Cărți care ne-au scos din minți
Cărți care ne-au scos din minți
Citim cu pasiune și involuntar recomandăm celor din jur cărțile care ne plac, dar ce facem când avem în lista personală titluri care dintr-un motiv sau altul ne-au pus pe jar. Fie ne-a plăcut foarte mult și am așteptat cu nerăbdare să apară următorul volum dintr-o serie, fie efectiv am abandonat cartea de la primele pagini.
Mulți dintre noi suntem atât de sârguincioși încât chiar dacă nu ne atrage foarte mult perseverăm pentru că nu dorim să lăsăm lucrurile neterminate, dar oare cum reacționăm la final? Ne bucurăm pentru reușită sau ne pare rău pentru timpul irosit?
Sorina Ciocârlan: în şcoală m-a terorizat „Moromeţii”. Mi s-a părut atât de plictisitoare…. nu ştiu de ce m-am ambiţionat eu s-o termin, că am tras de mine. Din cele mai recente, „Clopotul de sticlă” de Sylvia Plath mi s-a părut o porcărie, nici n-am terminat-o. Și aveam aşteptări de la ea, era lăudată. Acum, două cărţi controversate. „De vorbă cu Emma„, unde chiar eu i-am făcut recenzie şi „Cămaşa lui„. Două cărţi lipsite de valoare, alcătuite numai din citate. totuşi, „De vorbă cu Emma” e un pic mai bună, aş zice lucrare de doctorat pe lângă „Cămaşa lui”, care e groaznică.
Rodica Puşcaşu: Aveam de citit „Baltagul”, iar titlul mi s-a părut atât de dur, încât nu am reuşit să citesc, la vremea respectivă. Era de parcă deschizând filele cărţii, privirea mea ricoşa instant. Nici subiectul nu mă atrăgea prea mult. Dar, neavând altă soluţie, într-o vacanţă a trebuit să fac un efort uriaş şi s-o citesc. Acum văd altfel lucrurile… am învăţat să nu mai judec o carte nici după titlu, nici după copertă.
Măli: Singura carte pe care pur şi simplu nu am putut să o termin de citit este „Fluturi” de Irina Binder. De ce? Sunt contradicţii peste contradicţii, greşeli gramaticale şi incoerenţă între fraze. Pe lângă asta, aş adăuga şi că lipsa de modestie şi eleganță a personajului principal fac ca aceasta să cadă uşor în penibil. Ce cred eu că a prins la public, sunt citatele acelea distribuite pe facebook, care apropo, nu ştiu dacă doar eu m-am confruntat cu déjà-vu-ul că le-am mai citit şi prin alte cărţi. Părerea mea? E că sunt cuvintele schimbate, uneori sunt trecute sinonime, pentru a lăsa impresia că citatul îi aparţine defapt autorului. Nu o consider o lecţie de viaţă sau o carte din care aş putea să învăţ, ţinând cont de stilul de viaţă al personajului şi circumstanţele în care se petrece acţiunea; nici măcar nu consider că e reală povestea!
Crina Stanciu O carte pe care cu greu am putut-o termina a fost „Baltagul”. Nu mi-au plăcut modul în care erau conturate personajele, firul narativ. Felul de a scrie al lui Mihail Sadoveanu nu m-a atras, încercam, dar fără succes să merg mai departe. O contribuţie să zic, negativă, în privinţa autorului mi-a creat-o un volum de istorie care arată cu câtă uşurinţă autorul s-a dedat comuniştilor, în vreme ce alţii sufereau în temniţă şi chiar mureau. Am judecat cartea după autor şi nu sunt mândră de acestea. În final am citit-o cap coadă şi am reuşit să depăşesc un „obstacol” literar.
