Cineva în orașul ăsta te iubește – Corina Ozon – recenzie
Cineva în orașul ăsta te iubește – Corina Ozon – recenzie
Titlu: Cineva în orașul ăsta te iubește
Autor: Corina Ozon
Editura Trei
Nr. pagini var. tipărită: 304
Anul apariției: 2023
“Corina Ozon (născută la Timișoara) este licențiată în Filologie și în Jurnalism și Științele Comunicării. A lucrat o vreme în presa scrisă și televiziune, apoi ca specialist în Relații Publice & Comunicare. Deține un doctorat în cotutelă româno-franceză (Bucureșți – Montpellier) în Științele Comunicării, iar rampa de lansare ca scriitoare a fost blogul personal.
A debutat în 2014 cu Zilele amanților, pus în scenă de compania Teatru La Infinit (Sibiu, 2019) și devenit primul volum dintr-o serie de șase cărți – Amanții (2014-2021) – care a strâns o comunitate mare de cititori. Au urmat volumul de proză scurtă Până când mă voi vindecă de tine (2016), romanele Tentații (2016), Codul lui Zoran (2018), Dincolo de furtună (2019), eseurile Despre iubire, cu instrucțiuni de folosire (2017) și un alt volum de proză scurtă, cu inserții poetice și fantastice, Povești scrise în palmă (2022).
Cărțile Corinei Ozon au fost prezentate și la evenimente din afara țării, în Europa, SUA și Canada. Este primul autor român premiat cu Silver for Excellence la Gala Internațională PR Award (2015) pentru promovarea cărților în online, iar în 2017 a fost în Top 100 femei de succes (Capital). Locuiește în Bucureșți, are o fiică și un motan.”
„Cartea Corinei Ozon este creată cu un singur gând, acela de a nu rata niciun cititor. Așa că, pentru a vă împlini destinul, nu ratați nici voi și citiți Cineva în orașul ăsta te iubește. Un roman-fenomen, cum la noi nu s-a mai scris, o carte-film în care acțiunea bate personajul, doar pentru ca personajul să revină și să se bată pentru a supraviețui definitiv în noi. Dacă v-a plăcut serialul The X-Files (Dosarele X), dacă vă încântă jocurile minții, dacă vreți o carte după a cărei lectură să rămâneți cu amintiri de neuitat, atunci Cineva din orașul asta te iubește este romanul vostru. Și, ca să parafrazez titlul, sunt convins că toți cititorii, nu doar cei din oraș, vor iubi cartea Corinei Ozon.“ (Liviu Surugiu)
Sincer am fost curioasă când am citit despre apariția ultimului roman al Corinei Ozon. Trebuie să vă spun că am citit, cu interes și plăcere, toate cărțile autoarei și chiar speram că, după “Codul lui Zoran”, să ne mai surprindă cu alt roman polițist sau thriller. Și dorința mi s-a împlinit din plin, pentru că romanul este polițist, thriller, și S.F., un cumul foarte reușit care te pune pe gânduri. Povestea este până la urmă o combinație de thriller cu polițist, cum întâlnim și în alte romane, la alți autori, dar mediul, epoca, conjunctura în care are loc este atipică și diferită. Autoarea ne duce în viitor, unde totul se desfășoară în sfera gândirii telepatice, a nanoroboţilor, a implanturilor neuronale, și chiar al inteligenței artificiale. Cadrul și timpul de desfășurare al poveștii m-au dus cu gândul la cărțile Norei Roberts, cele semnate cu pseudonimul J.D. Robb, a căror acțiune se petrece în perioada 2050-2054.
Dar, indiferent de timp și loc, personajele trăiesc aceleași povești de viață și iubire ca în zilele noastre. Să povestim un pic despre personaje, acțiune, conspirații.
Totul pornește de la simbolul Pi- literă și număr al cărei secret încearcă toată lumea să-l afle. Se presupune că acesta ar reprezenta un cod de acces spre o tehnologie superioară și mai ales spre o descoperire a serului nemuririi.
Mai mult numărul Pi este întâlnit în diferite programe tehnologice, științifice, culturale, până și în frazele scrise de artiștii de graffiti pe zidurile clădirilor. Totul avea un sens care se învârtea în jurul acestui simbol.
Cu cinci ani în urmă, Leo era în aceeași echipă cu Vigo – Maestro, și făcuseră lucruri de care erau mândri, un sistem de urmărire, protejat complet din interior cu criptarea unui cod de acces. Dar, într-o acțiune de demascare a unei rețele de droguri, Leon a aflat că Maestro îi folosise codul creat pentru a camufla rețeaua și asta l-a pus pe gânduri. A aflat că încă de când el lucra la decodarea numărului Pi, Maestro folosea tehnologia în scopuri murdare și drumurile lor s-au despărțit. Nu înainte ca Leon să cripteze toată cercetarea despre Pi. De atunci el și prietenii lui se străduiau să împiedice fiecare acțiune a lui Maestro și a oamenilor săi, realizând că acesta era totuși doar executantul. Grupurile de interese pentru care lucra voiau să preia controlul asupra tehnologiei din Marele Oraș, iar lui îi promiseseră nemurirea, accesul la programul în care se injectau nanoroboţi programați să regenereze țesuturile îmbătrânite. Așa că pentru Maestro orice mijloace care-l puteau duce la țelul lui final erau bune, fie ele crime, atacuri, răpiri, implicarea în rețele de proxenitism. Dar viața are meandrele ei.
