Castelul de hârtie – Miranda Cowley Heller – Editura Trei – recenzie

Castelul de hârtie

Autor. Miranda Cowley Heller 

Titlu Original: The Paper Palace

Traducator: Andreea Popescu

Editura: Trei

Anul apariției: 2022

Nr. pagini: 448

Gen: romance

  Cu toate că am terminat de citit ,,Castelul de hârtie” cu ceva timp în urmă, nici acum nu reușesc să-mi pun ordine în gânduri și să spun clar dacă mi-a plăcut sau nu povestea. Încă mă simt bulversată și, totodată, afectată, de ceea ce am descoperit între filele acestei cărți. Am înțeles perfect motivul pentru care acest roman de debut a fost apreciat și premiat – viziunea realistă asupra vieții, emoția transmisă, scrisul înflorit al autoarei, dar pe mine m-au răvășit complet subiectele abordate de autoare – abuzul emoțional, agresiunea sexuală asupra copiilor, violul, infidelitatea, neglijarea maternă și cruzimea față de animale. Am apreciat decizia luată de ea, să ne arate și latura negativă a societății, însă m-a durut sufletul să văd atât de multe personaje suferind din cauza diferitelor traume îndurate în copilărie sau în adolescență.

  De asemenea, am avut nevoie de o perioadă de acomodare până să mă obișnuiesc cu structura complexă a narațiunii, cu pendularea între trecut și prezent. În fiecare capitol, se sare înainte și înapoi în timp, și de multe ori nu mi-am dat seama că s-a schimbat cronologia.

  Acțiunea romanului, care decurge în 24 de ore, dar și în 50 de ani, m-a purtat prin numeroasele momente semnificative și aparent lipsite de importanță din viața protagonistei și care au adus-o în pragul unei decizii cruciale, să aleagă între cele două mari iubiri ale vieții ei.

  Dar, în ciuda tuturor acestor lucruri, mi-a plăcut ideea de bază – să vedem cum alegerile și acțiunile părinților și bunicilor lui Elle pot influența prezentul și viitorul ei, oferind o perspectivă asupra alegerilor pe care le va face. Iar aici există o mulțime de factori declanșatori. Trecând de-a lungul anilor până în zilele noastre, am aflat istoriile familiei atât ale tatălui, cât și ale mamei protagonistei. Părinții lui Elle au divorțat când ea era destul de mică, după care a fost silită să facă cunoștință cu noii iubiți ai mamei sau noile iubite ale tatălui, apoi cu părinții vitregi și frații vitregi. De altfel, până și titlul cărții este o metaforă pentru fundația fragilă a familiei, aceasta având un trecut de minciună, abuz, infidelitate și divorț, toate acestea modelând viața lui Elle.

,,Însă bunicul rămânea fără fonduri, așa că a construit pereții interiori și tavanele din carton presat Homasote, ieftin și practic, și a botezat tabăra Castelul de Hârtie. Ce n-a prevăzut a fost că bunica avea să-l părăsească înainte să termine el de construit. Sau că Homasote constituie o atracție pentru șoareci, care rodeau și găureau pereții în fiecare iarnă…”

  Trebuie să recunosc că mi-a displăcut caracterul improbabil al personajelor, felul în care acestea percepeau mariajul (,,- Pe vremea mea, pur și simplu divorțam și ne recăsătoream, zise mama. Era mult mai simplu. Chiar revigorant. Ca și cum îți cumpărai un costum de haine nou”), dar și ipocrizia de care au dat dovadă. Din punctul meu de vedere, autoarea și-a asumat un mare risc conturând niște personaje atât de defecte și dezagerabile.

  ,,La naiba, Gina este nașa fiicei mele, Maddy. Dacă Jonas ar părăsi-o pe Gina? Aș putea s-o trădez astfel? Și totuși, deja am făcut-o. Mi-am tras-o cu soțul ei aseară. Numai când mă gândesc și îmi vine să o fac din nou. Strălucirea de mercur a gândului îmi dă fiori.”

  În ceea ce o privește pe Elle, există un motiv pentru care ea ajunge să-și înșele soțul, alături de care are o căsnicie fericită, cu Jonas, un prieten din copilărie, căsătorit la rândul lui, cu care a avut întotdeauna o legătură emoțională profundă. Nu pot să vă ofer detalii, dar pot să spun că am înțeles situația, deși nu am fost de acord cu ceea ce a făcut. Îl iubește sincer pe Peter, dar simte că nu a putut aprofunda relația cu Jonas, prietenul ei din copilărie, din cauza traumei și a vinovăției.

  ,,Peter reprezintă ceea ce este viața mea. Viața noastră împreună e plăcută. Minunată. Suntem îndrăgostiți de prezența concretă a celuilalt – cu pompe de desfundat toaleta, cu respirația mirositoare de dimineață, cu alergat la magazin să-mi cumpere Tampax, cu adormit la emisiunea lui Letterman, cu țipete când mâncăm wassabi. Însă nimic din toate astea nu contează acum.“

  Cred că nu am avut prejudecați în ceea ce privește acest triunghi amoros, tocmai pentru că am fost martora modului în care s-au cunoscut Elle și Jonas, secretul teribil pe care l-au împărțit ei, direcțiile în care au mers viețile lor, partenerii cu care s-au căsătorit fiecare.

  Cu adevărat interesant mi s-a părut faptul că cei doi nu au avut vreodată o relație, cu toate că au existat sentimente profunde între ei. Mult mai târziu, la vârsta de cincizeci de ani, au ajuns să se culce împreună pentru prima dată, punându-și în pericol căsniciile.

  Elle va considera că nu mai există cale de întoarcere, așa că în următoarele 24 de ore, va trebui să aleagă între cele doua mari iubiri ale vieții ei. Să fugă cu boemul Jonas, sufletul ei pereche și, totodată, cel mai bun prieten, de care o leagă încă din copilărie o pasiune pe cât de puternică, pe atât de dramatică? Sau să rămână cu Peter, soțul ei, un om minunat, față de care simte o dragoste profundă și cu care are trei copii? Dar ce a făcut-o pe Elle să decidă să-și înșele soțul? Ce secret ascunde față de el? Pe cine va alege ea? Citiți cartea și veți primi toate răspunsurile!

   ,,E un om minunat. Un bărbat de încredere. Blând, dar nu slab. Are tăria fluviilor. Încăpățânat, grijuliu, inteligent. Are un accent englezesc sexy. Mă face să râd. Mă adoră pe mine și pe copii. Și eu îl ador cu o dragoste profundă și puternică. Sunt momente când îmi vine să-l sfâșii, dar probabil că asta e definiția unei căsnicii.”

  ,,Castelul de hârtie” – o poveste emoționantă, bine ancorată în realitate, încărcată de momente dramatice, probleme personale, conflicte și secrete de familie.

Carte disponibilă pe site-ul cartepedia.ro

Recenzii cărți