mic, Sam. Grace este prizonieră în acea casă, este nevoită să se poarte cu mare grijă, pentru a nu-și supăra mama și tatăl vitreg. Tot ce poate face este să îndure și să viseze la ziua în care va fi admisă la facultate și va reuși să plece. Să scape din acea închisoare.

„De fiecare dată când pășesc în încăperea asta știu că într-o zi, chiar dacă ziua aia pare acum imposibil de departe, voi ajunge la New York. O fată dintr-un oraș mic, dar care poartă stele în privire, ca în Rock of Ages. Dorința mea de a fugi de acasă, de o mamă care stoarce toată viața din mine și un tată vitreg care e mereu pregătit să-mi dea o palmă nu e ceva inedit pe lume – merg cât pot de repede pe o potecă deja bătătorită de alții. Sunt fata disperată să fugă din orașul ei mic și sufocant, care știe că dacă n-o va face, va muri. Știe că sufletul va începe să-i putrezească, asemeni unui fruct stricat.”

  Pe acest fond îl cunoaște pe Gavin, băiatul la care visează fiecare fată de vârsta ei: chipeș, vedetă a unei trupe rock, carismatic. Gavin este cu un an mai mare decât ea și învață la același liceu, însă are o iubită, pe Summer. Grace îl admiră, dar este conștientă că nu are nicio șansă de a fi cu el. Până într-o zi, când ceva neașteptat se întâmplă…

   Gavin încearcă să se sinucidă. Motivul? Summer s-a despărțit de el. La momentul acela, nimeni nu vede semnalul de alarmă. În loc să-și dea seama că în mod clar, este ceva în neregulă cu Gavin, toată lumea se întreabă care fată normală la cap i-ar da papucii unui tip atât de sexy.

„Mai târziu aveam să aflu că Summer încercase să se despartă de tine, iar tu merseseși acasă la ea și îi plânseseși pe verandă, apoi o amenințaseși că te vei omorî. Iar ea nu ți-a deschis ușa. Îmi va lua mult timp – peste un an – ca să înțeleg că încercarea ei de a se despărți de tine fusese un act de curaj.”

  Grace îi trimite o scrisoare, în care îi spune cât de mult îl admiră, cât este de talentat, iar Gavin nu rămâne indiferent. De atunci, Grace devine antidepresivul lui, așa cum chiar Gavin spune de mai multe ori.

   Grace devine iubita lui Gavin, lucru pe care cu greu și l-ar fi putut imagina cu săptămâni în urmă. La început, relația lor este minunată, ca o oază de fericire și relaxare. Cu Gavin, Grace se simte iubită, apreciată, protejată. Alături de el, reușește să facă abstracție de nefericirea de acasă, de mizeriile îndurate, provocate de propria sa mamă și Matahala. Gavin și părinții acestuia îi oferă sprijinul ce-i lipsește acasă.

   Prea frumos pentru a fi adevărat, nu?

„- Gavin e un puști simpatic. Dar să-ți spun ceva: cei ca el – care vor să îi urmezi peste tot ca un cățeluș – sunt cei de care ar trebui să te ferești.”

   Pe măsură ce trece timpul, Gavin devine din ce în ce mai gelos. La început, este deranjat de lucruri minore: nu-i place că iubita sa se îmbrățișează cu alți băieți, că rămâne singură cu ei, iar primul semn mai important care îți indică o neregulă este criza pe care o face când Grace dansează cu unul dintre prietenii ei. Îi propune o regulă: amândoi vor evita îmbrățișările cu persoane de sex opus; nici ea nu va rămâne singură cu un băiat, cum nici el nu va rămâne singur în compania unei fete. Devine gelos pe fostul iubit al lui Grace, care lucrează împreună cu aceasta. De la restricții se ajunge și mai departe: o convinge să renunțe la visul ei de a ajunge la New York, determinând-o să se înscrie la universitatea din Los Angeles, pentru a rămâne aproape de el.

„Construiești un zid în jurul nostru, lăsând pe dinafară pe toți cei pe care-i cunosc și la care țin. În curând, zidul ăla va fi prea înalt ca să mă pot cățăra pe el și să ies înapoi afară.”

   Grace își dă seama că toate aceste lucruri sunt nepotrivite, însă le acceptă, pentru că nu vrea să-l piardă pe cel care o sprijină și o ajută să treacă peste nedreptățile de acasă.

„După ani întregi în care am fost prizonieră în propria casă, sunt în final salvată. În povești, prințesa nu-i spune cavalerului pe cal alb că a venit într-un moment nepotrivit.”

