Ce nu stie un non-migrant, de Monica Savulescu Voudouri

                            Ce nu știe un non-migrant, de Monica Săvulescu                                                                           Voudouri 

 Titlul original: Ce nu știe un non-migrant

Editura: Tracus Arte

Anul aparitiei: 2016

Număr pagini: 407

Gen: Analiză sociologică, Proză scurtă

 „Un om poate, în vremea noastră globalizată, trăi oriunde, cu o singură condiție, ca pe lume să fie pace.”

      Ce nu știe un non-migrant? „Nu știe că atunci când pleci din țara ta, mai ales în condiții de forță majoră, ființa ta s-a rupt ca după o intervenție chirurgicală.”

      „Nu știe că sociologii care se ocupă de emigrație au formulat ideea că „once migrant, always migrant”. Adică, emigrația nu înseamnă o lună, un an, emigrația înseamnă un timp nelimitat.”

    Tocmai am terminat de citit cartea Ce nu știe un non-migrant, de Monica Săvulescu Voudouri și mărturisesc că îmi este destul de greu s-o cuprind într-o recenzie, s-o încadrez într-o categorie anume. Nu este un roman, cu etapele aferente (incipit, intrigă etc), nu este nici o poveste, nici analiză sociologică. Este puțin din toate acestea, dar înainte de toate, o carte scrisă cu personalitate.

      Poate fi considerată o analiză sociologică pe baza unor fapte reale, trăite de autoare și de alte persoane. Ea însăși emigrantă în Olanda și apoi în Grecia, cu o familie multiculturală, ne spune în fiecare capitol o poveste reală cu și despre emigranți români. Totul este analizat, argumentat din perspectiva dumneaei ca sociolog și mai ales, ca om.

    Totodată, realizează un manifest pentru pace, militând pentru renunțarea la tot ceea ce presupune război, violență, rasism, discriminare și explicând logic de ce lumea nu vrea pace, de ce războiul este profitabil pentru unele categorii de persoane.

     „Am adunat în acest volum articolele publicate timp de doi ani în revista „Cultura”. Rubrica al cărei titular am fost am numit-o „România din diasporă.”[…] Am păstrat în volum o cronologie inversă: asemenea acelor ceasului pe care le-ai da înapoi și nu înainte, am început și eu cartea cu ultimele articole.”

     Așa își descrie doamna Voudouri lucrarea, în care ne vorbește atât din perspectiva emigrantului român, cât și din cea a cetățeanului grec, despre evenimente majore întâmplate la ora actuală în lume: criza refugiaților, criza financiară, discuțiile privind ieșirea Greciei din Uniunea Europeană,  șomajul printre tineri, în ciuda multiplelor calificări și facultăți terminate, câștigarea de teren de către partidele de extremă dreaptă, rasismul, discriminarea; face puțină referire la atacurile teroriste din Paris și sunt sigură că dacă ar fi scris cartea câteva luni mai târziu, am fi citit în ea și despre controversatul Brexit.

     Ne vorbește despre condiția emigrantului român, în contextul pe care îl presupun toate acestea. Este o carte folositoare, cu ajutorul ei deprinzând anumite concepte din sociologie, explicate pe baza unor cazuri concrete: o româncă întâlnită în supermarket de doamna Voudouri, care la abordarea acesteia, și-a luat copilul de mână, spunându-i să nu intre în vorbă cu românii; sau o  întâmplare care m-a făcut să râd copios, după care mi-am dat seama că de fapt, nu era nimic de râs. Din contră, nu este de râs faptul că numele scriitorilor noștri de referință n-au fost nici măcar auzite în treacăt de cei din afara granițelor. Astfel, o româncă emigrantă în Franța a tradus opera lui Caragiale și a trimis manuscrisul editurilor:

    „Multă vreme nu a primit de la nimeni nici un răspuns. Până într-o zi, când factorul i-a adus o scrisoare: Doamnei X, Pentru domnul Ion Luca Caragiale. Traducătoarea noastră a deschis acel plic cu o destinație atât de bizară. Și a citit cu stupoare că editura respectivă organiza o masă rotundă. Și-l invita pe domnul Ion Luca Caragiale să-și spună părerea despre viitorul teatrului contemporan. Suntem în Franța anilor 2000. Suntem în plin Caragiale!

     Lucrurile nu s-au oprit însă aici. Cu totală stupoare, traducătoarea noastră a pus mâna pe telefon. A sunat editura. Și a apucat să-i spună semnatarului scrisorii: Musiu, dar Caragiale a decedat… „O, doamnă, s-a auzit o voce afectată de la celălalt capăt al firului. N-am știut. Vă rugăm să primiți condoleanțele noastre.” Suntem în plin Caragiale!”

     Acestea sunt două dintre multele povești cu și despre migrație spuse de doamna Voudouri. Dacă doriți să le aflați și pe celelalte, citiți cartea!

     Sper că doamna Voudouri, prin cartea dumneaei, a reușit să tragă un semnal de alarmă, să lanseze un apel către umanitate!

