Colivia – Eve Chase – Editura Litera – recenzie

Titlul original: The Birdcage
Editura: Litera

Colecția Buzz Books
Anul aparitiei: 2023

Traducere din limba engleză și note de: Mihaela Serea
Număr pagini: 399
Gen: Mister, Dramă, Psihologic
Cotație Goodreads: 3,70

  „Colivia” este un roman despre secrete, legături de familie, mecanisme de a ține acele secete îngropate. Secrete care dacă ar ieși la iveală, probabil ar da peste cap ordinea pe care o știm.

  De multe ori, ținem secrete pentru a ne proteja pe noi și pe ceilalți. Pentru a ne proteja psihicul de adevăruri care ne-ar răscoli.

  Flora, Kat și Lauren sunt trei surori foarte diferite, unite, însă, de un eveniment petrecut cu 20 de ani în urmă. Acțiunea se petrece în două planuri temporale: prezentul anului 2019 și evocările din vara lui 1999. O vară aparte, cu un fenomen ieșit din comun: eclipsa totală de Soare din 11 august 1999.

  În 2019, tatăl lor le cheamă la Rock Point, proprietatea unde își petreceau verile în copilărie. De menționat că cele trei surori nu fac parte dintr-o familie obișnuită. Ele sunt fiicele aceluiași bărbat, dar mamele sunt diferite. Tatăl lor este un pictor ce a făcut oarece furori cu ani în urmă. Mamele fac parte din lumi diferite, de unde și lipsa asemănărilor dintre surori. În copilărie, toate trei își petreceau luna august cu tatăl și bunicii paterni, la Rock Point. O singură lună pe an în care erau împreună, în care cât de cât, diferențele dintre ele se mai estompau, după care își reluau viețile de zi cu zi.

   În timp ce Flora și Kat au reușit să se apropie, într-o oarecare măsură, una de alta, Lauren nu are nimic în comun cu ele, împrietenindu-se cu Gemma, fiica menajerei.

  În prezent, invitația tatălui lor le ia prin surprindere pe cele trei femei. Flora, o mamă aparent fericită, dar de fapt, prinsă într-o relație de toxicitate și dependență cu soțul ei, Kat, carieristă convinsă și Lauren, o femeie fără încredere în forțele proprii.

  Evenimentul din urmă cu două decenii este evocat în continuu. Toată lumea face referire la el, însă nimeni nu vorbește deschis despre ce s-a întâmplat în acea zi de eclipsă. Un secret stă la pândă, bilețele misterioase apar din neant, pe fondul trecutului care bântuie. Un trecut ce abia așteaptă să iasă la suprafață.

„Arăta exact la fel, și totuși complet diferit. Nu mai era prietenoasă. Nici casa nu era cea care fusese mai devreme. Și știam, fără să înțeleg, că totul s-a schimbat.”

  Perioada din preajma eclipsei este descrisă foarte viu. Îmi aduc aminte și eu de acele momente, de ochelarii speciali, de celebra bancnotă cu eclipsa, de turiștii care veniseră special pentru a urmări acest fenomen, de petrecerile date în casele închiriate din vecini, însă nu pot spune că regăsesc același entuziasm precum membrii acestei familii. Probabil și unde copil fiind, nu înțelegeam raritatea fenomenului. Practic, eclipsa este laitmotivul cărții. Citeam și mă gândeam: „Ce-au, mă, de i-a lovit așa? Eu n-am simțit nimic din toate astea.”

„Mai rămăseseră patru zile, iar în vitrinele magazinelor erau lipite note scrise de mână:

Nu mai avem ochelari de protecție pentru eclipsă!

Prosoapele împânzeau plajele aglomerate. Turiștii rătăceau, pierduți și arși de soare, pe alee. Alții ridicaseră corturi și puseseră difuzoare într-un câmp din apropiere, până când soția fermierului îi trimisese, iritată, mai încolo. În aerul sărat se simțea nerăbdarea oamenilor. Am început să observ minieclipse peste tot: în forma unghiilor tăiate ale lui Kat, în jurul chiuvetei din baie și în micile golfuri de la baza stâncilor.”

„-Uau! a exclamat Kat, impresionată, probabil că pentru prima dată. 

Tata se legăna în bătaia vântului, cu palmele deschise, de parcă ar fi putut prinde eclipsa ca pe o minge de crichet.

– Mă doare capul, a mormăit Flora, fără să mai chicotească.

– Și pe mine! Creierul nostru nu poate procesa ceea ce văd ochii, a spus bunicul, bătând-o pe umăr cu o mână tremurătoare. O să treacă!

– Pescărușii! O, Doamne! a strigat bunica, iar brățările i-au zornăit în clipa în care a arătat în sus, la păsările care zburau pe cerul întunecat, îndreptându-se spre stâncă, unde dispăreau. S-au întors în adăposturile lor! Vai de mine, sper că Bertha și perușii nu sunt îngroziți!

– O să mor fericit, un om foarte fericit. 

Glasul bunicului era muiat de lacrimi.

– O, Herb, zău așa! Prostănac bătrân! a spus bunica.”

  Ceea ce menține interesul crescut până la final este existența acelui secret. Pe de altă parte, parcă nu mai aveam răbdare. Tot ne „amenința” cu dezvăluirea secretului, iar cam de la jumătate, acțiunea devine previzibilă, iar finalul nu este spectaculos.

  Mă așteptam la un thriller, dar este, de fapt, de o dramă. Cu mister, răsturnări de situație și implicații psihologice, e adevărat. 

  Așadar, în cazul în care căutați o lectură cu mister, suspans și implicații psihologice, „Colivia” este ceea ce vă trebuie, dar nu vă așteptați la un thriller!

   Despre autoare:

  Eve Chase este cunoscută pentru romanele „Casa de sticlă”, „Black Rabbit Hall”, „The Vanishing of Audrey Wilde”. A studiat literatură engleză și a absolvit studii postuniversitare de jurnalism, a editat o revistă de modă și a scris pentru diverse publicații.