Carieră malefică (Cormoran Strike #3) de Robert Galbraith-recenzie

Carieră malefică (Cormoran Strike #3), de Robert Galbraith-recenzie

Editura Trei
Colecția: Fiction Connection
Anul apariției: 2016
Titlul original: Career of Evil (Cormoran Strike #3)
Traducere: Ciprian Șiulea
Număr de pagini: 664

“I choose to steal what you choose to show

And you know I will not apologize –

You’re mine for the taking.

I’m making a career of evil”

(fiecare capitol al cărții începe cu versuri din cântecele rock ale trupei Blue Öyster Cult)

    Carieră malefică este un roman  polițist, cel de-al treilea, după Chemarea cucului și Viermele de mătase, al unei serii de top ce urmărește investigațiile atipicului detectiv Cormoran Strike.

    J.K.Rowling, creatoarea lui Harry Potter, îşi ramifică şi solidifică succesul literar cu acest ciclu al ei scris sub pseudonimul Robert Galbraith. Înainte să se afle adevărata identitate scriitoricească din umbra primului roman al seriei, el a fost primit foarte bine de critică, dar nu a reuşit să vândă mai mult de 1500 exemplare. Odată cu dezvăluirea numelui celebru al autoarei, vânzările au sărit în scurt timp la peste un milion de copii, ceea ce dovedeşte o fidelitate remarcabilă a cititorilor săi care o urmăresc fanatizaţi, indiferent de genul de literatură pe care hotărăşte să îl abordeze. Cu atât mai mult cu cât unii au crescut cu poveştile ei şi numai bine ajung la vârsta adultă să le aprecieze şi pe cele pentru adulţi la fel de mult ca pe cele pentru copii.

    Suntem din nou în Londra, în anul 2011, când două nunţi sunt în pregătire. Cea somptuoasă din familia regală, între prinţul William şi Kate Middleton, şi cea mai modestă şi tot mai problematică, dintre Robin Ellacott, fostă secretară, acum asistentă şi asociată la firma detectivistică a lui Cormoran Strike, şi logodnicul ei aproape perfect, dacă nu ar fi atât de iritant, Mattew.

    Pe culmile succesului după spectaculoasa rezolvare a celor două cazuri anterioare urmărite de presă, cei doi investigatori de circumstanţă îndrăgiţi din primele volume au un adevărat şoc când descoperă într-unul din coletele livrate lui Robin, pe care ea îl crede cu gadget-uri de nuntă, nici mai mult nici mai puţin decât un ciot dintr-un picior:

„Piciorul era neted, zvelt şi palid, iar Robin îl atinsese uşor cu degetul în timp ce deschidea pachetul, simţind textura rece, ca de cauciuc, a pielii.

Tocmai primise un picior. Tocmai urcase calm scările cu un picior, un picior de femeie într-o cutie. Al cui era piciorul? Unde era restul femeii?”

    Mai mult decât volumele anterioare, Carieră malefică este un thriller total, nu rămâne la rangul de poveste investigativă interesantă şi amuzantă, cum a început seria. Pericolul planează din start asupra celor doi protagonişti Robin şi Cormoran, şi îl percepem nu numai prin atenţionările macabre trimise de cel care vrea să se răzbune pe detectiv prin secretara lui, dar şi direct, prin intermediul unor capitole intercalate ce sunt descrise chiar din perspectiva criminalului.

   Descoperim în ele o minte meticuloasă și metodică a unui tip solid, înalt, care poartă mereu un fes, îmbrăcat cu o geacă de camuflaj și cu fața veșnic în penumbră sau acoperită de o mască de ski, foarte versatil, schimbându-și cu ușurință abordarea, și cu un ager simț al observației. Un narcisist extrem, un sadic care nu e la prima victimă si ale cărui fetișuri sexuale sunt legate de tăierea si secționarea trupurilor feminine. Îl urăște pe Strike și este mai mult decât motivat să îl distrugă, iar crimele lui, pe lângă extazul pe care acestea i-l oferă, îl fac să se simtă nemuritor, energia vitală a victimei, năzărindu-i-se că o potențează pe a sa.

    Criminalul în serie, poreclit previzibil Jack Spintecătorul de către tabloide, ia suveniruri de la persoanele ucise, iar acest suvenir poate fi un picior, un nas sau o ureche (depozitate în propriul frigider), alături de alte obiecte ce au aparţinut celor pe care le-a omorât.

   Ceea ce are special această carte, spre deosebire de altele din aceeași nișă, este talentul autoarei de a înfiora cititorul prin aprofundare psihologică, fiindcă pe parcursul lecturii te vei găsi cufundat complet în abisul minții unui serial killer extraordinar de credibil în demența sa. Nu te-ai aștepta de la o scriitoare pentru copii cum este J. K. Rowling să pătrundă astfel în gândurile tenebroase ale unui ciopărțitor de femei scelerat, un monstru care urăște visceral toată suflarea feminină, începând, nu întâmplător, cu mama lui.  

