Robbie s-a sinucis încă din momentul în care a intrat în Riverton pentru prima dată, sau poate a fost mai devreme. Când a apăsat pe trăgaci? Când a ales poezia? Când a ales să nu mai fie un ignorant și și-a stabilit crezuri? Când a refuzat moștenirea sau când s-a decis să plece la război? Ori poate mai târziu când a luat pamblica sau când a ales să se întoarcă cu volumul de poezii. Aș vrea să știu. Da. Robbie Hunter s-a sinucis!

Casa de la Riverton de Kate Morton

Casa de la Riverton, de Kate Morton-Miros de mucegai, urme de copii fantomă şi praf

Casa de la Riverton

 Kate Morton

Titlu original: The House at Riverton (The Shifting Fog)

Editura Humanitas

Traducător: Sînziana Dragoș

Număr pagini: 444

Notă: 10/10

”Mirosea a mucegai, a urme de copii fantomă și a praf îndelung așternut.”

    Într-o Anglie aflată la început de secol XIX întâlnim o familie de nobili în sânul căreia se naște o poveste complicată cunoscută doar de cei apropiați ai casei. Un secol mai târziu singura deținătoare a secretelor familiei este Grace, una dintre servitoarele care a fost martora tuturor evenimentelor petrecute la casa de la Riverton.

    Credincioasă familiei pentru care a slujit atâția ani, Grace refuză să împărtășească adevăratele evenimente și cu altcineva în afară de nepotul ei, Marcus, căruia îi înregistrează casete ce conțin detaliile despre moartea poetului Robbie Hunter, care a făcut ca locul să fie celebru, și alte adevăruri necunoscute despre viața la conac. Grace înregistrează povestea pentru nepotul ei pentru că acesta a suferit o mare decepție în momentul în care soția lui a murit. Ea doar încearcă să-l ajute să treacă peste, vrea să-i arate cum e adevărata vinovăție și cum ar trebui ea să se simtă.

   Totul începe când Grace primește o scrisoare de la producătoarea unui film care are la bază tocmai povestea familiei Hartford, deținătorii conacului. Amintirile îi revin treptat făcând-o să rememoreze cu suferință toată drama trăită în conac.

   Casa de la Riverton este o carte care vorbește despre încercările disperate ale femeilor de a ieși din anonimat și de a-și câștiga drepturile într-o epocă în care bărbații încă erau considerați cu mult superiori. O carte despre feminism și emanciparea femeii. Hannah este o feministă plină de idei, în permanență revoltată și hotărâtă să-și depășească condiția, în timp ce fratele ei David nu face altceva decât să râdă de absurditatea ei.

    Cei trei copii ai fiului lordului Ashbury Frederick, sunt atât de diferiți față de Grace. Copilăria lor e plină de jocuri, aventuri și mistere având în principal alte preocupări și griji în timp ce copilăria lui Grace se petrece în timp ce aceasta le urmărește jocurile și le curăță camerele.

   O imagine distorsionată a unui război, care însă se clarifică după izbucnirea acestuia, produce o puternică zdruncinare a simțămintelor. Războiul distruge vieți, familii, obiceiuri și suflete. Suferința pe care o aduce e incomparabilă cu oricare altă suferință posibilă.

   Alfred, un tânăr servitor care în viitor se va apropia din ce în ce mai mult de Grace, este un exemplu, o demonstrație de putere a războiului. M-am întristat profund, războiul l-a marcat, l-a traumatizat. Nu contează alianța din care faci parte sau care putere cedează prima, din război nu ai cum să ieși câștigător, niciodată. Pe front toată lumea pierde ori se pierde – o  parte din esența soldatului, din personalitate, din individualitate, o parte din suflet.

”- Tu crezi că am rămas același om care a plecat în Franța! a început el încetișor. Oamenii par că mă recunosc, și atunci trebuie să pretind că sunt la fel, dar sunt alt om, Gracie!

M-a luat prin surprindere, mă pregătisem să înfrunt un alt atac, îndemnuri mânioase de a-l lăsa în pace. Dar vocea lui abia șoptită m-a făcut să îngenunchez, să-l pot auzi. Buza de jos îi tremura, de frig sau din altă pricină, nu-mi dădeam seama.

– Îi văd, Grace. Nu atât de des ziua dar toată noaptea îi văd și-i aud. În salon, în bucătărie, pe stradă. Mă strigă, dar când mă întorc… nu e nimeni… cu toții sunt…”

”Războaiele fac istoria înșelător de simplă. Ele marchează repere clare, distincții simple: înainte și după, învins și învingător, rău și bine. Dar istoria adevărată, trecutul nu sunt chiar așa. Nu sunt liniare, nu au contur. Sunt alunecoase, asemenea lichidelor, infinite și de nepătruns, asemenea spațiului. Și totul se schimbă: chiar atunci când crezi că deslușești un tipar, perspectiva se schimbă și apare o versiune alternativă, adusă la suprafață de o amintire îndelung reprimată.”

  Treptat, în viața familiei apar fețe noi în timp ce altele se pierd. Morțile dureroase care anunță sfârșitul tragic al familiei de nobili sunt presărate peste tot în carte.

   Fiul Lordului Hunter (Robbie) –un fiu nelegitim care însă ajunge să fie moștenitor- m-a fascinat de la prima apariție. Înzestrat cu frumusețea tăcerii și cu aspectul unui artist neînțeles cu puternice crezuri de viață, l-am găsit atragându-mi atenția tocmai pentru afinitatea și interesul său față de arta adevărată și de bun gust.

