Cele douăsprezece vieți ale lui Alfred Hitchcock, de Edward White – Editura Lebădă Neagră – recenzie

Cele douăsprezece vieți ale lui Alfred Hitchcock

Autor: Edward White

Editura: Lebădă Neagră

Anul apariției: 2022

Nr. pagini: 334

Categoria: Biografii

  Romanul Cele douăsprezece vieți ale lui Alfred Hitchcock prezintă povestea unei personalității emblematice ale secolului XX, creațiile sale deschizând noi sfere ale revelației culturale în domenii precum cinematografia, televiziunea, literatura și arta. Influența copleșitoare pe care acest maestru al suspansului a lăsat-o în cei peste cincizeci de ani de activitate, este subiectul fascinant pe care autorul Edwarg White îl aduce în atenția noastră într-un mod inedit prin portretizarea acestuia din douăsprezece unghiuri diferite denumite simbolic” vieții”. De la copilul speriat și singuratic la bufonul expansiv, de la inovatorul  care are întotdeauna soluția potrivită la cetățeanul global cramponat în trecut, de la afemeiatul declarat la soțul obedient, în toate acestea și în multe altele, îl regăsim pe creatorul propriului univers cinematografic, Alfred Hitchcock.

  Chiar dacă Hitchcock deseori insista în a se descrie pe sine ca fiind un individ foarte direct, personalitatea sa complexă rămâne totuși un mister fascinant și controversat. Avea un orgoliu uriaș și o stimă de sine foarte scăzută, repulsia pe care o simțea față de propria persoană era contrabalansată de respectul pe care și-l purta. Era foarte încrezător în abilitățile și opiniile sale, dar avea și o continuă nevoie de validare, atât din partea celor apropiați lui, cât și din partea unor oameni complet străini, care făceau parte din publicul său. Avea o capacitate fără pereche de a comunica experiențe emoționale, însă arată prea puțină înțelegere față de propriile sale emoții, părând mereu precaut și simțindu-se amenințat de alți oameni.

  Lupta dusă cu sine, depășindu-și traumele din copilărie, ideile care au schimbat registrul cinematografiei acelor vremuri aducând viziuni inedite, emotivitatea transpusă pe peliculă într-un mod fără egal, gândirea progresistă  de care a dat dovadă în nenumărate rânduri, sunt câteva dintre reperele relatate de autor. Despre cea mai importantă persoană din viața lui Hitchcock, soția acestuia, vom regăsi puține referințe dar suficiente ca să înțelegem profunzimea relație și modul cum a funcționat aceasta de-a lungul timpului. Înțelegerea și ajutorul constant oferit celuilalt sunt emoționante, iar impactul avut asupra activității lui este unul ce merită menționat.

  Fascinația cineastului pentru crime a avut ca rezultat universul letal transpus în filmele lui, locul unde nimeni nu era în siguranță. Violența prezentă în multe dintre acestea i-a adus un număr impresionant de critici, modul cum reușea să înțeleagă aceste fenomene și să le transpună, rămâne un mister.

  Hitchcock a abordat în mod repetat crima ca formă de exprimare artistic distorsionată. “ Toți ucigașii își  văd actul comis ca pe o frumoasă operă de artă”, a explicat el, glumind cu jumătate de gură. “Cei mai buni dintre ei, vreau să spun.”

  De-a lungul vieții lui Hitchcock, forța violenței i-a devenit din ce în ce mai clară: în cultura populară a comunităților în care a crescut, în timpul războiului sălbatic în toiul căruia a devenit major și în conflagratia care a marcat acea perioadă.

  Cum a ajuns Hitchcock să fie considerat regizorul “ filmelor cu femei” dezvăluie o altă latura plăcută a acestuia. Într-o perioadă în care puțini bărbați cu statutul său ofereau responsabilități și implicit oportunități femeilor, Hitchcock a ales să le ofere, în ciuda faptului că avea un set complex de idei contradictorii despre acestea. Povestirile de pe platourile de filmare aduc în atenția noastră acele personaje cunoscute și îndrăgite de marele public, cele care au transformat cinematografia acelor vremuri, ducând-o pe culmi ce nu se credea că pot fi atinse. Unele dintre acestea sunt emoționante, altele hilare și dau acestei biografii un farmec și un rafinament aparte.

  Trecerea la televiziune a constituit o nouă etapă din viața lui Hitchcock și a coincis cu perioada denumită adesea” epoca de aur” prin numărul impresionant de creații, între anii 1954 și 1963. Printre acestea se numără: To Catch a Thief, Trouble with Harry, The Man Who Knew Too Much, The Wrong Man, Vertigo, North by Northwest, Psycho și The Birds.

  Motivul principal al intrării lui Hitchcock în televiziune a fost dorința lui de atenție. Era un aspect curios al personalității sale. În timp ce își păstra intimidate și credea cu tărie în corectitudinea deciziilor sale, tânjea după aprecierea străinilor. Aproape peste noapte, Alfred Hitchcock Presents i-a adus genul de recunoaștere publică pe care și-o dorise dintotdeauna. De la regizor de film recunoscut pe scară largă la începuturile anilor 1950, a devenit, până la sfârșitul deceniului, unul dintre cei mai faimoși bărbați din America. “Au apărut de nicăieri ca să-l vadă”, își amintește Pat Hitchcock. ” Era ca și când ai fost cu Elvis Presley”.

   Cu cât îmbătrânea, Hitckcock aducea tot mai des în discuțiile sale reprezentarea filmului că o perfecțiune a formei, un concept l-a ajutat să evite întrebările care vizau subiectele din ce în ce mai bizare ale filmelor sale. Amalgamul provocărilor complexe pe care singur și le impunea l-a clasat o perioada lungă de timp, în topul celor mai buni într-un domeniu greu accesibil și într-o continuă schimbare.

   Este dificil de redat într-o carte și meritoriu pentru un scriitor, personalitatea multiplă a celebrului regizor, geniul inovator al acestuia, fațadele care te surprind prin contrast, uimitoare prin natura lor, un tot unitar atât de complex care a avut ca rezultat o viață fascinantă și guvernată de succese.

Carte disponibilă pe site-ul Lebăda Neagră

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți