Carti aparute la Editura Herg Benet-categoria: Romane – II

Carti apărute la Editura Herg Benet-categoria: Romane

Sânge satanic  de Cristina Nemerovschi

Ascult black metal, sunt ateu, lumea mă crede satanist, sunt bisexual, mizantrop, uneori doar misogin, scriu o carte, beau în fiecare zi şi mă droghez în fiecare săptămână – așa se autocaracterizează M., personajul principal din romanul Sânge satanic.
Personajul principal al romanului trăiește o dublă poveste de dragoste: Am un iubit, B, și o iubită, R. În acest threesome este atrasă pe parcurs și D., o adolescentă de 14 ani, sora lui R. Totul se desfășoară pe un fundal haotic, pe care se profilează moartea, sinuciderea, fără a ști în unele momente unde se termină realitatea și unde începe nebunia.
Mizantropie, droguri, moarte, wild parties, ură, cimitire, incest, alcool, popi, boală, metal, rockotecă, sex cu părinții, depresie, umor negru, sado-masochism, izolare, crimă, animale ciudate care îți apar în somn… Ce gust și ce culoare au experiențele unui nihilist din 2010? Dacă ar fi trăit în lumea cu care se joacă M., ar fi purtat Stavroghin brățări cu țepi și cruci întoarse? Ar fi dormit Holden Caulfield, beat, pe băncile celei mai true bodegi? Ar fi ucis Maldoror corporatiștii și vedetele Tv, după care s-ar fi băgat la headbanging pe Cannibal Corpse?
Dacă nu vă este teamă de introspecții demonice în nopți gri la capătul cărora ființa ar putea pierde toată familiaritatea ce o definește, pășiți cu încredere în lumea întunecată din Sânge satanic. Veți avea noroc și veți găsi calea de întoarcere, sau…?
***
“Sânge satanic e o carte excepţional scrisă, care nu seamănă cu nimic! Cristina Nemerovschi iese din clişeele scrisului şi creează o viziune epică atât de convingătoare, încât, citind-o, te simţi imediat contaminat de aventura adolescenţei răzvrătite.” (Doina Ruști)
“Există trei modalităţi de a recomanda romanul autoarei Cristina Nemerovschi: este o re-trăire a adolescenţei, o descriere a infernului şi primul roman cu metalişti din literatura română.
…Dacă vreţi un roman antisocial, cu faze hardcore filosofice dar şi cu umor negru dadaist, cu scene de sex şi de măcel, dacă vreţi primul roman metal din România, confesiunile unui „satanist” bisexual şi misogin, aţi ajuns în locul potrivit! ” (Ștefan Bolea)
“M. este deja construit, M. este experimentat, este un ready-made. M. ne întinde o capcană. Performanţa la care ajunge personajul este că reuşeşte să-şi trăiască propria proiecţie asupra realităţii fără a se îndoi vreo clipă de inautenticitatea ei. Să fii tu, să te eliberezi de clişeele impuse, de prejudecăţi.” (Luiza Mitu)
“Adevăratul “Trainspottin’” aici e de căutat. Dacă Dostoievski s-ar fi întâlnit cu Irvine Welsh ar fi putut pune de-o coproducţie, iar un tânăr Tarantino s-ar fi apucat s-o demoleze prin ecranizare!” (Dan-Silviu Boerescu)
“Este o carte foarte actuală, o carte vie. Totul se petrece atât de vibrant și atât de incitant încât ai sentimentul că paginile îți fug pe retină, îți dansează într-un ritm amețitor.” (Gelu Vlașin)
“Este, cel mai probabil, una dintre cele mai pline de vicii și tulburătoare cărți scrise de un autor român. M. nu este doar un metalist oarecare, ci este partea întunecată a minții fiecăruia dintre noi.
Romanul este un Requiem For A Dream în versiune metal, mai întunecat și mai dur.” (Metal Believe)

