Chipul dur al despărțirii de Michael Connelly-Rao

Chipul dur al despărțirii de Michael Connelly-Rao-recenzie

Titlul original: The wrong side of goodbye
Traducere: Iris-Manuela Anghel, prin Lingua Tradom
Editura RAO
Anul 2018
Nr. pagini: 381

“Harry Bosch tocmai este detectiv particular în California. Nu-și face reclamă, nu are un birou și este foarte pretenţios atunci când își alege clienţii – își permite, deoarece are în spate o carieră de 30 de ani ca detectiv al poliţiei din Los Angeles. Acceptă, însă, o întâlnire cu unul dintre cei mai influenţi miliardari din sudul Californiei, un bărbat în vârstă, măcinat de un singur regret – marea lui iubire din tinereţe și
soarta copilului născut din acea relaţie. Legăturile cu propria viaţă încep să iasă la iveală pentru Harry Bosch, care nu mai are liniște până când descoperă adevărul.”

   M-a tentat descrierea cărții, dar oricum, Michael Connelly este unul dintre autorii mei preferați, și morocănosul, frământatul, dar umanul detectiv Harry Bosch, unul dintre personajele mele favorite din romanele citite.

  Harry Bosch, un foarte bun detectiv, este totuși obligat să se pensioneze, după un caz urât, accentuat și de rivalitatea colegilor lui. Harry nu era genul de om ușor de suportat: dur cu cine trebuia, chiar cu el însuși, tenace, determinat, nu suportă lingușeală și lăudăroșenia, ca atare nu le practică, nu suportă proştii, leneșii și autosuficienţii.Toate acestea corelate cu faptul că era un detectiv foarte bun cu o mare rată de cazuri rezolvate, erau suficiente pentru a nu avea prea mulți prieteni. Singur, soția lui murise, fiica era studentă și se vedeau în limitele programului ei, nu avea decât meseria care era și cea mai mare pasiune a sa.

  Pentru că în poliție se făcuseră reduceri de personal exista posibilitatea să fie angajați cu jumătate de normă foștii polițiști. Așa că Bosch se angajează să lucreze câteva ore pe săptămână la micul post de poliție din San Fernando, la rugămintea lui Vince, șeful secției. În restul timpului acceptă cazuri ca detectiv particular. Existau  interdicții și reguli clare pentru a trasa o linie de demarcație între cele două activități pe care Bosch o mai încălca câteodată..

  Alți polițiști, așa ca fostul director adjunct Creighton, aleseseră varianta muncii în companiile private. Cei din poliție îl botezaseră pe Creighton –“Cretinul”, pentru că ocupându-se de treburi administrative, tăia orele suplimentare, se ocupa de buget și contabilitate, cerea explicații detailate pentru fiecare oră în plus. Acum era director al unei companii private de securitate “Trident”, renumită în a asigura paza și securitatea celor bogați și a companiilor.

Creighton îl contactează, spunându-i că miliardarul Whitney Vance voia să-i încredințeze o sarcina secretă.

  Vance era beneficiarul unei moșteniri imense pe care o mai înmulțise și el de-a lungul anilor, prin companii de minerit și aviație. Inginer fiind coordonase uzinele, construind multe elicoptere și avioane de lupta folosite în Vietnam.

  Interogat de garda lui Vance, Sloan, Bosch este primit de bătrânul în scaun cu rotile, în vârstă de 85 de ani, introdus în birou de secretara lui Ida, la fel de în vârstă. Paz era atât de puternică și drastică că Bosch  are impresia că nu e doar verificat, ci și urmărit permanent și el și Vance.

  După ce semnează un acord de confidențialitate, Vance îi  cere că indiferent de rezultatul investigației pe care i-o va încredința, răspunsurile  i le va raporta numai lui. Îi cere să aibă grijă pentru că cei din consiliul de conducere al companiei ar face orice pentru a evita apariția unui moștenitor.

Și iată și motivul convocării…!

  Vance iubise o singură dată în toată viața lui, în tinerețe, o fată la fel de tânără ca și el, o hispanică Vibiana. Dar tatăl lui nu acceptase relația, așa că îl despărțise de ea, deși fata era gravidă, și Vance îl lăsase cu lașitate și din teamă să rezolve totul. Dar acum voia să știe dacă avea vreun moștenitor și ce se întâmplase cu Vibiana.

  Bosch acceptă cazul, dar în paralel, la poliție, cercetează cazul numit “Tăietorul Plaselor de Țânțari”. Un individ, violator în serie intra în casele victimelor, le viola și dispărea. Nu lăsa urme, era mascat așa că nu aveau indicii. Bosch și partenera lui Lourdes, căutau cu înfrigurare similitudini între diferite cazuri și motivul pentru care totul se petrecea numai în anumite  momente ale vieții victimelor. Era ciudat și cum intra în casele lor, și de unde le cunoștea atât de bine, părea și familiarizat cu procedurile poliției. Potrivit portretului psihologic era alarmant și că ar fi putut trece ușor de la viol la crimă.

  Bosch jonglează cu ambele cazuri, între ele încercând să se vadă cât de mult posibil și cu fiica lui.

Așa că vom vorbi pe rând despre cele două investigații…

   În cazul miliardarului Bosch merge cu tenacitate pe toate drumurile. Află că Vibiana dăduse naștere unui băiețel, la o casă pentru adolescente aflate în situația ei. Copilul îi fusese luat și dat spre adopție, iar Vibiana se spânzurase. Bosch îl anunță pe Vance că a avut un băiat și caută în continuare. Află că băiatul fusese înfiat de o familie de hispanici, care nu numai că-i lăsaseră numele dat de mama lui, Dominick, dar îi și vorbiseră despre Vibiana și soarta ei.