Citate:

    „Vreau să le las copiilor noștri o mărturie că noi, generația matură a anului 2015, n-am înțeles când, cum și de ce am fost depășiți de evenimente. Că ele, evenimentele, s-au petrecut peste capul nostru.”

    „Suntem fericiți cu copiii ăștia, care știu computer, știu limbi străine și se lasă folosiți și fără să fie plătiți, în vremurile tâmpite pe care le trăim.”

    „Singura soluție, desigur, la îndemâna oricui om cu mintea limpede ar fi încetarea războaielor. Dar despre asta nu se vorbește. O asemenea soluție nu pare defel profitabilă. Armamentul trebuie vândut, fiindcă se învechește. Orașele altor continente trebuie distruse ca să avem apoi ce reconstrui. Șomajul din Europa trebuie ținut în echilibru, ca atare nu se poate tăia nicio cale a scurgerii lui în afara continentului nostru.”

„Dacă sociologii au dreptate, atunci se adeverește teoria lor că necunoașterea creează discriminarea.

 „Dar… ți-e dor de anii tăi tineri, de cei care te-au cunoscut atunci, de strada pe care ai locuit, copil fiind, de școala la care ai învățat, de prietenii tinereții, de mirosul pomilor înfloriți primăvara, de pisica vecinilor.”

    „Cine n-a trecut prin asemenea situații, nu și le poate închipui. Cine n-a văzut, după zeci de ani de la acceptarea într-o țară străină, cuta care se formează pe fruntea celui cu care vorbești, încordarea cu care se străduiește el să te facă să înțelegi că vorbești cu greșeli, că ai pus un accent anapoda, nu știe ce înseamnă asimilare.”

     „Cade sub ochii noștri Europa, ca un castel construit pe nisip. Pac dintr-o parte, pac din alta, și uite, a fost, dar nu mai este. Cine s-ar fi așteptat la una ca asta? Cu treizeci de ani în urmă, tot așa cădea blocul socialist. Pac dintr-o parte, pac din alta și uite, a fost, dar nu mai este. Nu știu de ce, dar parcă trăiesc sentimentul că aceeași mână e cea care face jocul.”

   „Plec dintre refugiați cu imaginea ochilor lor sticlind de foame. Știu că nu am să mă mai mântui de ea niciodată.”

    „Astăzi în toată Grecia se dansează Sirtaki. Și poporul care are asemenea dansuri nu piere.”

     „Niciodată cred că nu o să înțelegem exact de ce ieri nu se putea deloc un anume act politic și de ce astăzi se poate.”

    „Citesc cu totală stupoare un articol în presa românească din care aflu că marele neurochirurg Leon Dănăilă și-a vândut casa pentru a-și putea publica un tratat de specialitate. Mă gândesc la cei care au bani să le plătească editurilor uriașa maculatură care zace pe rafturile librăriilor, unde nu mai există nici un criteriu valoric, și unde oricine poate să-și publice orice, dacă are cu ce să plătească pe oricine care e dispus să publice orice.”

    „Doamne, ce copii am ajuns să creștem? Și cum să nu fie ei astfel depersonalizați, capabili s-o pornească, în turmă, în orice parte vor fi împinși, cu McDonalds-uri, cu hainele cu etichete, cu tabletele fără de care nu mai știu să spună nici cum îi cheamă?”

    „E un respect pentru necinste pe meleagurile noastre cum n-am mai văzut nicăieri pe lume.”

  „De-atunci mă uit chiorâș la marile fapte de arme ale tuturor eroilor naționali; de-atunci mă lupt cu o incapacitate, de ordin personal probabil, de-a înțelege istoria. Mă umple de îndoieli intrarea lui Agamemnon în cetate pe tronul triumfal. Eu mă gândesc la băieții nevinovați rămași pe câmpul de luptă, la mamele lor care i-au înfășat cu dragoste și i-au crescut pline de grijă, la femeile care i-au iubit, la copiii frumoși pe care ar fi putut să-i aducă pe lume.”

    „Globalizarea aduce pace între state. Și război între păturile unei societăți.”

    „Caragiale este contemporanul tuturor. Și în toate timpurile. Cât va fi prostie pe fața pământului.”

Despre autoare:

Monica Săvulescu Voudouri este un sociolog român specializat în emigrație. Ea însăși a emigrat în Olanda în 1985, apoi în Grecia, în 2007. A publicat în mai multe țări proză, eseu, poezie, studii de sociologia emigrației. A scris Fetele Nikas, în lumina zilei mare și albă (2010), România din afara României: Avem! (2012), Vă scriu din Atena, în anii crizei (2014), Dacă treci podul Soweto (2015).

„Voudouri este, astăzi, și cred că nu greșesc, una dintre cele mai prezente și mai puternice voci civice și literare ale României de peste granițe.” (Angela Martin)

Cartea Ce nu ştie un non-migrant de Monica Săvulescu Voudouri a fost oferită pentru recenzie de către Editura Tracus Arte. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tracus Arte. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de Facebook.

Cartea poate fi achiziționată inclusiv din librăriile online agreate

Autor: Sorina Ciocârlan