Adrian R. Ivan O carte care mie chiar nu mi-a plăcut a fost „Mă numesc Salma” de Fadia Faqir. Trebuie să recunosc că subiectul cărţii a fost unul destul de nou pentru mine. O idee destul de interesantă, însă modul de scriere a fost cel care a lăsat de dorit. Au existat tot felul de schimbări temporale ceea ce a făcut totul extrem de derutant. Fără nicio avertizere în prealabil, personajul principal care este şi personaj narator trecea de la o perioadă la alta, lucru care mi s-a părut foarte confuz şi care mi-a îngreunat foarte mult lectura. Iar un alt aspect care nu mi-a plăcut a fost faptul că au existat descrieri prea lungi, prea languroase şi uneori prea pretenţioase. O carte dificilă…
Dana Burda Cu greu pot găsi o carte care nu mi-a plăcut chiar deloc. Am citit cu dificultate Groapa de Eugen Barbu sau Bărăganul de V.E. Galan cărţi de mult uitate. Dar nu mi-a plăcut Eugen Barbu pentru că l-am citit la o vârstă nepotrivită. Mie spre exemplu mi-a plăcut enorm Sadoveanu în tot ce a scris, dar mai puţin Marin Sorescu. Am citit romane obscure de război uitate de mult şi m-am încăpăţânat să citesc tot ce a scris în stilul lui greoi Henry James. Mi s-a părut dificil şi nu foarte atractiv Kafka şi nu am fost foarte convinsă de romanele lui Mircea Eliade nici măcar de Noaptea de Sânziene că mi-am spus după ce l-am terminat de citit cum e posibil ca unii oameni să fi făcut închisoare ani de zile pentru un asemenea roman searbăd?!? Nici mie nu mi-au plăcut volumele Crossfire de Sylvia Day aşa că nu le-am terminat pe nici unul şi le-am dăruit cuiva care şi le dorea. Dar şi în plăcutul cărţilor ca peste tot unde e vorba de alegeri subiective este de gustibus… Mult succes Laura!
Vero: Cartea care m-a plictisit enorm e Biblia pierdută. Ştiu că unii o să se supere, dar nu am putut trece de 300 de pagini. De ce? Autorul încearcă să ofere foarte multe informaţii, ceea ce nu i-a reuşit e să le aşeze într-o poveste fără să plictisească şi mai mult cartea conţine foarte multă istorie, plus informaţii care nu au nici o legătură cu conţinutul cărţii. De exemplu costul sicriului cântăreţului Michael Jackson de 37.000 dolari. Deşi cartea are o publicitate exagerată, risc să nu fiu de acord cu autorul că e cartea cea mai vândută în ultimii 20 de ani, cine poate dovedi?
Ex: Cap. 69 pag. 252
Mili: Fără să vreau mă gândesc la cărțile pe care le-am citit pe bandă rulantă în liceu. Foarte multe plictisitoare, fără să le înțeleg în totalitate, dar utile pentru evoluția școlară. N-am fost prietenă cu Moromeții, volumul doi practic m-a adormit și da, am urât acea parte. Am renunțat din prima când am început să citesc Pe drumuri de munte de Calistrat Hogaș. Chiar nu știu de ce mi-am propus să abordez asemenea gen. În timp am încercat să găsesc zona de confort literar care să mă reprezinte. Știu că părerile sunt împărțite, dar cititul este subiectiv (nu aruncăm cu pietre, doar ne respectăm opiniile diferite) Voi nominaliza câteva cărți care m-au făcut să trag de ele și la final să mă bucur când am reușit să văd ultima pagină (da, și eu mă mir că le-am terminat): Un nou început de Mazo de la Roche (în loc să-mi stârnească interesul, mai rău m-au enervat personajele din carte. Atmosfera este anostă și în loc să te facă să dai pagina, mai bine îți vine să o închizi definitiv); Octopussy de Cristina Boncea (subiectul a fost inedit, dar faptul că n-a fost dezvoltat pentru mine a lăsat de dorit. Am făcut abstracție de scenele ciudate de sex și de jucăriile pe care le foloseau fetele, dar dacă autoarea ar fi dat o altă nuanță romanului, poate că acum aș fi avut altă opinie); Quasar de Ana Mănescu (mi-aș fi dorit să-mi placă, dar din păcate nebunia nu este chiar zona mea de confort. Mi-a fost greu să înțeleg unele povești și chiar dacă are puține pagini, am citit cu pauze foarte dese). O altă carte care m-a scos din minți pentru că s-a terminat total aiurea a fost După ce ne-am întâlnit de Anna Todd-finalul este dezastruos. Începusem să mă obișnuiesc cu părțile bune și mai puțin bune, certurile, situațiile încerte și schimbările de temperament, dar nu mă așteptam la o lovitură de grație. Mă opresc aici pentru că altfel ar trebui să lovesc în alte titluri și nu s-ar cuveni.
