„În loc să trăim în pace și iubire, am ales să ne ucidem între noi. Sau pe alții. Cum oare am fost atât de naivi încât să ajungem să credem că aduceam moartea în numele Creatorului?”
Cealaltă regină, de Allex Trușcă
Titlul original: Cealaltă regină
1. Nebunul alb; 2. Cealaltă regină
Editura: Pavcon
Colecția Science-Fiction
Anul apariţiei: 2018
Număr pagini: 275
Gen: Fantasy
Cotație Goodreads: 4,80
Țineți minte ce spuneam în recenzia de la „Nebunul alb”? Îl „somam” pe Allex să nu cumva să ne lase fără continuare! Finalul era mult prea deschis și ofertant pentru a se termina totul acolo.
Au trecut 100 de ani de la acțiunea din primul volum. O nouă bătălie se preconizează, o reeditare a luptei dintre Bine și Rău. Erin este pierdut, dar își face apariția și va face echipă cu cine credeți? Cu Necromantul, ce fusese până atunci în tabăra adversă. Descoperă că au un scop comun și luptă împreună.
Titlul romanului este dat de un personaj nou. Cealaltă regină sau Doamna în Negru, o femeie misterioasă, puternică și foarte frumoasă. Nu se știe de unde vine și cum a ajuns în această lume, cert e că are un singur scop: răzbunarea.
„Doamna în Negru păși grațios, cu pași mici, unduindu-și lasciv șoldurile, zgâriind pereții cu unghiile ei negre și lungi. Ar fi putut să plutească, dar considera amuzant să nu-și folosească puterile. Erau toți prea mici pentru Ea. Îi plăcea să se joace. Seducție și moarte. Mergeau atât de perfect mână în mână. Unii mureau fizic, altora le murea sufletul. Și unii și alții îi cedau, ca niște insecte prinse în plaja păianjenului. Se distra așa de bine în lumea creată de El, încât aproape că îi părea rău să fie distrusă de nenorociții de demoni. Dorea să îi facă Lui rău. Să îl facă să sufere. Creatorul o rănise. Și pentru asta, El merita să piardă tot ce avea mai scump. Deși Oamenii erau copiii Lui cei mai dragi, avea să îi distrugă toate creaturile Sale în același moment.”
„- Doamnă, încerci să mă seduci? ridică din sprâncene Stăpânul Întunericului. Știa că femeia în rochie de fum negru, atât de dens încât părea o țesătură din cea mai delicată dantelă, urzea mereu câte un plan sau o uneltire, întocmai ca un păianjen într-o lume a fluturilor. Pusese mereu asta pe seama faptului că Doamna în Negru încerca să-l impresioneze, poate chiar să-i intre în grații.
– Nu asta fac eu mereu? răspunse ea, aruncându-i un zâmbet malefic.”
La fel ca în „Nebunul alb”, toate cele întâmplate pe câmpul de luptă au un corespondent pe tabla de șah. În afară de metafora șahului, caracteristică pentru scrierile lui Allex, observăm și un subtext bogat în spatele acțiunii.
Autorul ne vorbește mult despre un Dumnezeu-spectator, care privește nepăsător de la distanță cum se descurcă lumea creată de El, despre natura umană.
„- Erin, lumea are din nou nevoie de tine. Vei mai lupta încă o dată pentru ea? …
– De ce? Ce-a făcut lumea pentru mine? se tângui Erin. Nimic! Nimic! Doar și-a continuat cursul, nepăsătoare, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat, de parcă nici nu aș fi existat. Singura lor grijă e să-și îndoape burțile cu mâncare și să toarne plozi și mai ignoranți și mai proști. Știi că unii nici măcar nu vor să creadă că bătălia a avut loc și că cineva le-a salvat fundurile netrebnice?”
„În loc să trăim în pace și iubire, am ales să ne ucidem între noi. Sau pe alții. Cum oare am fost atât de naivi încât să ajungem să credem că aduceam moartea în numele Creatorului?”
Cea mai clară idee de obediență este reprezentată de sub-îngeri, o specie creată pentru a prelua toate durerile Îngerilor în bătălii. Ei nu cunosc altă lume, alte posibilități, știu doar că trebuie să se supună orbește Creatorului, comportament pe care îl păstrează indiferent de circumstanțe, chiar dacă situația cere o schimbare. Ați crede că acest lucru ar atrage admirația Creatorului? Ei bine, nu!
Romanul este scris cu o oarecare ironie, existând unele momente comice. Relația dintre femei și bărbați este o sursă de amuzament, stânjeneala și nepriceperea unora precum Necromantul sau Aelyus stârnind simpatie, dacă nu chiar hohote de râs:
„- Hel, cred că avem amândoi o problemă, niciunul nu înțelege femeile. Am fost torturați de servitorii Stăpânului Întunericului, am văzut-o pe Doamna Întunecată, am cunoscut îngeri. Și stăm ca niște idioți în fața unei femei, fără să avem curajul să spunem două vorbe. Poate ne merităm soarta, prietene. Poate… 〈…〉
– Ce faceți voi aici? Mai ales tu, în fiecare seară? Vezi că ți-a scăpat cuțitul, să nu te rănești… Eu sunt Violetta și nu-mi place să vorbesc cu străinii… Așa că aș vrea să-mi spuneți cine sunteți și ce faceți pe-aici.