Recolta Roşie de Răzvan T. Coloja

Pe mine mă cheamă ori de câte ori capul din ghips al Mariei Magdalena se rupe la baza gâtului și începe să-și facă loc în sus prin colon, ca un satelit artificial navigând vidul spațiului cosmic. Atunci când cercul larg, sculptat în jurul feței divine, începe să-ți zgârie pereții delicați ai anusului, provocând sângerări interne și agonizante, eu sunt cel care te va ține de mână în camera de gardă a unui doctor pe care l-am obișnuit să nu pună întrebări. Și tot eu sunt cel care te va ajuta să te debarasezi de trupul decapitat, lung de douăzeci de centimetri și chipul nubian învelit în pansamente roșii.
Eu te voi ajuta să te menții dreaptă în drum spre casă.
Te voi învăța ce să le spui surorilor din chilie.
Te voi asigura că până în Ziua de Apoi nu va afla nimeni cât de aproape ai vrut să fii de Sfânta Treime și îți voi reaminti cum să te închini fără să plesnească cele cinci suturi.
Pe mine mă cheamă când colecția ta de pantofi cu toc e gata să apară în toată splendoarea lor pe prima pagină a ziarului de dimineață și tot eu te voi ajuta să dai jos ciorapii de damă care-ți acoperă picioarele păroase.
Când Mihnea e nu doar un membru smerit al congregației tale.
Când în ziua de Crăciun vrei să-l ajuți pe un mic Adonis fără casă să descopere o lume atât de diferită a orfelinatului.
[…]
Sunt cel care aduce la lumină rozarul gros din fundul încleștat al profesorului care-i predă fiicei tale istoria catolicismului pe băncile facultății. Bilă cu bilă, sunt cel care în cele din urmă scoate la iveală crucifixul îmbâcsit de unt; cel ce te ajută să dai naștere micilor figurine de animale întunecate care lipsesc din reprezentarea în miniatură a potopului.
Sunt cel care te înțelege, cel care nu te judecă, cel care îți promite în repetate rânduri că va păstra secretul tău și care știe cât de neglijat ești de soție. Cel care îți șterge lacrimile cu marginea sutanei și îți toarnă un pahar de vin sfințit, menit să te calmeze.
În acele clipe, sunt mai aproape de tine decât Duhul Sfânt.
Nu, fiicele tale nu vor trebui să afle despre colecția de reviste porno.
Nu, la slujbă nu va chicoti nimeni, pentru că nu vei mai purta chiloți de damă

Gestul animalului mort de Dorin Mureşan

„Dacă supraviețuiești copilăriei, ai material destul pentru a scrie întreaga viață, citeam undeva. Dar dacă supraviețuiești și adolescenței? Și tinereții? Și începi a povesti în chiar plinătatea ei? Pentru câte cărți, pentru câte lumi ai material? Am terminat de citit un roman care se deschide cu moliciunea unui boboc, dezvăluind treptat un parfum ce te absoarbe și te coboară insidios pe serpentine de miresme desenând vertigii, beție, panică, sevraj, grotesc, erotic și delir, un parfum intoxicant și catifelat. Un itinerariu spre damnare sau spre mântuire? Cresc oare toate florile cu fața spre soare? Gestul animalului mort este cel mai recent roman al lui Dorin Mureșan, un roman care abia așteaptă să prindă aripi, de hârtie, desigur, pentru cât mai multe întâlniri cu cititorii. Eu am avut deja, la ceas de seară, cea dintâi întâlnire cu el. Cea dintâi pentru că, se știe, o carte citită o singură dată este ca un musafir căruia nu-i întorci vizita.” (Andrea Hedeș)
„Dorin Mureşan vine cu o carte şocantă, în tradiţia lui Miller şi Bukowski, maeştri transgresaţi printr-un ezoterism negru, ce îmi aminteşte de experienţa subiectului peste care se închide iadul ca o cagulă care-ţi blochează respiraţia. Formaţia de filosof a autorului este responsabilă pentru crearea unor intermezzo-uri eseistice, care vor face deliciul cititorilor avizaţi. Prima nuvelă, care este un Bildungsroman în miniatură, un fel de Educaţie spirituală a celui care se pregăteşte pentru descensus ad inferos, mi se pare îndeosebi un text cult, o bijuterie înţeleasă mai bine de cei care cunosc damnaţiunea superiorităţii. Trebuie să consumi biblioteci pentru a te ridica deasupra lor ca un moroi cultural sau ca o scânteie de aur, ce planează asupra cărţilor pe care le-ai ars prin tine. Nu ştiu dacă atmosfera deterministă a romanului este un plus sau un minus. Emulându-l poate pe Schopenhauer, care a decis că nu putem trece de propriul nostru caracter, Mureşan descrie roata lui Ixion, pe care o ungem cu toţii, lupul resentimentului şi al fricii din mitologia amerindiană, pentru că din prima secundă în care suntem aruncaţi în existenţă, moartea dictează reperele fiinţei noastre, astfel încât atributul principal al libertăţii este dezvăluit de întrebarea: „cât de lungă ţi-e lesa?” Iar problema alterităţii este rezolvată astfel: ceilalţi sunt demoni reîncarnaţi în oameni. Dorin Mureşan scrie din mansarda lui Eliade care comunică strâns cu subsolul lui Dostoievski, iar personajul lui principal pare să fi fost schiţat de Darren Aronofsky. Huxley ar fi rescris Porţile percepţiei dacă ar mai fi citit romanul lui Mureşan sau ar fi decis că este prea naiv pentru a fi capabil de a-şi cunoaşte cu adevărat propriul infern.” (Ștefan Bolea)

