Câteva motive să iubești

Câteva motive să iubești viața – Matt Haig – Nemira – recenzie

Câteva motive să iubești viața

Autor: Matt Haig

Traducere din limba engleză: Cosmina Moroșan

Editura: Nemira

An apariție: 2018

Număr de pagini: 234

   Câteva motive să iubești viața – Matt Haig – Nemira – recenzie carte

   Mintea omului este precum un labirint: avem în față sute de uși, de culoare și nu știm la care trebuie să ciocănim ori dacă stânga sau dreapta reprezintă varianta cea mai bună. Există persoane la care fericirea, suferința, uluirea li se citește pe chip, sunt ușor de sesizat, dar la fel de bine insul le-ar putea mima și v-ar induce în eroare. Omul nu se vrea a fi descoperit pe de-a-ntregul. Misterul contează cel mai mult. Totuși, unele persoane ascund ceea ce simt cu adevărat nu pentru că așa vor, ci fiindcă nu știu cum să interacționeze cu ceilalți: nu arată ceea ce vor cu adevărat din instinct, este a doua natură. Alții sunt constrânși de ceea ce trăiesc pentru a deveni ermetici, dar atât cel născut, cât și cel devenit astfel au un punct negru pe o suprafață albă: nimeni nu îi cunoaște cu adevărat, iar la momentul în care ar avea nevoie de ajutor nu ar ști cum să apeleze la X și Y pentru acesta. Au nevoie de o barcă de salvare, iar cartea de față aduce o pastilă despre iubire față de ceea ce este în jur și care luptă împotriva anxietății și a depresiei.

   Cine este Matt Haig? Scriitor și jurnalist, s-a născut pe  3 iulie 1975 la Sheffield, în Marea Britanie. Printre cele mai cunoscute dintre cărțile sale amintim: The Last Family in England (2004), Shadow Forest (2007), Runaway Troll (2008), Umanii (2013), Băiatul Echo (2014), Câteva motive să iubești viața (2015) sau Notes from a Nervous Planet (2018). A câștigat Blue Peter Book Award, Smarties Book Prize și a fost de trei ori pe lista scurtă pentru Medalia Carnegie. Volumele lui au fost traduse în peste 30 de limbi.

   „Cartea asta e imposibilă” sau titlul primului capitol al volumului vine să arate cât de greu i-a fost autorului să scrie despre ceea ce a trăit, mai pe scurt, despre depresie, „eram pe moarte, înțelegeți? Sau pe cale să înnebunesc.”. Depresia apare pe neașteptate în viața omului, iar el nu poate face nimic să oprească valul de nestăvilit al emoțiilor, sentimentelor contradictorii pe care le resimte. E de-a dreptul frustrant. Pe fiecare persoană o afectează diferit, fiecare răspunde și se comportă altfel. Un remediu unic nu pare a exista, „mințile sunt unice. Și se pot defecta în moduri unice…nu există o manieră corectă sau una greșită de a avea depresie ori de a avea un atac de panică, ori de a-ți dori să te sinucizi. Aceste lucruri sunt așa cum sunt.”. Totul s-a petrecut pentru Matt după șase ani de studenție, slujbe de vară și la vârsta de douăzeci și patru de ani, pe când locuia în Spania, „Credeam, pur și simplu, că urmează să mor”. Nimic în viață nu poate fi prevăzut oricât de organizați am fi ca oameni; sentimentul nu are opreliști.