  Dar Dominick murise în război și Bosch își dă seama că fiind de aceeași vârstă au fost amândoi în Vietnam în aceeași zonă de lupte.

  În timpul acesta Vance moare și cu toate că era în vârstă, garda lui suspectează o crimă, așa că anunță medicina legală și poliția care începe o anchetă.

   Bosch primește în cutia poștală un plic în care găsește o scrisoare de la miliardar, un testament nou și stiloul de aur (moștenire de familie) pe care urma să-l dea unui eventual moștenitor. Împreună cu Mickey Haller (avocatul cu biroul în limuzină), care era fratele lui și căruia îi cere ajutorul, o contactează pe Ida, secretara lui Vance, care le spune varianta ei despre ce s-a întâmplat.

  Mai hotărât că oricând Bosch ia legătură cu Olivia, sora lui Dominick, înfiata și ea, și găsește lucrurile acestuia. Dominick fusese pasionat de fotografie, din care după război voia să-și facă o meserie. În una dintre poze apărea o femeie cu o fetiță în brațe și Bosch află că fusese iubita lui Dominick.

  Tenace, mergând din aproape în aproape, Bosch va da de toți cei implicați și având deja o probă de ADN de la Vance (i-o dăduse la prima lor întâlnire), va duce toate probele la laborator.

Observând că este tot timpul  supravegheat își va fenta urmăritorii, inclusiv cu laboratorul de probe.

  Colaborând și cu polițiștii care investigau moartea lui Vance, văzând pozele de la locul crimei, își va da seama și de ce mărturia Idei este mincinoasă, va rezolva cazul aflând și cine este criminalul miliardarului.

Ajutat de Sloan (fosta garda a bătrânului) va păzi persoanele implicate.

  Cum află că Ida a mințit și de ce? Cum află cine este ucigașul? Cum găsește moștenitorul și cine este acesta? Cum află adevărul din probele ADN (unul din laboratoare arsese)? Va primi moștenitorul partea de avere? Ce va face cu ea?

  O grămadă de întrebări la care veți primi răspuns citind cartea…

Dar să nu uităm de cazul violatorului în serie, cazul oficial.

  Împreună cu Lourdes discută din nou cu fiecare persoană atacată, ea vorbind cu victimele în spaniolă, limba lor natală. Apoi are loc un nou atac, dar de data asta femeia l-a luat prin surprindere pe atacator, lovindu-l puternic și fugind. Atacatorul a fost văzut alergând pe stradă și apoi furând o mașină.

De ce?

  Toate indiciile duseseră la faptul că era foarte organizat și avea propria mașină. Cel mai probabil, luat prin surprindere și fugind își pierduse cheile.

  Lourdes merge la Departamentul Lucrărilor Publice, unde lucra un fost polițist, din cei puși pe liber, Dockweiler, să-i ceară un aparat de căutat metale. Își dăduseră seama discutând cu Bosch că mai mult ca sigur atacatorul pierduse cheile în curte, în timp ce fugea.

Spre surpriză tuturor Lourdes dspare și toate forțele de poliție o caută.

  Bosch revede pozele de la locurile atacurilor, își dă seama că în toate sunt garaje în care se locuiește ilegal, concluziile lui îl duc la prinderea violatorului și în final găsirea lui Lourdes încă în viață.

  Cine este violatorul? Cum află de victime? Cum intră la ele în casă? Ce se întâmplă cu el? Ce avea cu Lourdes?

   Întrebări la care veți află răspunsurile citind cartea.

  Cele două cazuri cercetate, întâmplările, deducțiile, urmăririle se îmbină cu viața și relațiile detectivilor. Iar pentru Bosch rezolvarea cazului violatorului și salvarea colegei lui îi aduc o propunere de angajare cu normă întreagă în poliție, să facă ce știe el mai bine.

Cred că ați înțeles că mi-a plăcut foarte mult romanul, dar iată și câteva păreri avizate:

  “Apăsător și complicat, plin de suspans și melancolie.”(The Washington Post)

  “Michael Connelly este stăpânul universului pe care îl imaginează și un maestru al romanelor polițiste.” (Huffington Post)

  “Connelly continuă să descopere noi povești și noi valențe ale personajului său, dezvăluind astfel profunzimile acestui roman convingător. Jos pălăria, încă o dată, în fața unei capodopere a genului.”(Booklist)

Cartea Chipul dur al despărțirii de Michael Connelly poate fi comandată de pe site-ul Editura Rao

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii Cărţi Editura Rao

Arcidalia Ghenof (Arci)-Redactor/Admin grup Fb-Literatura pe tocuri/// Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

10 COMMENTS

  1. Arci, cred că m-ai contaminat și pe mine cu pasiunea pentru cărțile polițiste! Felicitări pentru recenzie!

  2. Pana si in recenzia ta am regasit adrenalina, element important intr-un roman politist sau thriller. M-ai determinat sa-mi doresc sa citesc cartea. Pana acum nu am citit decat o singura carte de Connelly – Pana la capat.
    Multumesc pentru recomandare, Arci!

    • Alina incearca.Eu am citit tot ce a aparut la noi si nu m-a dezamagit cu nici o carte

  3. Recenzia m-a surprins plăcut! Mulțumesc Arci pentru recomandare, abia astept să o citesc.

  4. Merita Iasmy,Crina!Connelly are un stil foarte “citibil”si toate romanele lui sunt pline de actiune

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.