Dacă și voi aveți cărți care v-au nemulțumit de-a lungul timpului, vă așteptăm punctul de vedere.
Facebook grup Literatura pe tocuri
Cărți care ne-au scos din minți
Frumos articol! În timp ce l-am citit am văzut și câteva titluri pe care le-am citit, cum ar fi „Ion”, care mie mi-a plăcut (nu aruncați cu pietre! :))), adică din toate „cărămizile” pe care le am de citit pt bac și nu numai asta mi s-a părut cea mai ok… Recunosc încă nu am citit „Moromeții”… Urmează să fac asta, dar încerc să nu plec la drum cu prejudecăți ca să nu mi se taie chefu’ chiar din primele pagini :)) Mă gândesc că, cine știe?, poateee o să-mi placă. N-am nimic cu literatura română în sine, chiar mi-a plăcut în mare… Nici măcar „Baltagul”, după care nu pot să spun că m-am omorât, nu mi se pare atât de nașpa… Dar am o problemă enoooormă cu Petrescu. Când zic „Patul lui Procust” sau „Ultima noapte…” îmi vine în minte refrenul melodiei „Mă ucide ea” :))) Ah, și am mai văzut menționată cartea Cristinei Boncea, care mie mi s-a părut foarte făină. Îmbunătățiri poate se puteau face, dar eu am fost mulțumită de acțiune, ideea principală a cărții etc. Chiar m-au impresionat anumite aspecte.
Simona este si normal sa nu pornesti cu prejudecati, mai ales ca trebuie sa le citesti. Cartile ne-au chinuit si cu nostalgie ne reamintim.
Ma bucur ca ai apreciat cartea Cristinei, ideea a fost originala, dar pentru mine nu a fost suficient. 🙂
Ai grija cu Morometii, iti tinem pumnii.
Voi avea :)) Mulțumesc!
Draga mea și mie mi-a plăcut Ion!
Yay, I’m not alone :)))
Nici eu n-am nimic cu Ion, doar cu Morometii vol. 2. Cred ca ne era dor de atmosfera aceea specifica romaneasca, nu doar de detalii din comunism. 🙂
Si eu am avut cateva carti care nu s-au lasat nicicum citite. Prima care imi vine mereu in minte este „O tragedie americana”, de Theodore Dreiser. Am inceput sa citesc aceasta carte de cel putin 3 ori, insa niciodata nu am trecut de primele cateva pagini. Mi s-a parut o carte dificila si deloc atragatoare. Poate era de vina si varsta, eu am primit cartea drept premiu, prin scoala generala, iar pe atunci, poate mintea mea nu era pregatita pentru un astfel de roman. O alta carte pe care am incercat de vreo 2 ori sa o citesc, dar de fiecare data am lasat-o din mana dupa cateva pagini, este „Barca de argint”, de Luanne Rice. Totusi, pe aceasta o voi relua la un moment-dat, si sper ca de data aceasta, cu mai mult succes.
Tot recent, am mai avut parte de o dezamagire, si anume cartea „Inalte si blonde”, de Jean Echenoz, pe care am citit-o foarte greu, desi este o carte destul de scurta.
Anca, spre rusinea mea am destule titluri abandonate. Nu fac parte din categoria celor care se chinuie la infinitiv. Ultima data am citit Nascuta din fum si os, primele 50 de pag de neinteles, dar dupa mi-am zis: Hai ca poti..si am putut. Mi-a placut foarte mult desi nu este genul meu.
Sunt de acord cu voi in legatura cu „Morometii”. :)) Chiar nu am apreciat acesta carte, m-a plictisit rau, mai ales volumul al doilea. Pe de alta parte, „Baltagul” mi s-a parut ok, chiar daca l-am citit in clasa a 8-a, si acum tin minte ca mi-a placut atunci :)) La fel si „Patul lui Procust”, chiar m-a incantat cartea, am citit-o cam greu, recunosc, nu stiu din ce cauza, dar la final am ajuns la concluzia ca mi-a placut.. mi-au placut mult scenele in care citeau scrisorile, le comentau, acolo chiar am inteles.. Problema a fost la inceput, nu prea intelegeam despre ce e vorba, dar mi-a dat seama intr-un final. :)) Aaa..stiu ca Ion nu m-a impresionat din primele pagini, adica pur si simplu nu puteam sa continui lectura.. Dar m-a obligat sora mea, spunea ca este important sa citesc :)) Si „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” mi-a placut mult, si acum tin minte scenele din razboi 😀 Dar aici depinde de fiecare, de gusturi. Eu apreciez literatura romana foarte mult, doar ca in unele cazuri este sub asteptarile mele. 🙂
Daniela este important sa citim literatura romana, numai ca unii clasici sunt atat de greoi incat ne fac zilele amare. Si cand ma gandesc ca eram fascinata de Tolstoi si citeam cu arata drag, acum am renuntat. Literatura de consum este preferata mea :))))
Mie imi place Tolstoi! :)) Dar fiecare cu gusturile sale. 😀
Si eu am citit destul din el, numai ca undeva m-am oprit. Am un singur regret, dupa ce am citit din Razboi si pace aproape jumatate a trebuit sa ma opresc, eram cu bacul si nu mai dispuneam de timp. Nu stiu daca ma voi intoarce la aceasta carte, mai ales ca va trebui sa o iau de la zero, iar rabdarea mea are niste limite 🙂
Sincer,si mie mi-a plăcut lectura obligatorie din școală ,mai puțin pădurea spânzuraților!
Eu inca nu am citit „Padurea spanzuratilor”, nu am avut ocazia. :)) Cineva care ma aproba, in mare parte. 😀
Sincer,si mie mi-a plăcut lectura obligatorie din școală ,mai puțin pădurea spânzuraților!
Dar Padurea spanzuratilor este o drama, este si normal sa nu ne placa ce se petrece acolo, prin ce stari trece personajul. Ii simti toate trairile, practic te ingrozesti prin ceea ce trece.
Si eu am citit destule carti clasice, la momentul respectiv m-au prins, doar ca in timp am regandit situatia.
Pe mine ma enerva la culme Mihail Sadoveanu. Cand trebuia sa citesc ceva de el ma apuca groaza. Urasc descrierile. „Morometii” mi-a placut si nu prea, nu am citit cartea cu drag, i-am urat pe O. Goga, T. Arghezi si Mihai Eminescu. Va mirati??? Dunt ciudata? Cineva m-a intrebat: cum sa nu iti placa Eminescu? Pe bune???? Uite ca nu. Mi-a placut mai degraba proza lui decat poezia.
Eminescu a fost ok, dar cand ma gandesc la alte poezii pline de mucegai, chiar ma ingrozesc si ma ia depresia. In rest trebuie sa recunosc ca am sters din memorie cartile care m-au chinuit. Cum au venit, asa au plecat :))))
Oh! 🙂 Evident ca imi iau injuraturi dupa treaba asta cu ” nu imi place literatura scolara” dar e ok sa poti spune „Nu. Nu imi place. Nu ma atrage.”. Nu toti suntem la fel si exista povesti care nu „ajung” la noi asa cum probabil autorul isi propune.