   „Depresie”. Un cuvânt cu o mie de înțelesuri. Pentru Matt însemna „cauciucul dezumflat, la ceva găurit și nemișcat…Poți fi depresiv și fericit, la fel cum poți fi un alcoolic treaz”. Autorul arată ceea ce alții spun persoanelor depresive, dar nu și celor aflați în alte situații și care, până la urmă rămân fără ecou fiindcă omul nu știe cum să se comporte în situații de risc: „Haide, știu că ai tuberculoză, dar ar putea fi mai rău. Măcar n-a murit nimeni.”. Serios? Chiar nu știm cum să arătăm celor din jur că ne pasă și că vrem să le oferim lumina de la capătul tunelului? Pare îndepărtată, dar adevărul este că medicamentul fără de greșeală este insul înconjurat de cei apropiați: prieteni, iubiți, familie. Totuși, aceștia din urmă trebuie să învețe cum să arate celui pierdut că viața nu s-a dus, se află în impas, dar vor putea să îl combată, să treacă de el ÎMPREUNĂ.

   Oare depresia este ereditară? Autorul arată că avusese o copilărie ca oricare alta, dar că fusese destul de retras, iar la un moment dat a fost arestat pentru furt, „mă dădeam cu skateboard, dar nu eram foarte priceput, aveam note de toate felurile, frizură asimetrică…nu mă integram în totalitate. Mai degrabă mă dezintegram în preajma oamenilor”. Un copil care nu se integrează nu este un copil depresiv.

   Ai crede că prietenii îți fac numai bine, dar trebuie să te înțeleagă pentru ca raționamentul să funcționeze, în cazul lui Matt a contat foarte mult sprijinul părinților și al prietenei sale, „Paul, nu înțelegi…mintea mea e cam varză…eram închis într-o celulă”. Cum poți explica cuiva ceea ce simți cu adevărat când aceștia nu au trecut de atâtea situații? E ca și cum ai preda chineză unui grup de amerindieni sau „ca și cum ai explica viața pe pământ unui extraterestru”.

   Matt găsea un colac de salvare în citit; scăpa de tot ceea ce îl înconjura, „se spune că citești fie ca să evadezi, fie ca să te regăsești. Eu nu prea văd diferența. Ne găsim pe noi înșine prin evadare.”. A încercat mai multe metode pentru a se înfrânge pe sine, pentru a se reconstrui și poate că a și reușit. Totuși, așa cum o afirmă el însuși, de depresie nu va putea scăpa pe de-a-ntregul fiindcă este ceva ce te marchează. Timpul repară problemele, dar tot el le și creează. El reprezintă doar o modalitate de măsurare, de încercare a omului să controleze, dar fără prea mare putere. Ce se întâmplă la o anumită oră este pur spontan. Nimic nu poate fi controlat în întregime, nici omul, nici timpul, darămite viața. Totul este să poți lupta, să te ridici și să ai curaj sau cel puțin asta am învățat citind volumul de față.

   Lucrarea este scrisă la persoana I, narator obiectiv și omniscient. Opera este profund personală, un jurnal cu file ce cuprind un episod, o parte din viața unei persoane aflată la cotitură. Nu știe încotro să se îndrepte, dar încearcă să se ajute pe ea și pe cel care a fost sau este în aceeași nevoie ca ea. Cartea în sine poate fi un ghid, un buton de siguranță care vine să arate că anumite trăiri trebuie acceptate și ameliorate. O luptă cu acestea se cere, iară nu pasivitatea și căderea în abis. Omul este schimbător și poate de aceea transformarea nu începe decât cu el însuși.

„Cum să oprești timpul: sărută.

Cum să călătorești în timp: citește.

Cum să evadezi din timp: prin muzică.

Cum să simți timpul: scrie.

Cum să te eliberezi de timp: respiră.”

Lectură plăcută!

Cartea Câteva motive să iubești viața, de Matt Haig poate fi comandată de pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

recenzii cărţi

Câteva motive să iubești viața, de Matt Haig

 

8 COMMENTS

  1. Pare o carte din care avem ce invata! Am vazut-o si am stat in cumpana daca sa o iau sau nu, dar chiar abordeaza un subiect din ce in ce mai actual si mai prezent intre noi… Depresia nu e un moft!

  2. Matt Haig se numara printre scriitorii mei favoriti, motiv pentru care as vrea sa citesc si acesta carte. Felicitari pentru recenzia ispititoare!

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.