– Păi… Noi suntem… călători. Suntem Hel și Erin, doi călători care… călătorim, se chinui Hel să scoată cuvintele cu cleștele, în timp ce aruncase o privire rugătoare către însoțitorul său. La fel de stânjenit, Erin se hotărî să nu-l observe.
– Hm, călătorilor care călătoriți, dacă vă tot învârtiți pe-aici, nu ați vrea să mă ajutați cu copiii ăștia?”
„- Știi, dacă vrei, mă poți înveli cu aripile tale, îi spuse ea cu stele în priviri, răsuflând ca un om ce urcă pe munte.
– Sigur. Nu credeam că vrăjitoarele simt frigul, dar se pare că mai sunt lucruri pe care nu le știu despre voi.
Prostule, nu știi nimic. Normal că nu simt frigul, chiar nu știi când o femeie se preface? Se pare că o să am de lucru cu tine. Dar nu mă deranjează, am alergat mii de ani după himere, când putea să fie totul altfel. M-am hotărât să nu mai fug. Gândul acesta îi dădu curaj.
– Da, mi-e un pic frig, poți să mă ții în brațe?”
Mi-ar fi plăcut ca povestea Aelyus-Maya să fie dezvoltată mai mult. Parcă prea mult din acțiune s-a desfășurat pe câmpul de bătălie, prea s-au războit cu toții. Totodată, unele pasaje mi s-au părut prea fantasy, dar este o problemă de gust, ce ține strict de mine, recunosc: sunt genul de cititor pragmatic, prea mult fantasy mă dă peste cap. Până la urmă, romanul aparține genului fantasy.
Ce s-a întâmplat cu Doamna în Negru, dacă a reușit ea sau nu să distrugă lumea Creatorului, ce s-a întâmplat cu Erin, Aelyus, Maya, Necromantul, veți afla citind cartea.
Despre autor:
Allex Trușcă este un scriitor roman, născut în orașul Motru din Gorj. Romanul său de debut este „Nebunul alb”, urmat de „Cealaltă regină”. A scris și o carte pentru copii, „Lorelai”, iar povestirea sa, „Soț și soție”, a fost inclusă într-o antologie S,„Eu, cel din oglindă” în antologia CENTENARIUM StrING (2018) și povestirea „Zborul către mine” în antologia CSF 2018 apărută în luna ianuarie 2019.
În viitorul apropiat va publica un volum de povestiri desprinse din folclorul românesc.
Cealaltă regină, de Allex Trușcă o găsiţi pe site-ul Editura Pavcon
Autori români
Recenzii cărţi fantasy
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
18 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Mi-a plăcut foarte mult recenzia ta, Sorina. Eu citesc fantasy și chiar sunt curioasă în privinșa acestei cărți.
Merci! Da, si eu mai citesc fantasy, dar sunt mai pamanteana :))
Frumoasa recenzie Sorina dar eu cu fantasy…..
Felicitari Sorina!Felicitari Alex!
Mulțumesc mult! Sunt convins că următoarele mele proiecte o să fie mai pe gustul dumneavoastră! (o colecțtie de povestiri inspirate din mitologia, folclorul și superstițiile noastre și un roman historical fiction într-un viitor nu foarte îndepărtat)
Multumim, Arci! Allex, da! Colectia de povestiri sigur va fi si pe gustul meu!
Faina recenzie! 🙂 Suna bine titlurile cartilor. Parca sunt desprinse din poeziile lui Paunescu. 😀
Multumesc!
În mod indirect, da. 🙂 De fapt, am aflat de poezie prin intermediul melodiei lui Emeric Imre. Aș putea spune că a fost punctul care a declanșat ideea, dar te asigur că vei găsi mult mai mult în carte 😀
Am tot vazut cartea prin online, dar nu am stiut pana acum ca e continuarea cartii „Nebunul alb”. Felicitari pentru recenzia tentanta!
Merci! Da, este continuarea de la „Nebunul alb”.
Sună foarte tentant! Trebuie să îmi fac și eu rost de cele două volume! Felicitări, autorului! Multă inspirație în continuare!
Felicitări și ție, Sorinache, pentru maniera în care ne ispitești să citim cărțile!
Multumim! Cred ca o sa-ti placa, e fantasy!
Felicitări, Alex!
Felicitări, Sorina!
Mie imi place tare coperta. Nu am cărțile lui Alex. Motivul e că nu prea citesc fantasy. Am citit texte pe blogul lui si imi place cum scrie. Succes. Aștept si eu alt gen .
Multumim! Da, nici eu nu prea sunt cu fantasy-ul, abia astept povestirile :))
Felicitări Sorina ! Felicitări autorului ! Mulțumesc pentru recomandare !
Multumim! Lectura placuta!
Frumoasa recenzie, Sorina! Cu acest prilej, am aflat mai multe despre autor si despre cartile acestuia 🙂
Merci!