    Robbie este un om cu idei făcut din idei. Ceva ce nu poate fi explicat. El insuși este ca un vis care însumează în el toate conceptele și elementele care stau la baza bunului gust. Un extremist în ceea ce privește filosofiile și conceptele de viață, un bun cunoscător în ceea ce privește muzica și pictura și un foarte bun coregraf al cuvintelor. Dacă moartea sa tragică nu ar fi fost subiectul cărții, ai fi putut jura că e doar un vis al personajelor menit să le mai alunge clipele anoste din viața la țară.

    Evoluția unor personaje a fost fabuloasă. Ceva ușor de remarcat. Odată cu trecerea timpului și modificarea normelor sociale din Anglia totul se schimbă. Emmeline devine o tânară mondenă ahtiată după afirmarea socială, Hannah trece de la firea energică și determinarea ei, la o perioadă de deznadejde, simțindu-se captivă în propriile alegeri; Teddy (fiul unul banchier cu care Hannah decide să se căsătorească) trece de la optimism și dorința de aventuri și cunoaștere la un sclav al politicii și al afacerilor. Numai Robbie ramane Robbie, el e același iubitor de artă pe care l-am cunoscut în prima jumătate a romanului. E misterios și seducător, în dezacord total cu tendințele moderniste ale societății domnul Hunter, trăiește în propria lui lume, o lume parțial distrusă de război, dar în care nu se schimbă decât lumina. La întoarcerea lui în peisaj el este mai întunecat, traumatizat, mai crud.

    Situația femeilor din acea perioadă e cât se poate de tristă, așteptând ca viața lor să înceapă fără să știe că de fapt acest lucru nu o să se întâmple niciodată într-o lume guvernată de bărbați, principiu cu care Hannah se luptă în cea mai mare parte a vieții ei și de care va încerca să scape prin orice mijloace.

    La început perspectiva unei alianțe între familia Hannei și familia lui Teddy m-a încântat. Teddy era un bărbat vesel, dornic de aventură și alături de care mi-o puteam imagina pe Hannah trăind o viață plină de plăceri și călătorii, perfectă pentru ea; dar după nuntă s-a întamplat inevitabilul. Pentru ce să-ți mai dorești să fii peste tot și să devii mai bun când ai deja o soție care să te lege de casă, un scop mai puțin romantic cum e slujba care să îți călăuzească drumul, pentru ce când poți face politică?

”Robbie, un tanar boem, iar Teddy, după patru ani de lucru alături de tatăl său, o caricatură a bogăției și influenței.”

    Totuși, în ultimul capitol, Robbie mi-a părut pentru câteva secunde schimbat. Amețit de focul de artificii ce i-au trezit traume din război el mi-a părut animalic. O asemenea degradare a unui om așa formidabil. Atunci mi-am dat seama că totuși el s-a schimbat. Războiul și-a pus amprenta și asupra lui, deși un timp a părut mai stăpân pe sine decât alții.

   În final, pe penultima pagină a cărții, chiar sub replica ”- Domnul Hunter s-a sinucis.”, mi-am notat: Robbie s-a sinucis încă din momentul în care a intrat în Riverton pentru prima dată, sau poate a fost mai devreme. Când a apăsat pe trăgaci? Când a ales poezia? Când a ales să nu mai fie un ignorant și și-a stabilit crezuri? Când a refuzat moștenirea sau când s-a decis să plece la război? Ori poate mai târziu când a luat pamblica sau când a ales să se întoarcă cu volumul de poezii. Aș vrea să știu. Da. Robbie Hunter s-a sinucis!

Cartea a avut cu siguranță un final imprevizibil și foarte emoționant.

Un roman a cărei grație şi frumusețe m-a destrămat și fascinat peste măsură.

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

20 COMMENTS

  1. Imi place, imi place, imi placee! Vreau si eu cartea. :))) Lasa ca pun eu mana pe ea. 😀 Multumesc si felicitari pentru recenzie, chiar imi place ce am citit! locco_smiley_10

    • Din anumite puncte de vedere mi s-a parut o carte de “consum” sau “duzina” doar ca nu neaparat in sensul rau. Nu stiu exact cum sa ma exprim. Nu e genul de carte care se v-a studia la scoala sau cine stie? :))

  2. Aceasta carte-mi aduce aminte de un film al carui subiect este foarte asemanator cu cel prezentat in recenzia de mai sus. Trec cartea pe lista de dorinte! Este genul meu, cu siguranta. Felicitari, Raluca! Recenzia ta m-a incantat!

    • Multumesc :*
      Din cate stiu eu este si o ecranizare dupa aceasta carte. Probabil ar fi trebuit sa mentionez si in recenzie. Oricum, sunt convinsa ca nu se compara cartea cu filmul, poate doar asa, ca idee. Daca totusi cititi cartea sunt convinsa ca o sa va emotioneze.

  3. felicitari raluca!imi place cum ai prezentat cartea,de fapt imi plac cartile autoarei,si parca asta m-a impresionat cel mai mult. locco_smiley_10 locco_smiley_10

    • Da, a fost foarte frumoasa. Multumesc, ma bucur ca va place recenzia. 🙂 Sper sa mai citesc si eu ceva de aceasta autoare.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.