Complicații inutile de Raluca Irimie

Complicații inutile, de Raluca Irimie – recenzie

Complicații inutile

 Raluca Irimie

Număr pagini: 326

Autori români

   Complicații inutile de Raluca Irimie dramă psihologică.

   Nu știu de ce am vrut să citesc acesta carte. În prima faza în mintea mea se învârtea un singur cuvânt – refuză, dar ceva inexplicabil m-a făcut să spun da. Citesc cartea. Cred că mental am simțit de ce voiam să nu citesc, pentru că am suferit la cartea asta, am trăit durerea eroinei și m-am simțit neputincioasă în fața unor evenimente. M-am enervat, am suferit, m-am emoționat, într-un cuvânt am trăit povestea. Da, este vorba despre o dramă psihologică, un gen de care fug, pentru că îmi place să citesc povești în culori roz cu parfum de levănțică (vorbim despre romanele de dragoste), să mă relaxez după o zi plină de problemele existențiale ale vieții.

  Un roman de dragoste dureros de frumos, un stil lejer de scriere, o poveste emoționantă.

   Nu știu dacă autoarea așa a dorit să scrie povestea, dar partea aceea cu ,,Nu vreau să vorbim acum’’, acel ,,nu vreau să discutăm’’ prezent pe tot parcursul narațiunii, duce la lipsa de comunicare, confuzie, interiorizare și devine parte esențială în tot ceea ce se întâmplă între cele două personaje.  M-am enervat teribil pentru că îmi doream să își spună ceea ce simt, prin ce trec, îmi venea să intru în carte și să îi zgudui bine pe cei doi. Dar autoarea probabil că asta și-a dorit. Să mă facă pe mine ca și cititor să reacționez.

   Cei doi se cunosc la petrecerea de logodnă a unei prietene, Charlotte fiind însoțită de un amic, Albert neînsoțit. Felul cum au făcut cunoştinţă, în special felul lui Albert de abordare, pare un personaj desprins din piesele lui Caragiale; tipul galant de modă veche:

,,- Sărut-mâinile! Pot să vă țin companie?

– Sigur că da, încuviința, mototolind șervețelul.

– Sper să nu par nepoliticos, dar va aflați cu cineva aici? 〈…〉

– E un amic foarte bun, dacă asta va interesa, explică ea ridicându-și ochii spre el 〈….〉

 – Da, mulțumesc. Pot să mă recomand? Eu mă numesc Albert Pascal. Mi-ar plăcea să stăm de vorbă. Dacă nu va incomodează.

-Nu, deloc. Eu sunt Charlotte, se prezentă, ea…

Lua o nouă înghițitură de apă, să își ascundă neliniștea: De unde e teleportat tipul asta? Pot să mă recomand? îl imită ea în sinea ei.’’

   Aceasta ,,întâlnire” marchează începutul unei relații, o poveste ca și o mare calmă la început, dar care va fi cuprinsă într-o furtună, cu valuri uriașe, fulgere și trăsnete.

   Charlotte este reticentă, însă pe parcurs ajunge să se implice în relație, și ajung să se iubească. O iubire obișnuită, cu toate că între ei existau lucruri din trecut nespuse, în special din partea lui Albert. Uneori avea ieșiri necontrolate, era mult prea protector, chiar obsedat de protecție, ducând către un posesivism puternic. Având în vedere că are o profesie periculoasă, această protecție este justificată cumva. Pentru el, Charlotte este familia lui, femeia pe care o iubește, viața și rațiunea lui. Lucrează în cadrul MAI, a fost în tot felul de misiuni periculoase, are câteodată coșmaruri cu ceea ce a văzut și făcut, este un bărbat marcat, cu un trecut tenebros.

,,Când cineva îi strigă numele, își deschise ochii alarmat. Era în pat, așezat călare peste Charlotte, cu mâinile împreunate în jurul gâtului ei. Plângând, tânăra încerca să se elibereze, dar el avu nevoie de câteva clipe să se dezmeticească. Sări de pe saltea și își privi palmele. În gură simțea aromă de fum, praf roșiatic și carne carbonizată. Nu era prima dată când retrăia în vis scena aceea, dar de data aceasta situația era mult mai tulburătoare….

-Ești bine?

El se apropie, dorind să o atingă, dar ea se trase în colț, ca un animal hăituit.