Cui ii place sa se chinuie cu literatura obligatorie. Daca il descopeream pe Harry Potter inainte si eu as fi aruncat literatura cu TREBUIE pe ea. Acum nu mai discutam de cartea Morometii, va povesteam de ecranizare
Nu stiu ce sa spun, dar in privinta cartii ,,De vorba cu Emma” sunt de acord cu tot ce scrie mai sus. Originalitate un pic mai scazuta, dar uite ca (,)cartea a prins bine majoritatii publicului cititor. Nu am fost de-a dreptul dezamagita de carte, caci pana la urma orice carte are si parti bune, dar si parti rele. In final, am decis sa-i acord cartii nota 9. 🙂 Si, serios, aproape nimanui nu i-a placut romanul lui Sadoveanu? Sau chiar romanul lui Marin Preda? Vorbim de Baltagul si Morometii. La inceputul citirii cartii lui Preda, recunosc ca prima mea exclamatie a fost : ,, Nu-mi place, e mult prea lunga povestea!”. Dar, citind, am ajuns sa ador cartea, felul de viata al personajelor din perioada in care ,,foncierea” pândea fiecare taran in parte. Sunt o mare iubitoare a literaturii romane! Am inceput Baltagul chiar acum 2 zile si sunt destul de multumita. In fine. Declar ca acest articol este unul SUPER. Mi-ar face placere sa citesc in fiecare saptamana macar care carti va incanta si care nu. 🙂
Raluca, Morometii a mers bine volumul intai, dar in rest a fost plictistitor. Daca nu vedeam profesorul in fata alaturi de nota 3 pentru necitire de roman, iti garantez ca zbura cartea. Au fost destule titluri care le-am abordat, optionale din literatura romana sau universala, unele m-au captival, altele m-au enervat . 🙂 Bine ca am scapat de bac :p, asa putem sa pregatim si alte materialw extra. Ceva sugestii pentru noi? Ce ai dori sa afli?
Da, primul volum a fost mai bun decat cel de-al doilea. Ma rog, actiunea este mai clara, deoarece ,,Timpul avea rabdare cu oamenii”. Citatul meu preferat din aceasta carte 🙂 Hmm. Pe mine m-a nemultumit enorm cartea lui Sidney Sheldom, si anume ,,Strainul din oglinda”. In special prologul nu a promis nimic interesant. Doar intriga, intriga si iar intriga. Pai nu stiu ce sugestii v-as putea da! 🙂 A da, gata, stiu. Nu ar strica ca in fiecare saptamana sa postati pe blog astfel de articole. Mie una imi place la nebunie cel de astazi ! Felicitari! Sunteti o echipa minunata!
Multumim Raluca. Ne vom gandi si vedem cum facem sa iti implinim dorinta.
Multe din cărțile astea nici mie nu mi-au plăcut 🙂
normal, dupa ce am prins gustul cartilor altfel, cum sa ne mai placa Ion si cu Moromete 🙂
Uau, asta da articol…altfel! Chiar l-am citit cu interes si curiozitate pentru a afla care sunt cartile ce v-au scos din minti.
Daca ar fi sa raspund si eu, prima poveste care imi vine de fiecare data in minte, cu siguanta este seria After, a Annei Todd.
Daniela, suntem persoane cu gusturi diferite. iti dai seama ca si nebunia este in ton cu lectura. Am fost chinuiti de clasici, iar acum ne batem capul cu cei contemporani. 🙂 Cine sa ne mai inteleaga. :)))
Ooo… cate dezamagiri, ca sa le zic asa. Nici mie nu mi-au placut „Ion”, „Morometii”, „Pe drumuri de munte”. „De vorba cu Emma” si „Camasa lui” stiu ca sunt carti proaste si nu am de gand sa le citesc. Urmeaza sa citesc „Toate sfarsiturile sunt la fel” si sper sa nu ma dezamageasca. In privinta „Bibliei pierdute” eram curioasa, acum nu prea mai sunt.