Şantajul de Patrizio Trequattrini

Şantajul este un roman complex, care poate fi parcurs pe mai multe niveluri de lectură. Aspectul cel mai uşor sesizabil este acela al cărţii de vacanţă: o femeie tînără şi frumoasă este abordată şi sedusă de un bărbat experimentat. În paralel cu firul principal, îşi fac locul marile teme existenţiale: Ce este viaţa? Cine ne stabileşte traseul existenţial? Există sau nu există Dumnezeu? Ce înseamnă arta? Cum se scrie o carte? Care sînt strategiile pentru a crea o operă valabilă? Dar pentru a o vinde? Cum trebuie să întîmpinăm naşterea unui copil cu handicap? Avem dreptul moral de-a comite avortul, pentru a evita venirea pe lume a unui copil bolnav de sindromul Down? Care e condiţia femeii în ziua de azi? Cum poate femeia să-şi ocupe adevărata poziţie de forţă în societate?
Din postura unui banal episod de şantaj sentimental, romanul se deschide treptat către marile întrebări şi sfidări ale existenţei contemporane.

Ich bin ein Berliner de Gabriel Andronache

O banală ilustrată expediată din Berlin îi schimbă viaţa lui D. Din acel moment, el va identifica îndepărtatul oraş cu un tărâm al făgăduinţei. Nemulțumit de actuala existență, ciuntită zilnic în cadrul unul sistem post-comunist birocratic și absurd, D. evadează în această lume promițătoare dar care, în final, se va dovedi cu totul altceva decât ceea ce spera.
Cufundat în atmosfera și obiceiurile de pe Konig Strasse, D. visează că va regăsi libertatea și adevărata sa identitate socială, singura care poate conferi deplinătate vieții.
“Toţi oamenii liberi, oriunde s-ar afla, sunt cetăţeni ai Berlinului, astfel încât şi eu, om liber, mă mândresc să spun: Şi eu sunt berlinez!” (J.F. Kennedy)
* câștigător al concursului de debut Max Blecher / Herg Benet 20111, secțiunea proză.

Jurnalul Răului de Lucian Mareş

Majoritatea oamenilor sunt urâţi, monstruoşi şi goi pe dinăuntru. Nici diavolul nu şi-ar face sălaş în trupurile lor găunoase. Sunt doar nişte golemi, fiinţe fără suflet. Cum îndrăzneşte un cadavru să vină la mine şi să-mi predice viaţa? Cum îndrăzneşte o mumie descompusă să îmi vorbească despre natura lucrurilor? Cum poate un om a cărui existenţă nu este decât o agonie prelungită, care din respect pentru igienă şi pentru natură nu ar trebui tolerată, să îmi vorbească despre viaţa fără de veci şi tinereţea veşnică? Îmi pare că oamenii au nevoia perversă de a vorbi cel mai mult despre lucrurile care îi depăşesc cel mai tare. Orbul vrea să aibă viziuni, surdul vrea să audă vorbe înţelepte, mutul ar vrea să spună ceva, iar mortul ar scrie un tratat despre viaţă.
”Eroul lui Mareş este o combinaţie între Tyler Durden, Maldoror şi Arthas. Cele trei faţete ale personajului caută, uneori în ciuda lor, iniţierea prin violenţă. Probabil trebuie să distrugi lumea ca să te găseşti pe tine însuţi, probabil vi se vor deschide ochii numai atunci când veţi purta cagulă.”
(Ștefan Bolea)