  Pe parcurs, relația lor ajunge ca o cușcă. Grace se simte sufocată și ajunge să se comporte ca acasă: e atentă la tot ceea ce spune și ce face, merge ca pe sârmă, încearcă să nu-i dea motive de supărare.

„Mă surprind supraveghindu-mi fiecare cuvânt pe care ți-l spun, imaginându-mi ce impresie îți fac. Caut urme de dezamăgire în felul în care mă privești, devin nervoasă când îmi cânți ceva ce tocmai ai compus. Parcă merg pe coji de ouă. Ești plecat în weekend-ul ăsta să-ți vizitezi bunicii, așa că îmi petrec sâmbăta cu fetele, bucurându-mă în secret că am parte de puțin timp fără tine. O pauză de la acea eu care sunt cu tine.”

   Când, în sfârșit, nu mai suportă, încearcă să se despartă de el, însă așa cum era de așteptat, amenință cu sinuciderea. Totul escaladează, Gavin devine violent. Lui Grace i se face frică de el.

   Din fericire, le are alături de ea pe Lys și Nat, două prietene bune, ce sunt dispuse s-o sprijine, orice s-ar întâmpla. Două prietene care spre deosebire de familia ei, nu rămân indiferente.

    Va reuși Grace să se elibereze de Gavin?

  Documentare

   Apreciez romanul pentru documentarea laborioasă. Așa cum am spus, este mai bun decât orice carte de dezvoltare personală. Este inspirat dintr-un caz real, chiar al autoarei. Relatarea la persoana a doua sporește sentimentul de autenticitate, fiind ca o scrisoare adresată tuturor Gavinilor din lume. Totuși, acest tip de adresare m-a derutat un pic.

   Așa cum probabil v-ați dat seama, problema lui Grace este relaționată cu multe alte aspecte. Este între ciocan și nicovală, fără sprijin din partea familiei. Părinții ei s-au despărțit când era mică, tatăl său suferind de sindrom de stres posttraumatic, după ce s-a întors de pe front. De atunci, își îneacă problemele în alcool.

„Chestiile importante: s-a înrolat în Marină după atentatul din 11 septembrie și l-au trimis în Irak de trei ori și în Afganistan o dată. Când s-a întors, nu mai era tatăl meu. Cineva îi înlocuise temperamentul mereu optimist și pus pe șotii cu al unui bărbat tot timpul furios și trist. 〈…〉

Nu știu exact ce s-a întâmplat în timpul războiului, dar l-a transformat pe tata într-un dependent. Whiskey. Cocaină. Heroină. După ce tata a intrat într-o clinică de reabilitare, pentru prima dată, am auzit termenul de stres posttraumatic.”

   Mama lui Grace suferă de tulburare obsesiv-compulsivă. Este obsedată de curățenie și își terorizează fiica, obligând-o să curețe de zece mii de ori și cea mai mică pată. Dacă nu este totul curățat perfect, o pedepsește și o pune s-o ia de la capăt. De asemenea, are o teribilă teamă de singurătate, ce o împinge în brațele Matahalei, făcând-o vulnerabilă la abuzurile acestuia. Îi acceptă toate nedreptățile, își persecută fiica, toate de frica de a rămâne singură. Oricât aș încerca s-o înțeleg, nu reușesc. Cel mai tare am urât-o pe mama lui Grace. Mi-am propus să n-o judec, să-i găsesc justificări, dar nu pot. Cum să-i faci așa ceva copilului tău?

„Știu cum se simte lipsa de speranță. Știu cum e să te lupți cu ea. O simt în fiecare zi acasă, când mama se poartă cu mine ca și când aș fi sclavul ei personal și Matahala își ridică amenințătoare mâna, doar ca să mă vadă tresărind. Când tata sună și e beat și de abia poate vorbi și face promisiuni pe care n-o să le respecte niciodată, spune minciuni pe care chiar el le crede. Uneori, îmi doresc și eu să ies din viața mea definitiv.”

„Trag cu ochiul la maică-mea când nu e atentă și observ ce mult au costat-o anii pe care i-a petrecut alături de Roy. Păr alb, riduri, colțurile gurii lăsate în jos. Văd și ceva din mine în ofilirea asta și mă sperie teribil.”

   Grace tinde să urmeze modelul mamei, în predispoziția pentru relațiile toxice. Nu se simte bine în relația cu Gavin, dar el este supapa ei, șansa de evadare. Fugind de propria familie, cade în capcana lui, schimbând o închisoare pe alta.

„Voi înțelege că eu și mama suntem niște fraiere, cucerite de farmecul masculin și de teama propriei noastre singurătăți. Amândouă ne săpăm singure mormântul. Apoi ne așezăm în el, cu mâinile pe piept și așteptăm să vină băieții și să ne astupe cu pământ.”

