Biblia pierduta de Igor Bergler-Editura RAO
Biblia pierdută de Igor Bergler
Editura RAO
Număr pagini: 554
Anul apariţiei: 2015
R E C E N Z I E
Trebuie să recunosc, mi-am dorit să citesc „Biblia pierdută”, romanul lui Igor Bergler, încă de anul trecut. Se mediatiza foarte mult în media, la fel cum s-a întâmplat și în cazul apariției celebrului roman „Codul lui DaVinci”. E una dintre acele cărți foarte bine promovată. Odată lansată ideea că „e una dintre acele cărți care îți schimbă total perspectiva asupra a ceea ce știai până acum” despre elemente și simboluri religioase, e inevitabil ca cititorilor să nu li se instaleze o curiozitate care, inevitabil, se va sfârși prin cumpărarea și citirea cărții.
La numeroasele conferințe și lansări, autorul, Igor Bergler recunoaște că printre scopurile sale se numără și acela de a frapa publicul american și de a-l cuceri prin complexitatea aurei de mister, prin tema sub care se ascund mii de simboluri și de coduri… elemente deocamdată trendy în materie de literatură actuală. Dar, înainte de a fascina piața americană, Igor Bergler își propune să ne cucerească pe noi, cititorii români… noi, cei net superiori pieței americane în materie de literatură, fapt dovedit științific.
Personal, de când am aflat de apariția ei, mi-am dorit-o foarte mult. Voiam să văd dacă, într-adevăr, poate să dărâme mituri foarte bine instalate la mine în minte, eram curioasă să văd ce se va schimba în percepția mea după citirea sa. Mă așteptam să am de-a face cu o carte stufoasă, care să abunde în date și în relatări preluate din cărți vechi, concluzii ale studiilor recente efectuate de cercetători asupra unor documente foarte vechi, cu mare relevanță în domeniul istoriei religiilor. Cu alte cuvinte, credeam că o să citesc o carte destul de dificilă… și mă așteptam chiar și la un limbaj complex.
Chiar de la primele rânduri, am intrat parcă într-un vârtej al acțiunii, eram spectatoare la un cinematograf 4D, iar filmul era un thriller cu aspecte horror, de unde și coșmarul pe care l-am avut în prima noapte de când începusem cartea; parcă eram pe una din străduțele înguste, pavate, din Sighișoara și mă urmărea un fel de Terminator care credea că Biblia e la mine.
Ok, revenind la carte… la cea mai bună carte despre conspirații din ultimii ani, cea plină de secrete, care relatează acțiuni ale unor organizații ample, dar secrete, cu ramificații peste tot în lume, dar mai ales aici, în țara noastră, unde pentru restul lumii s-a născut Dracula, iar pentru noi, băștinașii, s-a născut doar mitul unui voievod la fel de aprig precum alți voievozi din istorie… doar că el a avut privilegiul să fie caracterizat de scribi ca fiind sângeros ca un drac… de unde și numele ulterior de „Dracula”.
Personajul principal este, evident o carte… una celebră, dar plină de mister, de controverse, o carte pe care unii o vor publicată în varianta inițială, alții o vor ascunsă… în timp ce altora le-ar conveni să se facă publice doar anumite fragmente. Întreaga acțiune se bazează pe intrigi, pe secrete care se dezvăluie după acțiuni care te lasă cu sufletul la gură, cu răsturnări de situații, cu adevăruri ascunse de însuși Dracula în Biblia lui Gutenberg… adevăruri pe care speră să le scoată la iveală mai mult sau mai puțin voit. Charles Baker pe numele său, profesorul celebru pentru cerectările sale istorice și pentru studiile sale, vine în România pentru a lua parte la o conferință, aceasta fiind și expunerea acțiunii. De aici, lucrurile se complică… pentru că sub pretextul acestei întruniri, izbucnește, de fapt, o complexă și stresantă acțiune.
Unele voci s-au grăbit să dea un crunt verdict: „cartea seamănă leit cu cea a lui Dan Brown”. Eu am citit „Codul lui DaVinci”. Îmi amintesc că nu am dat randament la serviciu două zile din cauza lui, dar n-am avut încă șansa să-i reproșez asta. Părerea mea e că cei doi scriitori abordează subiecte relativ comune, însă perspectiva scriitorului român e mult mai originală.
Fiecare pagină a lui Bergler e parte a unui proces în care suspansul crește din ce în ce mai mult. Ca cititor, deși înainte să te apuci de carte, aveai anumite așteptări, le uiți inevitabil, pentru că intri ca într-un soi de blender și n-ai buton de „Exit” decât la final… când, de altfel, ți se permite să și respiri. De altfel, chiar și Dracula, citind cartea, ar fi făcut, cu siguranță, sudori pe frunte din cauza stresului.
Ce face presiunea atât de puternică? Ei bine, faptul că Bergler face ca elemente din realitate să fuzioneze atât de fin și imperceptibil aproape, cu cele din ficțiune. În vârtejul acțiunii, (blender-ul la viteză mare, de care v-am spus mai sus), devii incapabil să mai faci diferența între elementele reale și cele fictive… chiar și pentru noi, românii, cei care am învățat la istorie, am citit și suntem la curent cu anumite date istorice. Nu reușim să ținem seama de ele, suntem prea captivați de acțiune. Dacă pentru noi e așa… îmi dau seama că Igor Bergler a cucerit deja piața americană și nu numai.