Dona Juana de Lorena Lupu

“Ştii, până la urmă cred că cel mai viu lucru la un roman erotic – mai mult decât erecţiile generate şi fiorul literar stârnit – sunt tocmai imaginile astea intime din memoria personală pe care rândurile aşternute de tine pe hârtie le mai învie o dată, făcându-te să-ţi aminteşti că n-ai murit încă.” (Cristian Mungiu)
“Acest roman mi se pare nu doar o poveste despre iubire în toate formele ei de manifestare, ci şi un eseu implicit, subversiv, despre ceea ce nu este iubirea, despre toate non-actualizările ei. Iar a nu actualiza iubirea mi se pare, à rebours, un soi de „viol“ metafizic, stupid în sine dar nutritiv pentru poveste…” (Dan-Silviu Boerescu)
“Romanul “Dona Juana” este la fel ca autoarea lui, Lorena Lupu: tempestuos, seducător, sincer, fragil, neînfricat, nemilos, imposibil de uitat. Dacă lectura “Donei Juana” nu te prinde, verdictul nu poate fi decât unul singur: nu-ți place literatura.” (Cristina Nemerovschi)

Ultima vrăjitoare din Transilvania – vol.1: Contesa Aneke de Anna Váry

Alexandra, o adolescentă rebelă, este trimisă de părinți să își petreacă vacanța de vară într-un sat din Transilvania, pentru a fi îndepărtată de o iubire considerată imorală. Odată ajunsă în V., ea este atrasă de poveștile localnicilor legate de o crimă săvârșită în urmă cu mai mult de un veac: contesa Aneke fusese acuzată de incest și vrăjitorie și ucisă în pădure. Alexandra pornește pe urmele contesei, hotărâtă să afle ce s-a întâmplat cu adevărat. Castelul ascunde mistere la fiecare colț… Pe măsură ce fapte și personaje stranii ies la iveală, Alexandra își dă seama că are în comun cu frumoasa vrăjitoare mai mult decât și-ar fi imaginat, inclusiv iubirea ei secretă și interzisă. Va reuși Alexandra să salveze această iubire și în final propria viață, sau va avea soarta tragică a Anekei?
Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenților de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje și pierce-uri, și lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte și povești uitate.
Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiții, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

Ultima vrăjitoare din Transilvania – vol. 2: Mathias de Anna Váry

Cel de al doilea volum al trilogiei “Ultima vrăjitoare din Transilvania.”
După întâmplările petrecute în V., Alexandra încearcă să redevină adolescenta normală de dinainte de a fi prinsă în povestea contesei-vrăjitoare. Însă Mathias apare surprinzător la uşa ei, arătând cu 10 ani mai tânăr şi fiind perfect adaptat la decorul şi viaţa de noapte din Bucureşti. Mathias nu este însă singurul care revine… Alexandra se trezeşte într-un triunghi de forțe întunecate, iar răpirea Norei, fiica Lorenei, este doar începutul pentru o serie de întâmplări înfricoşătoare. Până să se dezmeticească, Alexandra ajunge din nou în satul V., pe care-l găsește schimbat, cu atmosfera lui tihnită complet evaporată, devenind un fundal pentru crime, iubiri regăsite, răzbunări. Noi figuri, întunecate şi diabolice, îşi fac apariţia în miezul poveştii. Vor reuşi Mathias şi Alexandra s-o împiedice pe Aneke să-şi realizeze planurile malefice?
Două lumi distincte se întrepătrund: lumea adolescenţilor de azi, cu Facebook, concerte rock, tatuaje şi pierce-uri, şi lumea contesei dispărute, cu intrigi de curte şi poveşti uitate.
Un mistery romance în tonuri întunecate despre incest, superstiţii, trădări, secrete, legende transmise peste veacuri.