„Fără tine prin preajmă, pot vedea cu claritate toate modurile în care mi-ai înlănțuit inima de a ta. Manipularea, abuzul fizic și verbal, jocurile psihologice.

Și, cu toate astea, mi-e dor de tine. Nu e absurd? Dar mi-e dor. Mi-e dor să fiu iubită, chiar și în acel fel bolnav, pe moarte.”

   Gavin este în mod evident dependent emoțional. Nu tolerează respingerea, separarea, de unde gelozia și posesivitatea.

„- Am nevoie de tine, îmi spui. Trebuie să fiu cât mai aproape de tine. Ești singurul lucru care mă face să simt că exist.”

„- Te urăsc aproape la fel de mult pe cât te iubesc.”

   Mă așteptam să găsesc ceva în relația lui cu părinții, dar aceștia par foarte drăguți și se poartă cu Grace mai frumos decât propria ei mamă. Chiar mi-a plăcut de ei.

   Mesajul cărții este instructiv, ne învață să identificăm relațiile toxice și toate formele de abuz. Dacă ne găsim într-o astfel de situație, ne îndrumă să cerem ajutor. La sfârșit, găsim o listă cu mai multe site-uri în acest sens.

„Mi-aș dori să o pot avertiza pe fiecare fată pe care o vei cunoaște, să îi spun că înfățișarea ta sexy și cântecele minunate și triste, și zâmbetul tău misterios nu merită costul călătoriei nebune. Mi-ar plăcea să pun o etichetă pe fruntea ta.”

  Despre autoare:

   Heather Demetrios este o scriitoare americană contemporană. A obținut o diplomă de Scriere Creativă pentru Copii și Tineri Adulți de la Colegiul de Arte din Vermont, precum și premiul PEN New England Susan P. Bloom Discovery, pentru romanul său de debut, „Something Real”. A mai publicat „Exquisite Captive” (prima din seria „Dark Caravan Cycle”) și „I’ll Meet You There”. Poate fi urmărită pe Twitter și pe site-ul www.heatherdemetrios.com .

Cartea Bad Romance de Heather Demetrios poate fi comandată de pe site-ul Herg Benet

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Young Adult

Recenzii Cărţi Herg Benet

Sorina Ciocârlan (Sorina Ciocârlan)-Redactor//Bună! Sunt Sorina și îmi plac cărțile bune. Pun suflet în tot ceea ce îmi place, iar printre pasiunile mele se numără cititul, scrisul, filmele, pisicile, dulciurile. Atunci când „mi se pune pata” pe ceva, indiferent că e carte, film sau opera întreagă a unui autor, sunt de neoprit: fac ce fac și aflu tot despre subiect, îl analizez și îl întorc pe toate părțile. Care sunt subiectele astea, care mă „obsedează”? Agatha Christie, Rodica Ojog-Brașoveanu, Harry Potter, mai nou, Cassandra Clare. Da, pentru că „obsesiile literare” se schimbă, când unele se epuizează, scad în intensitate și apar altele noi. Asta nu înseamnă că dispar de tot, rămân acolo și așteaptă să fie reactivate. Și când sunt reactivate, să te ții!...

16 COMMENTS

    • Dragoste ca dragoste, dar aici este vorba de o relatie toxica. De aceea e bine s-o citim, sa identificam toate aceste semne, sa punem limite.

  1. Foarte reusita recenzia!Un subiect care din pacate a fost si ramane de actualitate.Felicitari Sorina!
    O carte pe care imi doresc s-o citesc.

    • Asa este, Arci! Din pacate, intotdeauna vor exista baieti ca Gavin si fete ca Grace. Si tot din pacate, femei ca mama lui Grace si barbati ca Matahala 🙁

    • Da, da. Lectura obligatorie! :)) De fapt, acum fara gluma, ar trebui inclusa in programa scolara pentru adolescenti. Acumulam multe informatii (romana, engleza, mate etc), dar trebuie sa stim ceva si despre scoala vietii.

  2. Un subiect foarte interesant care captiveaza de la inceput. Mi-a placut ca ai punctat elementele forte si da, mi-ai starnit atentia.
    Documentarea si personajele par sa aiba un echilibru. Vreau sa o citesc, am sa caut cartea.

  3. Genul acesta de poveste îmi place și mie! 🙂

    Te felicit pentru recenzie, Sorina! 😀

  4. Mama, ce subiect! Ce obsesie!Ce nebunie! Parca as vrea sa îmi bag nasul în carte, doar din curiozitate.
    P. S. Ador poza asta! Felina e sublimă.

    • Cred, si eu o ador! :)) Baga-ti si tu nasul, in carte, sigur iti va placea. E cu romance :))

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.