Căsătorie de plăcere de Tahar Ben Jelloun-recenzie

Căsătorie de plăcere, de Tahar Ben Jelloun-recenzie

Titlu original: „Le mariage de plaisir”

Editura: Nemira

Colecția: Babel

Număr de pagini: 236

   Nu de multe ori coperta unei cărți a reușit să mă hipnotizeze așa de tare. Dar de când am văzut prima dată romanul lui Tahar Ben Jelloun, „Căsătorie de plăcere”, pe raftul unei librării, mi-am zis că trebuie neapărat să-l am și eu. După ce această dorință mi-a fost îndeplinită și am început să parcurg povestea, am constatat cu plăcere că frumoasa copertă întregește imaginea unei cărți cu un conținut răvășitor. Scrierea lui Tahar Ben Jelloun este un amestec între cultura și cutumele islamice, dragoste, rasism și sclavagism, o călătorie completă prin viața a două generații încercate de nedreptăți gratuite.

   Acțiunea romanului se petrece în anii ’50 în Maroc. Amir este un negustor de condimente prosper din Fès care călătorește frecvent în Senegal în interes de serviciu. Este căsătorit cu Lalla Fatma și are patru copii, dintre care unul, Karim, s-a născut cu sindromul Down, dar în ciuda acestei probleme, el a fost perceput ca o binecuvântare, un semn de la Dumnezeu. În fiecare călătorie lungă pe care o are, pe durata șederii, Amir obișnuiește să întocmească o „căsătorie de plăcere” cu o femeie din zonă, conform cutumelor islamice. Aceasta are o anumită durată de timp și îi este îngăduită „pentru desfătare”, „pentru tihnă”. La un moment dat însă, bărbatul se îndrăgostește de o tânără fulani, o negresă pe nume Nabu. Până să o întâlnească pe ea, Amir n-a crezut vreodată că poate să aibă sentimente așa intense față de cineva, deoarece căsătoria sa cu Lalla Fatma a fost un aranjată și nu bazată pe iubire.

   Îmbătat de dragostea intensă pe care o simte față de Nabu și din dorința de a-i oferi o viață mai bună, ajutând-o să scape de sărăcie, Amir decide să o ia cu el înapoi la Fès și să o ia de nevastă. Acest lucru este acceptat de religia musulmană, care permite poligamia, bărbații putând fi căsătoriți cu până la patru femei atâta timp cât le tratează egal și le oferă toate condițiile de trai. Știind acest lucru și primind binecuvântarea și susținerea lui Karim, Amir se întoarce acasă însoțit de frumoasa negresă, conștient în același timp că situația va tulbura apele în familie și va stârni dezaprobarea soției sale. Totuși, nu se aștepta la o opoziție puternică din partea ei, dat fiind statutul bărbatului în lumea musulmană. În ciuda insistențelor și discuțiilor cu Lalla Fatma, care o vedea pe Nabu mai mult ca pe o plăcere trecătoare a soțului, Amir își duce planul la bun sfârșit și o ia de nevastă. Cu toate acestea, viața tinerei negrese nu este una bună în casă, deoarece prima soție nu ezită să-i facă zile fripte și să o provoace.

„Niciodată! În veci nu voi suporta să fiu înlocuită de o negresă, de o străină îngălată, care nu știe nici măcar să vorbească. L-a vrăjit pe soțul meu, i-a făcut farmece. Și eu sunt victima ei. Niște sălbatici care ne urăsc fiindcă Dumnezeu ne-a făcut albi și curați, iar ei sunt deșeurile omenirii.”

   Realizând situația în care se află, Nabu hotărăște, ca pentru a-și asigura viitorul, să-i facă un copil lui Amir. Iar dorința sa se îndeplinește rapid și dă naștere unor gemeni, unul alb și unul negru. Acest eveniment este perceput ca o grozăvie de familie și de apropiați, ceva ce era posibil doar prin farmece. Dar are nașterea celor doi copii să-i schimbe viața lui Nabu? Cum se va reflecta situația asupra Lallei Fatma? Va reuși Amir să se impună în fața primei soții și să elimine comportamentul batjocoritor față de Nabu și de fiii săi? La aceste întrebări vă las să găsiți singuri răspunsul pe parcursul lecturii, care cu siguranță vă va captiva până la ultima pagină.

   După cum am spus încă de la început, o temă foarte importantă a romanului semnat de Tahar Ben Jelloun este rasismul. Marocul anilor ’50, dar și cel din deceniile următoare este profund măcinat de discriminarea negrilor de către populația albă. Persoanele de culoare sunt ținute doar ca sclave, să îndeplinească muncile nedorite de albi, plătite prost (sau mai bine zis, neplătite, ci doar întreținute, dar în condiții precare) și batjocorite cu fiecare ocazie. În viziunea albilor ei nu au drepturi, nu au identitate, toți sunt la fel și toți sunt percepuți ca niște intruși care au pătruns fără voia nimănui în țară. Astfel, trebuie cu orice preț expulzați.

„Vezi tu, un bătrân înțelept zicea că trebuie să-i mulțumim lui Dumnezeu că a născocit calul, altminteri albii i-ar fi folosit pe negri drept animale de călărie. Omului i-a plăcut dintotdeauna să-și umilească semenii, mai ales pe cei săraci, pe cei de culoare, pe cei lipsiți de apărare.”

   Atitudinea aceasta lipsită de orice fel de scrupule a albilor mi s-a părut de-a dreptul șocantă și bazată, din perspectiva mea, pe o profundă lipsă de educație și de cunoaștere. Nimic altceva nu-i deosebea pe albi de negri, ci doar culoarea pielii, care în viziunea primilor era percepută ca o dovadă a curățeniei, a purității. O astfel de viziunea nu poate genera, cred eu, decât repulsie față de îngustimea minții unor oameni de această teapă. Dar ceea ce mi s-a părut și mai impresionant este faptul că această situație reprezintă o realitate, iar rasismul și sclavagismul (poate acum mascat) reprezintă încă probleme ale societății actuale, iar autorul a vrut să sublinieze acest aspect negru.

   Așadar, romanul „Căsătorie de plăcere” este o lectură ce se parcurge ușor, grație scriiturii atent ticluite de Tahar Ben Jelloun, dar cu un mesaj puternic de care cu toții ar trebui să ținem cont. Rasismul este o problemă care încă ne macină și nu ne face mai buni sau mai puternici, ci mai slabi, lipsiți de perspectivă și de cunoaștere.

P.S: Vă mai las câteva citate care cred că nu trebuie trecute cu vederea:

„Erau două categorii de oameni în Fès; fassi, ai căror strămoși veniseră din Arabia sau din Andaluzia, și restul. Aceștia din urmă nu existau. Nu li se arăta niciun dram de respect.”

„Tanger Eliberarea, Tager Viața…Infernul, da, însă și paradisul [… Tangerul nu era vinovat de nenorocirea și de moartea care-i loveau pe mulți dintre frații mei africani. Când ești împins la exil, te ridici și mergi, atâta tot. Simplu ca bună ziua.”

„Vedem trecând pe aici africani, ființe umane născute să sufere. Dar nu se opresc, își continuă drumul de parcă fug de ceva. Știu că se tem să nu fie respinși de albi, a căror aroganță este egală doar cu prostia lor.”

Cartea Căsătorie de plăcere, de Tahar Ben Jelloun a fost oferită de Editura Nemira. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira.

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant şi cărtureşti