Slowroom de Maria Folea

Roman câştigător al concursului de debut Herg Benet, ediţia 2013.
Dacă Laura lui Cristi este aceeași cu Laura lui Claudiu? Cum afli răspunsul? O provocare care pleacă într-o banală seară de bloc, între doi vecini, un laptop care trebuie reparat și o tânără seducătoare ce întârzie să își dezvăluie identitatea… Pare ușor, însă nu și atunci când lucrurile o iau repede razna.
Un roman al cărui suspans este pretextul pentru ceva mai mult decât simple rezolvări ale unor necunoscute: un adevărat mind fuck literar!
“toate drumurile se opresc aici. ăsta e locul în care mi-am respirat adevărul. camera asta n-a fost niciodată altceva decât o scurtătură către moarte.”

Provocarea – Vol. 1 de Simona Stoica
citește recenzia

Foc și Cenușă. Lumină și Întuneric. Pasiune și Obsesie.
În străvechea cetate din Haven, Rephelimii, un grup de asasini conduși și instruiți de Azazeal Vellenhall, încearcă să împiedice declanșarea unui război cu Cele Zece Orori. Jack Harper, liderul lor, este trimis dincolo de Voal, pentru a o găsi pe nepoata lui Azazeal – tânăra Desiree, cea de a Treia Cheie a Havenului. Însă când descoperă misterele care înconjoară conacul Wolfmaner și cine e răspunzator pentru crimele săvârșite în urmă cu 150 de ani, Desiree refuză să își accepte moștenirea și să înfrunte trecutul. Jack nu are de gând să renunțe și ar face orice ca să salveze Havenul. Îi va câștiga încrederea, o va minți și o va seduce pentru a-și îndeplini misiunea.
Provocarea a fost acceptată.

Provocarea – Vol. 2 de Simona Stoica
citește recenzia

Trădări. Minciuni. Secrete. Nu poți scăpa de trecut.
Legătura neobișnuită dintre Jack Harper, conducătorul Rephelimilor, și Desiree, a Treia Cheie a Havenului, îl îngrijorează pe Azazeal, care alege să o trimită pe Eliza Harper dincolo de Voal, pentru a testa încrederea dintre ei și a-și ajuta fratele să-și îndeplinească misiunea. Coșmarurile lui Desiree au revenit, dar amintirile refuză să dispară. Atenția ei este distrasă de persoanele nou apărute în oraș, dar și de Umbre, ființe aflate la granița dintre Viață și Moarte, care o urmăresc în permanență și ucid fără milă. Numărul Rephelimilor din Wolfcraft crește.
Însă cine spune adevarul și cine încearcă să o manipuleze?

Neamul Corbilor – Vol. 1: Copiii întunericului de Lavinia Călina

“Tu cât de mult te poți ascunde de magie?”
Roxana și Nicol, două adolescente cu personalități aparent diferite, devin cele mai bune prietene după o noapte în care viața li se va schimba complet. Împărtășind același secret, ele vor încerca timp de mai mulți ani să ducă împreună o existență cât mai banală, cotidiană, pentru a se ascunde de cei care le doresc, probabil, moartea.
Dar chiar secretul nu este ceea ce pare. Devenite pioni în mijlocul unei confruntări seculare între cele mai puternice neamuri de vrăjitori, cele două tinere au de ales între a fugi mereu sau a-și înfrunta adversarii. Întunericul este însă foarte aproape, mult prea aproape…
Magie și acțiune, răsturnări de situație, intrigi țesute de veacuri, iubiri blestemate; un creuzet al coșmarurilor devenite realitate, în care moartea pândește din colțul oricărei străzi, în ochii oricărui trecător și chiar din adâncul propriului suflet. Lupta abia a început, iar Neamul Corbilor este mai decis ca niciodată să fie cel care va câștiga supremația asupra întregii lumi.