Eu nu am putut sa termin „Tabloul flamand”, „La sud de granita, la vest de soare”, nu m-am regasit in poveste. O alta carte pe care nu am putut sa o termin a fost „Iti voi darui soarele”, nu m-a atras subiectul. Eram entuziasmata ca aveam cartea si abia asteptam sa o citesc, dar de la jumatate nu am putut sa o mai citesc. Au mai fost si alte dezamagiri, dar nu mi le pot aminti momentan.
Narcisa, dar si tu ai suferit..din cauza unor carti. 🙂 De vorba cu Emma si Camasa lui n-au ajuns pe strada mea, dar cred ca voi trece pe lista chinului „capodopera” Iubind-o pe ea. Va fi in topul cartilor care se vand si nu stiu de ce. 🙂 Aici dau vina pe marketing, publicitate excesiva si frazele diabetice 😛 De femei nu mai scriu nimic, doar ele sunt fascinate de barbatii care arunca cuvinte pe fereastra in care le ridica in slavi.
Cartea Toate sfarsiturile sunt la fel am citit-o cand era doar un manuscris, dar nu ma pot pronunta asupra rezultatului final. La momentul acela era destula drama si detalii medicale care sincer, nu m-au impresionat. As afirma ca Andrei Cioata este pasionat de medicina, arome, mirosuri si sange :), reteta perfecta pentru o carte ce trebuie consumata in doze mici.
Cartea „Iubind-o pe ea”, e la fel ca celelalte doua, o delicatesa pentru femeile care nu prea au gustat si altceva, si nu stiu ca exista mancaruri mai delicioase. In cazul nostru, aceste mancaruri sunt cartile. Acea carte e prea mediatizata, promovata unei mase mari de oameni, care nu cred ca au citit atat de multe carti si ajung adevarate bestseller-uri.
cred ca unele carti le-am „urat”pentru ca au fost pe lista prea repede fata de varsta noastra;dar am sa recunosc urmatoarele:din opera lui sadoveanu mi-au placut romanele istorice(cred ca le-am citit la varsta potrivita),marin preda nu mi-a placut deloc,rebreanu a fost ok dar am preferat romanele:gorila,amandoi,jar(care normal nu erau in programa,ba erau chiar unele cum a fost gorila interzise);camil petrescu mi-a placut totusi,in schimb desi iubesc poezia arghezi,goga, nu s-au numarat printre preferatii mei.oricum de acord cu mara programa scolara chiar ar trebui adusa la zi si modernizata oarecum.
in schimb mi-au placut alti scriitori din vremea aceea.carti pe care nu le-am putut citi cred ca am avut cam 5 in toata viata mea,dar in rest am incercat sa dau o sansa fiecarui autor.adevarul e ca depinde foarte mult de modul de a scrie al autorului si de subiectele abordate.
Fara sa pun la socoteala cateva carti pe care le-am citit in liceu si care m-au enervat la culmea, dar acolo poate era si chestia aia ca trebuia sa le citesc neaparat si asta nu imi place de nicio culoare, sa mi se impuna ce sa fac, acum cartea care pur si simplu m-a luat somnul la ea si imi venea sa tip prin casa de nebuna, ce e porcaria asta?, se numeste Fluturi. O carte atat de laudata si inca ma intreb de ce
Testamentul lui Abraham de Igor Bergler, Aerul pe care îl respiri de Care Santos, Aurul maorilor de Sarah Lark.
Dorina, stiam de Testament ca nu este pe lista cea buna, dar cu Aurul maorilor ce-ai facut? Toata lumea il considera un must read,insa la tine situatia sta diferit.
Ohooo au fost destule de-a lungul timpului dar trebuie să mă gândesc bine care au fost cele care mă adormea cel mai adesea. Vin ploile de Louis Bromfield îmi aduc aminte dar au fost foarte multe