„Biblia lui Gutenberg” este prima carte tipărită. Și asta nu e tot. Faptul că e tipărită – se pare – din banii lui Vlad Țepeș, e un lucru mare… e intriga de la care s-a dezvoltat întreaga acțiune.
Revenind la acțiune, sosit la o simplă conferință cu temă istorică, acest Baker… Charles Baker, ia contact brusc cu o realitate care nu-i este tocmai confortabilă, așa că, planurile sale bine creionate, sunt ruinate de trei crime descrise de autor astfel încât cititorul va avea, inevitabil, coșmaruri. Există un mesaj descifrabil doar de persoane inițiate, însă acesta nu poate fi descifrat decât dezlegând un cod ascuns… extrem de bine ascuns încă din 1455, în Biblia lui Gutenberg.
Momentele de umor fin sunt prezente și ele, dar nu diminuează cu nimic suspansul, ci oferă numai un moment de respiro, un fel de liniște dinaintea furtunei… pentru că apoi, se reia ritmul amețitor al acțiunii.
Ce e fascinant, este că citindu-l pe Bergler, călătorești de la Praga la Londra, la Washington, Bologna… cu pornire de la Sighișoara, ca într-un joc, unde din fiecare loc obții, evident, după ce treci prin momente intense, câte o piesă esențială dintr-un puzzle. Intuiești, din cum decurge acțiunea, că finalul ce s-a creionat în mintea ta, nu va fi acela pe care-l vei descoperi în ultimile pagini… dar, inevitabil, vrei să descoperi ce va fi…
Ce impresie mi-a făcut cartea? Pentru mine, „Biblia lui Bergler” nu e doar o carte, e o carte-film, extrem de bine construită. Destul de voluminoasă, cartea e structurată în cinci părți, fiecare fiind compusă, la rândul său, din capitole destul de scurte, care îți permit să respiri, dar nu se încheie cu certitudini, te lasă mereu cu curiozitatea de a ști ce se va întâmpla în continuare.
Igor Bergler a intuit tendința actuală în literatură, a intuit dorințele cititorului de astăzi: acelea de a citi lucruri frapante, de a fi puși în fața unor acțiuni care să fascineze, chiar dacă subiectul este unul folosit și de alți scriitori. De fapt, măiestria unui adevărat scriitor constă tocmai în a reuși să captivezi cititorul abordând un subiect deja folosit, însă făcând asta dintr-o altă perspectivă, care să pună elemente uzate de-a lungul istoriei literaturii (coduri, simboluri etc) într-o altă lumină… una de care cititorul să fie captivat… iar Igor Bergler a reușit asta!
woau,felicitari pentru recenzie Rodica!! locco_smiley_10 locco_smiley_10 de mult vroiam sa vad despre ce este vorba in carte,acum ca stiu,am sa o trec pe lista mea de dorinte!
Super recenzie 🙂
Felicitari
O sa o citesc curand mai ales ca sunt pareri pro si contra.Eu sunt curioasa de unde totusi titlul Biblia pierduta.
De la Biblia lui Gutenberg. Pentru detalii, trebuie sa citesti cartea :).
Nu vreau să dezvălui prea mult din acțiunea cărții, dar de la titlu, până la final, e o carte care-ți captează interesul. Cel puțin, în cazul meu, așa s-a întâmplat.
Mulțumesc pentru gândurile frumoase!
Am tot auzit că e foarte captivantă și, deși nu pare tocmai genul meu, chiar aș vrea să o încerc, să văd ce părere îmi va lăsa. Mulțumim pentru recenzie!
Bine ca am cartea, altfel imi rodeam unghiutele! Am devenit si mai curioasa. Frumoasa recenzie!
Interesanta carte am trecut-o pe lista!Felicitari pentru recenzie frumoasa!
Nu am citit cartea si sunt foarte curioasa in privinta ei. Mi-a placut foarte mult recenzia!
Felicitari pentru recenzie ! O carte pe care imi doresc sa o citesc ! Imi place foarte mult recenzia ta ! locco_smiley_10
Eu sunt fan Dan Brown, iar in jurul povestii din Biblia pierduta s-au tot iscat polemici cu privire la asemanarile cu opera lui Brown. Am citit pareri pro si contra dar nu am apucat sa lecturez cartea. Sper sa o citesc cat de curand. Felicitari pt prezentare. Mi-a placut!
rodica felicitari!super prezentare!am cartea dar n-am reusit inca s-o citesc,m-ai facut curioasa.
Fără îndoială, este o carte controversată…
Am auzit atatea lucruri despre aceasta carte, si pri, dar si contra. Toate m-au facut extrem de curioasa! Nu ma las influentata de nici un fel de parere si imi doresc sa o citesc doar pentru a avea propria mea opinie Felicitari pentru recenzie.
Felicitari Rodica. Interesanta prezentare. Cartea asta a starnit atat de multe controverse, incat imi doresc sa o citesc si eu sa aflu exact despre ce este vorba.
Hmmm… multumim pentru recenzie! si eu sunt curioasa in privinta cartii, sper s-o citesc cat de curand 🙂
Mulțumesc mult! E părerea mea despre această carte. Voi reveni, în mod sigur, și cu alte recenzii, de îndată ce termin de citit și alte cărți.
Chiar nimeni n-a citit cartea? In afara de mine si Rodica, evident :).
Se mediatiza foarte mult in media e gresit, e repetitie. S-a promovat în media e mai corect. ^^
Mare farsor, mari gogomani!
[…] succesul uriaș al Bibliei pierdute, cea mai vândută carte românească din ultimii douăzeci de ani, Igor Bergler revine cu un nou […]