Cimitirul de Teleşpan

Adrian Green este un homosexual român care se mută la Londra pentru că… e obosit. Deși nu prea mai are chef de muncă, își găsește, totuși, un job: administrator de cimitir. Pe măsură ce interacționează cu diverși clienți, vii sau morți, Adrian ne spune exact ce crede el despre religie, bani, sex sau moarte, concepte pe care le descrie cu o sinceritate crudă, foarte mult umor și sarcasm. Cimitirul Wormholt devine spațiul în care Green își dă seama că fericirea stă în acceptarea adevărului propriu, și nu în ochii celor din jur.
“Singurul sfat pe care eu pot să îl dau cu inima împăcată este: Dormiţi! Dormiţi, fraţilor, că somnul n-a făcut rău nimănui! Eşti trist? Culcă-te! Eşti nervos? Culcă-te! Vrei să mori? Culcă-te, poate ai noroc şi mori în somn!”
Odată ce treci peste “urbanismul” limbajului și disecțiile întâlnirilor amoroase ale lui Adrian Green, Cimitirul îți propune un personaj care își îmbrățișează cu curaj imperfecțiunile, și le înțelege și acceptă, și care navighează cu mult umor într-un univers plin de personaje bizare, aproape suprarealiste. (Monica Bîrlădeanu)
Deși am citit recent multe cărți bune, nu mi s-a mai întâmplat de câțiva ani să mă arunce una din ele atât de puternic într-un film anume, cum a făcut-o Cimitirul. (Cristina Nemerovschi)
Singurul mesaj pe care îl am pentru tine e următorul: Nu îmi doresc să te învăț nimic, dar îmi doresc să îți placă ce am scris. Ceea ce ai acum în mână e o carte pe care ai fi putut să o scrii și tu. E o carte scrisă simplu, fără pretenții, pentru că eu nu sunt scriitor. Deschide cartea la prima pagină și vei vedea că tot ce fac eu în primele rânduri faci și tu în fiecare zi. Relaxează-te, finalul e mereu același! (Autorul)

Exorcizat de Radu Găvan

„…suntem hienele care îndepărtează leul de lângă pradă, gândacii care îţi intră în casă, şobolanii care te pun pe fugă. Noi luptăm pentru mâncare, aşa că suntem bine pregătiţi…”
***
În mijlocul unui oraş sufocant, un tânăr agent imobiliar, singur şi fără bani, se luptă cu disperare pentru supravieţuire. Răsăriţi deopotrivă din întunericul minţii sale şi din mizeria morală a societăţii corupte din jur, demonii din trecut se întâlnesc cu cei din prezent. Astfel, bătălia pentru păstrarea propriei umanităţi poate începe. Viu şi brutal, copleşitor din punct de vedere psihologic, Exorcizat este un rollercoaster ce străbate nemilos tenebrele minţii umane.
„A se citi cu precauție, întrucât Radu Găvan e transgresiv, dur și necruțător cu cititorul său. Eroul este un marginal, un frustrat, un inadaptat, un pervers, un dezechilibrat, este însă, în același timp, un romantic, care vrea cu orice preț să simtă și să fie și care nu renunţă niciun moment la speranţă. O dură critică socială, un experiment literar în forță, Exorcizat te va înfiora și fascina deopotrivă. Un debut atât de tulburător, atât de apăsător și de intens, încât mă tem de următoarea sa ispravă literară.” (A. R. Deleanu)

„Un regal al introspecției totale, fără milă, care sfârtecă atât prezentul, cât și amintirile ascunse în trecutul încețoșat și pașnic doar în aparență. Exorcizat ne vorbește despre ce nu vrem să auzim și să (re)cunoaștem. Despre noi înșine.” (Cristina Nemerovschi)

Caietul Roxanei şi alte Jurnale de Ştefan Bolea

„Dacă vei citi această carte, vei realiza că ţi-ai ratat adolescenţa. Fragmente din manuscris au circulat prin căminele studenţeşti din Cluj şi au destrămat mai multe cupluri decât vacanţele de vară: fetele îşi doreau să fie iubite precum Roxana, clasicele suc şi film încetând brusc să însemne ceva. Nu citi această carte! Dar cumpăr-o, ca să-l fereşti şi pe altul de ea.”(Sorin-Mihai Grad)
„În trăirile autorului, Roxana pare o himeră. Roxana este experienţa trăită de toţi în spiritul adolescenţei. Împărtăşită sau nu, pasiunea este cea care ne conturează imaginea a ceea ce vom deveni. Cu cât mai puternică pasiunea, cu atât mai mare potenţialul viitoarelor trăiri care abia se deschid.” (Lucian Mareş)
„Valul de sinucideri generat de Suferinţele tânărului Werther va părea o glumă pe lângă tsunamiul generat de apariţia obiectului pe care-l ţii în mână.” (iQ 666)
„Dacă ai putea scrie un jurnal atât de sincer, n-ai mai avea nevoie de memorie sau de preot.”(Karel Cispic)
„Dacă ai 16 ani și îți pică în mână Caietul Roxanei, nici n-o să știi ce te-a lovit. Va fi manualul tău, cartea scrisă cu sânge, pentru tine, din care vei afla tot ce ai nevoie să știi pentru a trece cu bine (sau nu) de adolescență. Dacă ai peste 16 ani și dai de Caietul Roxanei, te va atinge o nostalgie infernală: pentru iubirile adevărate pierdute pentru totdeauna, pentru anii în care puteai trăi doar pentru rock și filosofie, pentru vremurile în care România avea un ritm cu care încă mai puteai rezona. Un Cioran mai răzvrătit ca niciodată, mai sincer și mai intens, mixat cu Nietzsche și Lautreamont, pe fundal cu Guns N’ Roses și gothic metal, Ștefan Bolea din Caietul Roxanei are tot ce-i trebuie pentru a deveni rock star-ul și scriitorul-cult al unei generații noi cu gust pentru poezie și filosofie.” (Cristina Nemerovschi)

Two Rabbit de Beatrice Ognenovici

După un accident de maşină în care-şi pierde ambii părinţi, chiar în ziua în care împlineşte 14 ani, Dré capătă un nou nume – Two Rabbit – şi o viaţă pe fugă, la limită, mereu supusă schimbărilor radicale. Arme, droguri, bătăi, găşti, crimă, sex şi apoi o speranţă orbitoare, odată cu prima iubire care îi iese în cale. Dar totul se termină brusc, pentru a o lua din nou de la capăt, la fel de intens.
În ciuda tuturor festelor pe care i le joacă destinul, fiecare întâmplare care îl marchează este un prilej pentru a reflecta asupra condiţiei umane şi, în final, asupra iubirii. Viaţa, crede Two Rabbit, e compusă din cercuri, iar cercurile nu trebuie lăsate niciodată deschise.
***
“Pentru întâia oară problematica generaţiei emo şi a drogurilor de tot felul câştigă în autenticitate prin proiectare cosmopolită, într-un spaţiu hispanic, dar îmbibat de binecunoscutele clişee englezeşti. Muzici, beţii, răscoale adolescentine depănate însă cu umor şi în viteză. Beatrice Ognenovici practică arta scrisului cu o plăcere infernală. De acuzaţiile de grafomanie nesărată o scapă ochiul ager, impresia de bogată experienţă de viaţă şi mai cu seamă inteligenţa artistică.” (Felix Nicolau)
***
“Romanul Two Rabbit, debutul scriitoarei Beatrice Ognenovici, are ca figură centrală un personaj carismatic, verosimil, intens, sofisticat și care poate crea dependență cititorului. Cartea ne oferă doza ideală decantată din dramatismul și coerența unui bildungsroman autentic, cu șanse de a deveni cult, pe de o parte, și din haoticul sălbatic al scriiturii postmoderne, pe de alta. Beatrice Ognenovici nu cade, nicăieri pe parcursul acestui roman, în spațiile șterse și comune până dincolo de plictis în care evoluează cei mai mulți debutanți autohtoni. Dimpotrivă, îi place să riște și să creioneze decoruri inedite, luxuriante, dar și întunecat-dramatice, prin care ne putem pierde în voie. Dacă Julio Cortazar ar fi scris un bestseller aflat sub influența serialului Sons of Anarchy, el ar fi semănat cu Two Rabbit.” (Cristina Nemerovschi)
***
Manuscris câştigător al Concursului de Debut Max Blecher / Herg Benet 2012