Se petrec aproape simultan mai multe evenimente: un grup de tineri este lăsat într-o pădure (dar un telefon înseamnă salvarea); un autocar cu tineri și copii este lovit de un tir (la comandă) și mor toți; o tânără este ucisă; un profesor de matematică și soția lui sunt omorâți; un “guru” care conducea o sectă “Calea Mântuirii” întreținea relații cu toate adeptele lui (ca și cum ar fi însămânțat un ogor), iar copiii rezultați erau vânduți unei clinici de prelevare a ADN-ului.
Încep cercetările atât poliția clasică cât și agenții de la BCS, un serviciu deosebit cu mijloace mai puțin “ortodoxe”. Un cuplu de succes ca investigatori erau David și Gloria. Ea avea un “dar” căruia-i spunea “extensia” și care când “se activa” îi arăta anumite momente și lucruri neștiute din anchete, pe care David le asocia apoi cu crime și situații reale, ajungând astfel la rezultate deosebite. Ca să se deconecteze Gloriei îi plăcea să meargă în Orașul Vechi unde o atrăgeau două buticuri, unul cu produse pe bază de lavandă, altul cel al unui ceasornicar. Erau acolo o mulțime de ceasuri și un meșter parcă mai vechi ca timpurile. Nu știa atunci că ceasurile și meșterul vor avea un rol în cercetările lor. Poate că totul ar fi durat mai mult dacă doi oameni aflați în slujba lui Maestro, sătui de sarcinile primite, de crimele la care acesta îi făcea părtași, de toate atrocitățile comise de alți slujitori ai lui, nu ar fi vorbit cu David și Gloria.
Punând totul cap la cap Poliția și BCS vor deșira “ghemele” rezolvând toate cazurile, vor găsi vinovații chiar și pe “capul” întregii rețele. Dar…
Ce legătură era între Calea Mântuirii și Maestro? Cui erau vânduți copiii și de ce? De ce erau racolati și adunați tinerii în grupuri? Cine vindea copii și tineri proxeneților? Ce planuri avea Maestro? Cine era creierul operațiunii? Ce urmărea cu “pânzele de păianjen” pe care le țesea? Reușește poliția să-l prindă pe maestrul păpușar? Sau…?
Sigur că în toată această încrengătură vedem și viețile private ale investigatorilor, micile flirturi, episoade de dragoste, relațiile cu părinții și copiii, lucruri absolute normale.
Cartea Corinei Ozon m-a ținut în priză până la final, și chiar sper să urmeze o continuare.
Trebuie s-o citiți și voi pentru că așa cum spune Rodica Bretin: „Acțiune, suspans, intrigă complicată, crime, accidente, răpiri, un deznodământ surprinzător, pe toate le veți găsi în romanul Corinei Ozon, o combinație de thriller, policier și science-fiction. «Viața e făcută din cercuri concentrice, pe care le parcurgi ca să ocoleșți cât poți ținta, dar orice ai face ținta eșți tu, pentru că acela e locul care ti s-a dat de la naștere, iar de menire nu poți să fugi», afirmă autoarea prin vocea unuia dintre personaje. Binele și dreptatea triumfă până la urmă, fiindcă, așa cum spune un alt erou al cărții, «Suntem niște arheologi, săpăm după adevăr». Însă dincolo de focurile de artificii ale unui conflict spectaculos se ascunde o poveste despre iubire, nefericire, regrete ori speranță și despre singurul lucru care contează în orice lume și-n orice timp: familia.“
Iar Mihai Dinu adaugă: „Cum să nu-ți trezească curiozitatea o carte ce are motto câteva versuri dintr-o melodie ce sondează infinitul: π? Totul pleacă de la această constantă matematică a cărei reprezentare zecimală nu are sfârșit. Nici nu ai început bine s-o citești, că misterul este deja lângă tine și este sporit de versurile din motto. Ce transmit ele? Dragoste pentru matematică și obsesie pentru numere? O obsesie ce pare să controleze complet persoana și s-o țină captivă într-un cerc infinit de calcule matematice, in a circle of infinity? Răspunsul îl primești exact la finalul cărții și se suprapune perfect pe ultimul vers din motto. O nouă întrebare te ține în continuare în același cerc al infinitului.“
Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: bookzone, libris şi cărtureşti
