Butonul G de Rossella Calabro

Butonul G, de Rossella Calabro – Editura Paralela 45 – recenzie

Butonul G

Rossella Calabro

Editura Paralela 45

Traducere: Alina Sichitiu

Număr pagini: 207

Butonul G de Rossella Calabro – cel mai fascinant confesor.

   Rossella Calabro este scriitoare, ziaristă și bloggerița, din Milano. Atunci când nu vorbește cu toți câinii și toate pisicile de pe stradă,citește mult, scrie destul, doarme suficient și râde ori de câte ori e posibil. Uneori și când nu e posibil, ceea ce o ajută foarte mult să spună povești pline de candoare și umor.
   “GianBattista Stigler are peste o sută de ani, iubește femeile și e cel mai fascinant confesor din toate timpurile. Pe deasupra, e… ascensor. După un secol în care și-a făcut datoria onorabil, a învățat să asculte gândurile pasagerilor. Femeile care se așază pe scaunul lui, se machiază în fața oglinzii lui sau se apleacă grațios deasupra panoului de comandă nu știu ca GianBattista le simte visele  Ba chiar le și cântărește. Nu pentru a verifica dacă e depășită greutatea admisă de 225 de kilograme, ci pentru că emoțiile femeilor sunt mereu peste greutatea normală. Simt prea mult, iubesc prea mult, gândesc prea mult. Și se îngrașă, pe dinăuntru, îngreunându-și inima. Cine nu și-ar dori să afle ce are de spus confesorul tuturor femeilor?”
   Cartea această este un amalgam aiuristic de sentimente și tipare. Poate cineva se va recunoaște în tipurile de femei și bărbați descrise de venerabilul ascensor de peste o sută de ani. Ascensorului nostru îi plac femeile mult, le iubește chiar. De aceea este hotărât să dezvăluie gândurile tainice oferite în față oglinzilor sale, a diferitelor tipologii de femei. Concluzia ascensorului după un secol de urcat și coborât a diferitelor personaje, este că femeia se simte grasă indiferent de silueta sa.

,,Așadar, discutăm despre greutatea în plus. Spuneam că femeile mele se simt toate grase, foarte grase, obeze, chiar dacă sunt numai piele și os.
Dar adevărul e că sunt grase pe dinăuntru.
Și nu pentru că au un ficat bun de pateu, o nu.nu. De fapt, emoțiile lor sunt cu mult peste greutatea normală. Simt prea mult, iubesc prea mult, gândesc prea mult. Și se îngrașă, pe dinăuntru. Își îngreunează inima, și nu există nicio dietă emoțională care să funcționeze. Eu știu asta.’’

   Avem de a face cu personajul Verei Veridica, cu stilul ei British, cu discuțiile liniștite, din când în când cu câte o replică sarcastică, mai ales când vreo cocotă îi face ochi dulci soțului ei legitim. Aceasta este una din chiriașele preferate de ascensor.
   O avem pe Benedetta Lipicioasa cu al ei bărbat Ciobi-Ciob. Benedetta este o rotunjoară micuță de nici un metru șaizeci, divorțată, cu o fiică de patru ani. Numele de Lipicioasă… ați ghicit corect, este starea Benedettei de a se lipi de un bărbat ca un adeziv și a nu îi da drumul.

Iubirea e pentru mine asemenea unui vas prețios. Când primește o lovitură și crapă, trebuie să aplici peste crepături un strat transparent de lipici, ușor-ușor, cu o pensulă, și apoi să îl lipești cu grijă. Iar dacă se face țăndări, căci se poate întâmpla și asta, atunci trebuie să aduni cioburile cu răbdare și o stăruință nesfârșită, să vezi care se potrivește cu care, să aplici lipici pe marginile lor poroase, să apeși cu putere și să aștepți să se lipească.’’

   Pe lângă descrierea Lipicioasei avem și gândurile bărbatului ei Ciobi-Ciob, nu prea cumințele, puțin ușurele așa ca la un bărbat la o femeie bine făcută care îi ține mădularul ,,deloc în poziția piure’’.
  Da, ați ghicit! Ascensorul nostru percepe și gândurile puțin ortodoxe ale bărbaților în privința femeilor.Și ce gânduri!
Avem câteva gânduri și din partea unei marțiene – Marția. Aceasta este foarte intrigată de cutia de lemn care duce pământeni și de sistemul de reproducere al oamenilor.
 

,,Ce fac aici? Simplu: voi, pământenii, ca să vă relaxați, citiți cărți, însă noi, ceilalți, hoinărim printre planete. Doar că a voastră este cu adevărat ciudată, chiar dacă mie din fericire îmi plac genul științifico-fantastic și trash-ul. Să luăm de exemplu,sistemul vostru de reproducere. De ce trebuie să puneți în mișcare tot acel arsenal pentru a vă asigura continuarea speciei? Noi, pe Marte, facem nas-nas din când în când, de obicei când e frig și vrem să ne încălzim, și, hop!, când suflăm nasul iese un marțian nou-nouț, gata înfășat în batistuța lui. Asta-i tot. Pe urmă marțianul micuț crește, își păstrează culoarea verzuie și consistentă mucilaginoasă, și specia este salvată.’

   În acest ritm uneori comic, uneori dramatic, în funcție de chiriașele ascensorului, se desfășoară memoriile unui venerabil de peste o sută de ani.
  Avem povestea perechei Libelulă 89 și Nick 24. Avem pe Isadora Dukan și frica ei de celulită. Avem fetița Una și pisica Noy. Îl avem pe Titi Brac, o avem pe Gema supărată pe mama ei că a adus acasă încă o fată, cu soțul cel nou.
   Avem parte de personaje ciudate precum Perotta Îndurerată, cea care este în partea de sus scândură și în partea de jos imensă. Ea angajează un detectiv să îi găsească jumătatea de trup care i-a fost schimbată la naștere, după părerea ei.
  Blanca Nubikini care se consideră vampă, avem pe Opunzia o plantă suculentă și cărnoasă, avem pe Culette care scrie povestiri porno.
Despre toate personajele ciudate din carte și despre ce este de fapt Butonul G, vă las pe voi să aflați.

Carte disponibilă pe site-ul Editura Paralela 45

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărți

2 COMMENTS

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.