Cincizeci de ani – Stelian Țurlea – Editura Integral – recenzie

Cincizeci de ani

Autor: Stelian Țurlea

Nr. pagini: 168

Anul apariției: 2022

Editura Integral

  “Un destin ataşant prin curajul simplităţii şi naturaleţea cu care-şi desenează eşecurile (sentimentale, profesionale, familiale), autoacuzele de laşitate, nevinovăţia culpabilă, sau vinovăţia inocentă, depinde cum alegem să privim lucrurile. Intrarea ruşilor „eliberatori” din august ’44, studenţimea bucureşteană şi revoluţia budapestană din 1956, urmată de sinistrele şedinţe de demascare; drama tatălui, degradarea şi moartea mamei; înfierea, umilinţele tatălui adoptiv, primele iluzii şi decepţii erotice; deportaţii din satele Bărăganului, interogatorii şi, mai presus de toate, cele două încercări de racolare în Securitate, cu tot alaiul de frământări şi indecizii până la înstrăinarea de sine. Totul povestit curat, nesofisticat psihologic şi nedramatizat inutil.
   Plus finalul, care te rearuncă în haos”. (Dan C. Mihăilescu)

  Stelian Țurlea nu mai are nevoie de nici o prezentare, am să vă spun doar că romanul acesta este al DOISPREZECELEA roman publicat de Editura Integral.

  “CINCIZECI DE ANI “ – “un roman care ar putea fi al oricăruia dintre noi… cei de-o anume vârstă…” spunea Stelian Țurlea la publicarea primei ediții a romanului în 2013 (editura Tritonic).

 Un roman document, aș spune eu, al vremurilor de după cel de-al doilea război, al instaurării comunismului, al colectivizării, al distrugerii lumii satului și a intelectualității.

  Neisprăviţii fără școală, fără cultură, dar obedienți la ordinele primite, găsesc prilejul să-și manifeste puterea, dar și ura împotriva celor care prin hărnicie și multă muncă au realizat ceva.

  S-au naționalizat case, pământuri, animale, au fost declarați chiaburi oameni care munciseră toată viața, după “codul” țăranului român, să-și asigure urmașii, să le dea o viață și o zestre decentă, așa cum cereau cutumele. Invidioșii care nu realizaseră nimic profită să “se răzbune”, să le preia gospodăriile și truda de-o viață, sau “să plătească vini închipuite”.

  Mii de țărani au fost bătuți, închiși, omorâți chiar, pentru că s-au opus colectivizării forțate, alții, cei mai mulți din partea de vest, cu case și gospodării frumoase care provocau invidie, au fost strămutați forțat în Bărăgan, pe un câmp gol. Aici și-au construit bordeie și au încercat să trăiască fără a se remarca. Li se interzicea orice interacțiune cu cei din satele din jur. În sate se știa de ei, dar nu se vorbea. Mulți mureau, veneau alții…

  Apoi cei veniți de la județ, pentru colectivizare, impun și dascălilor să meargă pe la case să lămurească oamenii. Sau, când nu se puteau impune altfel, îi terorizau pe dascăli pentru cuvinte repetate de unul sau de altul, dar mereu scoase din context.

  În puține cărți se povestește despre această tragedie din lumea satului. Dar Stelian Țurlea o face prin prisma poveștii de viață a Elvirei, care acum ajunsă la un azil se pierde printre amintiri. Ele încep din copilărie, apoi adolescență, facultate, repartiția ca profesoară.

  Copil, Elvira, își amintește cum a plecat cu părinții cu căruța să ducă arhiva tribunalului din Tecuci la București, pentru că se apropia valul războiului. La întoarcerea în Tecuci își găsesc casa devastată și golită, dar o iau de la început. Părinții ei iubeau muzica, cărțile, lucru pe care îl transmit și copilei. Ne plimbăm cu protagonista pe cărările amintirilor marcând pierderea părinților, arestarea unchiului, medic care făcuse numai bine, pentru un motiv ridicol. Apoi singurătatea din facultate, relațiile cu mătușile, cu colegii, cu profesorii, încercarea securității de-a o racola, culminând cu numirea ca profesoară într-o comună din Bărăgan.

  Aici ne povestește despre oamenii satului, despre încercările lor de-a se opune colectivizării, despre revoltele studențești și zbaterea profesorilor.

  Reușește să ajungă în București, la o școală pentru copii cu dizabilități, apoi, după definitivat, la o școală în Voluntari.

  Pare a-și găsi liniștea când se îndrăgostește și se căsătorește, dar, pozele soțului îi amintesc de-o etapă pe care o vrea uitată.

  Toată povestea și caracteristicile vieții ei și ale epocii sunt trecute prin filtrul mental și sufletesc al protagonistei. Este dureros să constați cât de puțin au contat în acele vremuri bunul simț, hărnicia, bunătatea oamenilor.

  Elvira a traversat o viață de tăceri și tabuuri, de aceea poate nu e de mirare că a reușit să-și ducă cu ea secretele și visele până la sfârșitul vieții.

  Stelian Țurlea redă cu atâta talent traumele, dezamăgirile, trăirile, iubirile, înverșunarea personajului feminin, încât te face să empatizezi cu ea chiar când greșește, să te îngrozești de atmosfera în care crește și trăiește.

  Citind resimți parcă mai acut teama, ura, răutatea, nebunia societății din acele vremuri.

  O lecție de istorie grefată pe o poveste de viață…

  Sau poate o poveste de viață grefată pe o perioadă a istoriei, în cadrul unei societăți cu toate tarele ei. Trebuie să citiți romanul pentru a înțelege vremurile și oamenii.

  Felicitări Domnule Stelian Țurlea pentru o pagină de istorie adevărată și o poveste de viață frumoasă, în ciuda urâţeniei vremurilor.!

Carte disponibilă pe site-ul Editurii Integral

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți