Conacul Roselor - Maria Philip - Editura Petale Scrise - recenzie

Conacul Roselor – Maria Philip – Editura Petale Scrise – recenzie

 

Titlu: Conacul Roselor

Autor: Maria Philip

Editura Petale Scrise

Anul apariției: 2022

Numărul de pagini: 212

Gen: historical romance, erotic, 18+

  Contele William Carter devine tutorele unei tinere despre existența căreia nu știa nimic. Vizitând-o pentru prima oară la reședința ei, în Conacul Roselor, este surprins de comportamentul fetei rămase orfană de ambii părinți și de libertatea în care aceasta trăiește, atât de nespecifice domnișoarelor vremii.

   Gladys este diferită de oricine cunoscuse contele până atunci. Frumusețea ei naturală și mintea sa ascuțită îl cuceresc și îl atrag într-un irezistibil joc al seducției.

    Însă Gladys Collins se dovedește a fi cu totul altcineva decât și-ar fi dorit William.

    Va reuși el să o ademenească să-i cadă în brațe?

    Va accepta înalta societate originile scandaloase ale tinerei?

   Aflat între înflorirea prezentului și spinii trecutului, pentru Conacul Roselor a sosit momentul să-și dezvăluie misterele.

   Având în vedere că trec print-o perioadă mai stresantă, am simțit nevoia să citesc ceva lejer, relaxant, așa că am ales „Conacul Roselor”, tocmai pentru că știam că este vorba despre un erotic historical romance, dar și pentru că autoarea Maria Philip a reușit și în trecut să mă surprindă plăcut cu frumoase povești de dragoste (mă refer aici la „Seducție și venin”, un epic fantasy erotic și la „Pasiuni interzise” un historical romance, plin de mister și suspans). Eram absolut convinsă că, și de această dată, voi avea parte de lectură bună. Și așa a fost.

  Mi-a plăcut povestea, maniera de scriere (stil lejer, fără amănunte de umplutură care să frâneze acțiunea), personajele, scenele erotice, momente încărcate de suspans, așa că nu-i de mirare faptul că a reușit să-mi transmisă o stare de bine, de pozitivism și optimism. Am savurat din plin acțiunea, dar și replicile suculente dintre protagoniști. Gladys și William mi s-au părut adorabili cu modul lor de a se tachina, cu micile înțepături ironice și scenele de gelozie.

„- Mişcă-ți picioarele mai repede. Că gura îți merge ca o moară stricată, fără cap!”

   Cu toate că la prima vedere pare o lectură relaxantă, cartea are o doză de sensibilitate. Gladys are o poveste de viață destul de dureroasă, un trecut marcat de evenimente nepl[cute, însă reușește să-și păstreze optimismul și candoarea. De altfel, dintre toate personajele, ea iese în evidență, fiind creionată într-o manieră înduioșătoare. E o fată incredibil de inteligentă care tânjește să ducă o viață normală. E dulce, gingașă și are un suflet deosebit. E libertină, încăpățânată, poate puțin copilăroasă, în anumite momente, dar toate astea o fac specială.

   Povestea de dragoste dintre Gladys și contele William Carter este frumoasă, picantă, plină de emoții și momente tensionate. A fost distractiv să-i privesc jucându-se de-a șoarecele și pisica, dansând în jurul sentimentelor lor. Mi-a plăcut să văd cum ea reușește să-l șocheze adesea, atât prin modul liber de a gândi, cât și prin comportamentul excesiv de dezinvolt. În ciuda faptului că este o nobilă, nu ține cont de regulile societății, pe servitorii îi consideră prieteni, călărește pe cal ca un bărbat, şi fără şa, ținuta ei este mult prea libertină, iar toate astea sunt peste puterea lui de înțelegere.

„- Nu e demn de o doamnă să vorbească așa!

– Norocul meu că nu sunt doamnă! Aş muri de plictiseală și de prea multă prostie!”

   De altfel, relația lor a început cu stângul, asta din vina contelui, pentru că a mințit-o în privința adevăratului motiv pentru care și-a făcut apariția la reședința ei, în Conacul Roselor. Nu a vrut să mărturisească faptul că, odată cu moartea tatălui ei, a devenit proprietarul conacului și tutorele tinerei. A preferat să afirme că a fost prieten al baronului și că a venit numai în vizită, să se bucure de frumusețea conacului şi a împrejurimilor. Nu a vrut să procedeze în acest fel, dar, văzând-o pe Gladys, s-a hotărât să o cunoască aşa cum e cu adevărat, fără bariere. În plus, a ascuns unele detalii pentru a afla ce se întâmplă la Conacul Roselor.

   Se pare că personalul nu a mai fost plătit de mult timp și că servitorii au rămas acolo de bună voie. De asemenea, contele a descoperit că Gladys nu a venit în contact cu niciun străin, iar pe tatăl ei l-a văzut doar o singură dată. Încă de la nașterea fetei, baronul a refuzat să se implice în educația ei. Ba mai mult, a pus-o pe guvernantă să o păzesc pe soția lui să nu fie vizitată sau să viziteze pe nimeni.

„- Cum a apărut Conacul Roselor?

– Era un domeniu neglijat, din partea mamei Emilyei. Mama ei a murit la naşterea fetei. Tatăl ei a dat mereu vina pe ea că şi-ar fi omorât mama.

– Știu această poveste.

– Domeniul Roselor era lăsat ca moştenire descendentului Emilyei. Aşa că tatăl ei a neglijat această parte de moştenire. Baronul a exilat-o aici ca pedeapsă. Conacul era devastat de vreme. Trebuia să fie închisoarea ei şi a copilului care urma să se nască. Dar lady Emily a transformat domeniul în bucățica ei de rai.”

   Abia după ce se lămuresc lucrurile, contele formulează anumite pretenții în ceea ce o privește pe tânără. În mod special, dorește ca ea să învățe regulile societății, să se îmbrace adecvat și să-și găsească un predendent. Însă, odată ajunși în oraș, Gladys se trezește acostată de sora baronului, care o face în tot felul în public. Totuși, ea reușește să-i trezească interesul lui George Winchester, cel mai mare dușman al lui William Carter. Cine este acest bărbat? Ce vrea de la Gladys? De ce baronul nu s-a interesat de fată? De ce a reacționat aşa sora baronului? Nu vă rămâne decât să aflați singuri răspunsul la toate aceste întrebări.

   „Conacul Roselor” – o poveste încărcată de senzualitate, care te transportă în vremuri de mult apuse, numai bună de citit în vacanță sau atunci când treci printr-o perioadă mai grea. Atunci când vezi viața numai în alb și negru, Maria Philip vine și îți oferă puțină culoare.

Carte disponibilă pe site-ul Editurii Petale scrise

Recenzii cărți

***Alina Geambaşu (Alina)***Simplă și complicată în același timp, prudentă și încăpățânată. Compar nevoia de a ști, cu desfășurarea unui mecanism și refacerea lui piuliță cu piuliță pentru a vedea cum funcționează. Când ceva mă depășește, mă simț ca David înainte de întâlnirea cu Goliath, când constată că a uitat să-și aducă praștia. Marea mea pasiune este literatura fantasy, romance și thriller. Posesoare a unei imaginații debordante, reușesc cu ușurință să mă transpun în pielea personajelor din cărți. Din postură de vrăjitoare mai am de lucru cu vrăjile.

2 COMMENTS

  1. Mulțumesc pentru recenzie! Felicitări autoarei!Sunt norocoasă,am citi toate cărțile autoarei!
    Chiar stilul lejer mi-a plăcut și mie!

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.