Camera, de Emma Donoghue – Editura Trei – recenzie

Camera

Emma Donoghue

Editura Trei

Colecția: Fiction Connection

Anul publicării în limba română: 2012

Titlul original: Room (2010)

Traducere: Ruxandra Ana

Număr de pagini: 416

Format: paperback cu supracopertă

   Emma Donoghue a conceput romanul Camera ca reacție literară la știrile despre un caz real de cronică neagră, acela al austriacului Felix Fritzl, monstrul care şi-a ţinut captivă propria fiică într-un bunker de sub grădina casei sale, pentru aproape un sfert de secol. În tot acest timp, el a bătut-o, a violat-o şi a făcut cu ea şapte copii. Unul dintre ei a murit când avea trei luni, iar Fritzl i-a ars corpul într-un cuptor.

   O carte cu asemenea sursă horror de inspirație face cititorul ceva mai sensibil să ezite în a o aborda, așteptându-se să fie prins prin ea într-o lungă perioadă de suferință neputincioasă a victimelor unui torționar nemilos. Și povestea chiar este pe atât de tulburătoare, pe cât se preconiza, dar modul în care alege să o înfățișeze scriitoarea este unul surprinzător, original și absolut fascinant.

   Totul este perceput prin ochii unui băiețel de cinci ani, născut în acest gen de captivitate, el fiind naratorul inocent care oglindește micro-universul căruia i s-a adaptat.

   La vremea în care a scris romanul, autoarea avea ea însăși un fiu de aceeași vârstă, ceea ce, în mod sigur, a ajutat-o să structureze psihologia micuțului protagonist și să lege credibil asociațiile lui de idei, reflectate în limbajul plastic al copilăriei.

  Jack tocmai a împlinit cinci ani, are cinci cărți și douăzeci de dinți.

   Jack și Mami trăiesc în Cameră, unicul loc pe care Jack îl cunoaște. S-a născut între acești patru pereți, pe Covor este încă o pată întunecată de sânge care a curs când el a ieșit din burtica lui Mami.

Pentru Jack, cei câțiva metri ai Camerei sunt lumea lui și orice obiect din jur e un prieten.

  Pentru mama sa însă, camera este o închisoare. Răpită și întemnițată în acest spațiu meschin, ea suferă deja de șapte ani abuzurile sechestratorului său.

   În fiecare noapte în care vine în Cameră cel poreclit, după un desen animat, Bătrânul Nick, Mami îl închide pe Jack în Dulap, unde are un Pat, și unde încearcă să adoarmă repede, pentru ca atunci când se va trezi să fie iarăși numai ei doi.

   Mama și copilul au ajuns să formeze o singură entitate, datorită intimității profunde în care viețuiesc, împărțind fiecare secundă a zilei și minusculul spațiu al camerei.

   Prin fantezia lui și imaginația mamei, ce se alimentează reciproc, Jack trăiește într-o lume colorată și magică, în care orice lucru cât de mic are importanța sa și orice iese din rutină se transformă într-un eveniment major.

   Bătrânul Nick le oferă puține lucruri, mâncarea trebuie raționalizată și au rar parte de delicatese care nu sunt conserve, ci fructe sau legume proaspete, ori bucate gătite. Nici cărți noi nu le cumpără, deși au televizorul la care se pot uita. Copilul înțelege că desenele animate de acolo și oamenii de la emisiuni nu sunt reali sau sunt de pe alte planete.

   Singurul contact cu restul universului este o mică ferestruică de la înălțime, pe care Jack a botezat-o Fereastra, prin care uneori intră soarele, și la luminozitatea căreia, câteodată, ei doi pot face plajă.

   Din dragoste, cu multă hotărâre și ingeniozitate, Mami a creat o viaţă iluzorie pentru Jack. Dar ea ştie că nu este de ajuns… nici pentru copil, nici pentru ea însăşi. Astfel încât, pune la cale un plan de evadare, mizând pe curajul fiului ei şi pe noroc. Chiar dacă nu înţelege cât de puţin pregătită este, în realitate, ca planul să reuşească…

Camera este romanul claustrofobic al iubirii absolute, instinctuale, fără limite, fără condiționări, dintre mamă și fiu. Spațiul diminuat nu face decât să o comprime în cea mai cristalizată formă a sa.

   Sechestrați, au ajuns să fie fericiți împreună. Vor putea ei păstra măcar o parte din bucuria acestei legături totale, dacă vor reuși să scape vreodată din captivitate?

   Emma Donoghue s-a născut la Dublin, în 1969, fiind cea mai mică dintre cei opt copii ai familiei. Scriitoare, dramaturgă, scenaristă, naturalizată canadiană, este autoare a unor romane de succes, a trei volume de povestiri și a mai multor piese de teatru. Are un fiu și o fiică, pe care-i consideră capodoperele sale.

Lansat în 2010, romanul Camera / Room a avut parte, în 2015, de o transpunere cinematografică foarte apreciată.

Cartea Camera, de Emma Donoghue o găsiţi pe site-ul LibMag/Târgul Cărţii.

Recenzii cărţi