Nici să nu te gândești să mă atingi. Ce-a fost asta?’’

    Trec peste astfel de momente și își continuă povestea lor de iubire, crezând că vor fi fericiți și totul va fi bine. Dar…viața sau poate că noi ca și indivizi ne complicăm câteodată inutil, ne trezim prinși în hăţişul creat de noi de deciziile pe care le luăm, și atunci totul duce către suferință, durere, nevoia de a găsi un țap ispășitor pentru ceea ce ni se întâmplă.

   Povestea lor frumoasă la început devine o poveste plină de durere, de suferință, ajung la suicid, își distrug carierele și devin doi oameni cu probleme, care trăiesc într-o durere continuă, purtați de vântul furtunii în toate direcții, izbindu-se de stânci, fiind la un pas de zdrobire. Totul începe atunci când Charlotte pierde sarcina, o sarcina  cu probleme de la început, dar se încăpățânează să nu renunțe. Din momentul avortului spontan, viața celor doi se schimbă radical (momentul pierderii sarcinii este scris impecabil de cinematografic, vezi totul ca şi cum ar fi în faţa ta). Pot să vă spun fără să intru în poveste că unul ajunge alcoolic și drogat, iar celălalt își taie venele și va sta într-o clinică la recuperare.

   A existat între acești doi oameni chestia aia cu ,,vreau să fii lângă mine, nu vrea să fii lângă mine”. Confuzie, neliniște, neînţelegere, oameni care nu prea au avut puterea să treacă peste obstacole și au căutat un substitut. Și ..iată că… mă leg iar de treaba cu lipsa de comunicare. Poate dacă ea ar fi știut ce simte el și invers, lucrurile ar fi stat altfel. Dar asta este povestea, nu-i așa?

   Da, povestea scrisă de Raluca Irimie este o poveste emoţionantă, frumoasă în durerea ei și va ajunge cu siguranță în sufletul vostru.

   Ca și idee, povestea este extraordinară, este un subiect puternic, dar, acum vine și acel dar, am avut câteva nemulțumiri.

   În prima parte povestea mi s-a părut prea light, nu sunt evidențiate acele momente frumoase, despre care se vorbește în partea a doua a cărţii, când Albert spune mai mereu : ,,să trăim ce am avut, ,,să fim ca înainte’’. Nu prea reiese din prima parte, din cauza că totul este cam fără substanță. În partea a doua însă, cartea devine cu adevărat interesantă și prinde viață, deși este aiurea să scriu asta, având în vedere că se pierd vieți. Dar ca și narațiune, ca și stil, partea a doua este superioară.

  Am avut o mică problemă și cu numele personajelor. Având în vedere că nu știm timpul, locația unde se întâmplă povestea, presupunem. Charlotte și Albert m-au dus cu gândul undeva în SUA, dar intervine o Lavinia, Marin, Alexandra, Andrei și creează confuzie. Deci…nu suntem prin țări străine, suntem într-o Românie fictivă.

   Și nu în ultimul rând: O părere de umil cititor adresată autoarei: Pe viitor, poate ar fi bine să revizuieşti în special prima parte, pentru că poţi. Ai un mare potenţial şi este păcat ca o aşa poveste să aibă minusuri. Cu o editare bună și o mai mare atenţie la tehnoredactare, cartea asta va fi cu mult mai bună decât este, ajungând un produs de calitate superioară.

   Cu toate astea: Ce poveste…ce final….nu mă așteptam să îmi placă atât de mult. Pot să spun că te urăsc puțin pentru că m-ai răscolit cu cartea asta. Trăiam bine și frumos în universul meu și ai venit să mă zgudui puțin, cu o poveste de poveste.  

 Citiţi cartea şi îmi spuneţi ce parere aveţi. 

Recenzii cărţi

Cartea Complicații inutile, de Raluca Irimie o găsiţi aici

Complicații inutile de Raluca Irimie autori români.

8 COMMENTS

  1. Tare sunt curioasa sa aflu finalul. Sper sa fie unul placut. In ultima vreme am citit mai mult autori romani si… am constatat ca marea majoritate si-au propus parca sa ma treaca de la rece la cald, apoi iarasi rece. Bine ca nu sufar cu inima 😀
    Multumesc pentru recomandare, Iasmy!

  2. Probabil cartea porneste de la o poveste adevarata,de aceea rascoleste sufletul.
    Multumim Iasmy

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.