„Femeile erau atât de meschine, rele, murdare şi mici. Nişte curve ursuze, toate, care se aşteptau ca bărbaţii să le facă fericite. Doar când zăceau moarte şi golite în faţa ta deveneau pure, misterioase şi chiar minunate. Atunci deveneau în întregime ale tale, nemaiputând să se certe, să se zbată sau să plece, ale tale, să faci cu ele orice voiai”

   Strike realizează imediat că ucigașul este, cel mai probabil, o mai veche cunoștință a sa, dar nu una pe care ar fi sperat să o reîntâlnească vreodată. Astfel, are acum patru suspecți mari și lați, la propriu și la figurat, din trecutul lui, toți indivizi care de care mai îngrozitori, singurii care ar avea motive și conformația psihică să înfăptuiască acest gen de oroare: Jeff Whittaker – pe departe cel mai detestat de către Strike, fostul soț al mamei sale, pe care îl suspectează că a omorât-o, pedofilul Noel Brockbank, scoțianul violator si torționar Donald Laing și gangsterul “Digger” Malley.

   Cu cât istoricul celor patru răufăcători este reînviat, din dublă sursă – amintirile detectivului care deja a avut de-a face cu ei şi descoperirile din timpul anchetei – cu atât, paradoxal, ajungi să îţi doreşti ca tocmai cel  prezentat pe moment, sau dacă se poate, toţi patru, să fie implicaţi în crimele de acum, pentru ca să îşi primească pedeapsa şi retroactiv pentru toate ticăloşiile săvârşite – într-atât sunt de detestabili fiecare dintre ei.

   Prinși între evenimente și investigații, unele în legătură directă cu criminalul, altele mai rutiniere, Strike și Robin par să dezvolte un potențial amoros, aflat încă  în stare latentă, dar deloc neglijabil. Deși bărbatul încearcă să o ferească de probleme și de gesturi nesăbuite, precum cel de a se aventura seara într-un bar și-n mai multe pahare cu alcool, când o amenințare serioasă planează asupra sa, Robin are un creieraș al ei care emite cam tot atâtea teorii valoroase, precum Strike, chiar și în perioadele sale cele mai depresive. Cei doi se echilibrează calitativ în lanțul evenimentelor, el fiind un tip insistent cu mintea mereu la pândă, iar ea reușind să tragă oamenii de limbă, utilizând diplomația nu foarte caracteristică lui.

   Strike este de o atractivitate masculină neclasică, fost boxer cu nasul spart și veteran de război cu piciorul drept retezat, toată faima sa sprijinindu-se la propriu pe un picior funcțional și o proteză care îl împiedică să facă multe lucruri firești ale muncii de detectiv, precum alergatul sau condusul pe distanțe lungi. În pofida gravului handicap fizic, tenacitatea din timpul carierei lui militare nu pare să-i fie afectată cu nimic, singura deosebire dintre el din acea perioada și eul cu un picior lipsă, fiind traiul mai modest de acum, de unde și salariul cam de nimic pe care îl oferă asistentei/partenerei sale.

  Atmosfera dintre Strike și Robin este scurtcircuitată continuu, aproape că poți palpa tensiunea existentă între ei și nu te poți abține să nu anticipezi o finalizare într-un fel sau altul, așteptând ca unul dintre ei să cedeze emoțional.

  Deși Strike are o iubită oficială, pe Elin, iar Robin este logodită cu Matthew, se pare că autoarea ne transmite subliminal că oamenii trebuie să aibă interese comune pentru ca iubirea să se așeze statornic. Matthew disprețuiește jobul justițiar al iubitei lui, iar Elin, aparent cu o clasă deasupra lui Strike, nu reușește să deștepte în acesta sentimente profunde, fiind în general preocupată de divorțul ei, de restaurante sau de decorarea următoarei locuințe.

   Cei doi asociați în ale detectivăriei investighează în paralel cu poliția, dar sunt mereu mult înaintea acesteia, datorită metodelor neconvenționale la care apelează și a informatorilor mai mult sau mai puțin dubioși ai lui Strike, împrăștiați în tot spectrul lumii criminogene.

   Tensiunea vine mereu în doze duble, protagoniștii fiind vânători și vânați, periculosul ucigaș dându-le târcoale tot mai aproape, chiar în timp ce ei încearcă să-l identifice.

 „Geamul londonez mânjit şi prăfos reflecta expresia lui neprefăcută, lipsită de stratul de civilizaţie pe care şi-l lua ca să le ademenească pe femeile care căzuseră pradă farmecului şi cuţitelor lui. Creatura care trăia înăuntru, creatura care nu voia nimic altceva decât să-şi impună dominaţia ieşise la suprafaţă.”

   Profilul lui sinistru pe străzile meandrice ale Londrei, prin suburbii care nu figurează în oferta agențiilor turistice, urmărind eforturile de a-l descoperi, transformă ancheta într-una contra-cronometru, în care acela care va avea toate condițiile necesare ca să acționeze primul, va rămâne în viață.

  Se spune că volumul întâi dintr-o serie este mereu cel mai bun. Butada nu se confirmă în această saga a tot mai miticului detectiv Cromoran Strike, cel mai bun volum al (deocamdată) trilogiei, fiind fără îndoială, chiar acest al treilea. Suspans, mister şi lovituri de teatru combinate cu stilul obișnuit al lui Rowling (Galbraith – dacă așa vrea) capabil să alterneze tehnicile narative în descrierea perfectă a decorurilor, fluidizarea acţiunii sau caracterizarea impecabilă a personajelor. Ce ţi-ai putea dori mai mult de la ceea ce ar fi trebuit să fie doar o simplă carte poliţistă? După ce o termini, ai şi răspunsul unic: continuarea ei cât mai grabnică!

Cartea Carieră malefică (Cormoran Strike #3) de Robert Galbraith poate fi comandată de pe site-ul dol.ro