Blocată între cadavre, de Theodora Savuli – Editura Siono – recenzie

Theodora Savuli – Blocată între cadavre

Editura: Siono

An apariție: București 2021

Nr. Pagini: 315

O voce tânără și curajoasă se face auzită în romanul de debut Blocată între cadavre.

  Theodora, Theo pentru prieteni, Thea pentru familie, surprinde cu stilul său direct, tranșant, cinic și brutal pe alocuri, spunând povestea unei adolescente de vârstă similară cu ea, și anume Bianca Lupu.

  Bia poate fi catalogată ca o adolescentă rebelă, impusivă și pasională, prinsă adesea în păienjenișul gândurilor sale, pe care adesea le îndreaptă împotriva societății din care este obligată să facă parte, a familiei disfuncționale în mijlocul căreia trăiește și a grupului său de prieteni atipici și submisivi pe care îi coordonează și îi ține uniți.

  Familia Biancăi se încadrează în tipologia anost-modernistă, fiecare membru fiind axat pe propria supraviețuire. Vlad și Paula, părinții Biancăi, jonglează între tentativele eșuate de a-și consolida o carieră și o relație nesatisfăcătoare, uitând pe parcurs de rolul de părinte, sau confundându-l cu o relație manipulatoare, directivă și uneori încercată de abuz fizic și emoțional. Alex, fratele mai mic, este victima bullyingului în mediul școlar, atât din partea învățătoarei Carmen Lorena, care solicită constant atenții materiale pentru note satisfăcătoare, cât și a colegilor de clasă care îl văd ca pe o victimă sigură.

“-Ai doi copii, Paula, doar doi copii. Și deja cu unul dintre ei ai cam dat-o în bară.

Degetele arătătoare, noduroase ale bunicii sunt, de asemenea, tatuate. Două cranii în flăcări se pot remarca pe ele. Vreau și eu măcar unul, însă nu pot risca. Dacă Paula ar afla despre ancoră, m-ar arunca în avionul de marfă canadian.

-Mamă, doar știi foarte bine că-mi pare rău pentru purtarea Biancăi. Are nevoie de timp, doar e adolescentă.

-Măi, ești normală la cap?! Fata asta-i singura persoană din familie, care mai are ceva-n tărtăcuță! Bia știe cum va fi viața reală. De că-cat! Nu-mi fac griji în privința ei. Păcat că u pot spune la fel despre celălalt nepot al meu.”

  Singurele refugii al Biancăi sunt bunica Victoria, care este descrisă în mod amuzant ca o femeie puternică, rebelă, incisivă, extrem de libertină în manifestări și limbaj și grupul de prieteni, Haita, a cărui lider este.

  Cunoscută în grupul de prieteni ca Lupoaica, Bia face tot posibilul să își mențină grupul unit î timp ce jonglează printre evenimentele de familie tipic adolescentine, doar că lucrurile iau o întorsătură ciudată când învățătoarea lui Alex este găsită înjunghiată la scurt timp după o întâlnire aprinsă cu Bia.

“Trântesc ușa în urma mea. Mă opresc puțin ca să trag cu urechea. Bocește în continuare. Tatuajul de pe încheietură m-a ars pe toată perioada conflictului, însă acum a atins punctul culminant. Am făcut ceea ce a trebuit. Îmi continui drumul pe hol, o salut pe femeia-bărbat cu un zâmbet, de data asta sincer, și ies în curte. Cobor și ultimele trepte, fără să=mi treacă prin minte că lacrimile nu erau din cauza fricii. Lui Carmen nu îi e frică de mine. În schimb, spumegă de mânie. Și vrea dulcea răzbunare.”

 Cum reușește Bia să dea de cap enigmei care plutește deasupra acestei crime și care dintre prietenii săi îi merită cu adevărat loialitatea?

  Scrisă într-un stil cursiv, real, uneori abrubt, cu un limbaj licențios dar delicios, povestea Biei te menține alert prin modalitatea în care transmite cele mai negre gânduri și le integrează într-un scenariu cu valențe nerealiste dar antrenante.

   Axată pe supraviețuire mai mult decât pe compromis, Bia jonglează cu situații periculoase și sparge bariere relaționale care să își poată salva fratele și propria sănătate mentală.

  “Extrag cu grijă una dintre cărți. Zâmbesc, atingând coperta albastră a Stăpânul Lupilor. Luna argintie, plină de pe cer, face coincidența să fie și mai stranie. Întorc paginile încet. Pare cea mai citită dintre toate. Păcat. Cărți bune irosite pe o minte bolnavă.”

  În mintea Biei este reconfortant. Este simplu să îi înțelegi pornirile și prioritățile. Nevoile și frustrările. E locul în care am fost cândva fiecare dintre noi și unde autoarea ne ajută să ne întoarcem cu ușurință.

  O carte alertă, care poate fi ușor pe placul oricărui adolescent care s-a confrutat vreodată cu teama, nesiguranța, nevoia de a simți că aparține cuiva și că viața sa capătă un sens.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți