Concurs : Easy !

View Comments

• Aici este o intrebare foarte grea.Ce as face eu?Eu as tine inchis in mine,de frica,rusine,condamnarea celor din jurul meu.
  Oare cine ar fii de vina?
  Oare ea la ispitit?este o stricata!sau :-saracuta,ce intamplare!
  Eu cred ca mai multe ar fii acuzele,decat compatimirile,asta este lumea in care traim.
  Personal,tot respectul pentru autoare,a avut o forta si vointa de a trece pestre prejudecati,si de a dezvalui lucruri,care poate a salvat alta viata.
  Aceasta este parerea mea,poate sunt lasa,dar,traim intr-o lume dura.

• Parerea mea este ca nu ar trebui sa o intereseze ca o sa spuna cei din jur,ci ar trebui sa fie puternica si sa faca totul public,nu conteaza ca poate l-a ispitit,sau asa are el impresia,suntem oameni nu animale,avem tot dreptul sa ne razgandim.In orice caz ar fi,cineva tot o sa spuna ca ea este vinovata,dar facand totul public el este pedepsit si implicit nu o sa mai faca asa ceva niciodata(sau cel putin asa se spera).Suntem invatati de mici ca orice greseala se pedepseste si cand se spune nu e nu.Orice femeia are dreptul sa aleaga cu cine intretine relatii,si daca s-a razgandit,chiar si in ultimul moment e dreptul ei.

• Am trecut printr-o astfel de experiență. Ce am ales? Să mă refugiez în mine..să urăsc acea persoană. Deşi a trecut mai mult de un an încă mai am coșmaruri. Cu toate astea am ales să tac. De ce? De laşitate, de frică. O cumplită frică de părerea lumii, de priviri acuzatoare sau de compasiune dar şi frică de el. Încă mă mai întreb dacă a fost vina mea sau dacă ar fi fost mai bine să îl denunţ. Nu ştiu nici acum răspunsul. Dar având în vedere mentalitatea şi legile din scumpa noastră ţară nu cred că schimba mare lucru. Nu sunt în măsură să dau un sfat..cel mult o încurajare. Fi-ţi puternice! Şi dacă aveti curaj, denunţaţi-l! Astfel de scursuri merită să putrezească în închisoare..

• sunt subiectiva cand raspund la aceasta intrebare pentru ca prin aceasta trauma a trecut cumnata mea care a fost agresata de un vecin.nu trebuie sa taci, trebuie sa te ridici si sa lupti din toate puterile ca cel vinovat sa fie pedepsit.este cumplit sa vezi cum tot ceea ce esti , tot ceea ce simti este schimbat intr-o secunda..nimeni nu are dreptul sa faca aqsa ceva si sa nu platesca pentru acest lucru...atatea femei agresate trec totul sub tacere de frica sau de rusine...de ce?nu au facut nimic,de ce sa le fie rusine?rusine celor care fac asemenea lucruri si celor care judeca, nu lor...

• Dora,in nici un caz nu ai fost tu vinovata,asta sa fie clar.Nu exista lucrul asta.Cum sa il provoci?E o aberatie.Rusine trebuie sa-i fie celui care s-a purtat ca un animal,fara constiinta(insa nici animalele nu forteza).Un asemenea om merita sa putrezeasca in inchisoare sau sa fie tras pe roata,cum se proceda mai demult.Sa fie recunoscut si blamat de toata lumea pt fapta lui.Fii puternica si sa nu-ti fie frica de el,numai cei slabi profita de cineva mai slab decat ei.

• In nici un caz nu este vine femeii. Mentalitatea asta este invechita. Si tacutul nu este o soluție, din contra, mai mult rău face. Un psiholog ar fi bun. Dar ar trebui mers si renunțat cel care face asa ceva.

• Dora, in primul rand apreciez faptul ca ai avut curajul si puterea sa spui acest lucru. Ma inclin in fata acestei puteri! Este un pas inainte si urias pe care il faci. Cand traiesti o asemenea intamplare cred ca trebui sa strigi in gura mare sa se faca dreptate cu riscul de a fi blamat. Traim intr-o societate in care lumea nu percepe pe deplin realitatea, fiecare judeca fara sa-si dea seama ca nu trebuie judecat.Si mai cred ca un factor major este familia si prietenii care trebuie sa fie alaturi sa ne sprijine sa ne ridice moralul.Nu este vina ta, si probabil a niciunei persoane (ca doar nu este nebuna sa vrea asa ceva) care trece prin asa ceva, este vina dereglatului si nemernicului cu minte bolnava si care ar trebui castrat si ars pe rug. Stiu sunt foarte vehementa dar astfel de personaje dezechilibrate merita tot ce este mai rau. Sper sa poti sa-ti gasesti un echilibru in viata, sa incerci sa vezi viitorul, si sa crezi in tine ca esti puternica si demna de tot respectul din lume din partea tuturor.Noi suntem alaturi de tine, ai gasit niste prieteni care te apreciaza si te sustine.
  Respect, draga prietena! locco_smiley_21 locco_smiley_21

• Dana, imi imaginez trauma traita de cumnata ta, si ai dreptate rusine sa fie celor judeca. Sper ca a reusit macar pe jumatate sa faca dreptate si sa fie puternica.

• Din punctul meu de vedere, subiectul propus este unul delicat si oricat de mult ne-am stradui sa alinam suferinta cuiva prin intermediul cuvintelor, adevarata forta este cea interioara. Femeile care trec printr-o astfel de trauma trebuie sa gaseasca in ele forta necesara de a merge mai departe, de a se vindeca si de a arata celor din jur ca sunt persoane puternice, care nu renunta la viata in ciuda a ceea ce li s-a intamplat. Desi in primele momente se resimte nevoia de izolare, cred ca cel mai bine este sa vorbesti despre trauma ta, sa incerci sa o depasesti alaturi de cei dragi. Pentru ca noi ne tragem energia din cei de langa noi. De asemenea, abuzul trebuie denuntat, o asemenea fapta nu poate ramane nepedepsita in conditiile in care sunt atatea organizatii care lupta pentru drepturile femeilor si militeaza contra violentei. In plus, recunoscand ca ai fost abuzata reprezinta un prim pas spre vindecare si poti regasi multe alte povesti asemanatoare, poti lupta alaturi de celelalte persoane abuzate pentru ca cei care v-au ranit fizic si psihic sa fie pedepsiti conform legii. Nu este o lupta usoara, nu vei intelege probabil niciodata "De ce tu?", dar resemnarea nu este o solutie.

• Desi n-am trecut printr-o asemenea experienta si sper sa nu se intample vreodata, consider ca n-ar trebui sa tinem totul in noi, ci ar trebui sa ne incurajam si sa mergem sa-i spunem cuiva, care va lua masuri impotriva acestor specimene. Aceste fiinte nu ar trebui numite oameni, sunt niste fiinte bolnave daca cred ca ceea ce fac este bine. Noi, femeile, intotdeauna am fost considerate sexul slab, dar dupa parerea mea, nu este adevarat. Noi suntem cele care duc greul in viata, nu barbatii. Noi suntem cele puternice si nu trebuie sa lasam pe nimeni sa ne doboare. Nu trebuie sa ne pese de ce cred ceilalti despre noi, cand vor afla prin ce am trecut. Trebuie sa luptam si sa pedepsim asemenea creaturi, pentru a nu face rau si altora.

  Dora, ma bucur ca ai avut curajul sa impartasesti cu noi o asemenea experienta si desi, cuvintele nu o sa-ti aduca vreao alinare, sper din tot sufletul ca dobitocul care te-a supus la asa ceva, sa o pateasca mult mai rau. Dar, sunt sigura ca Dumnezeu va avea grija si nu-l va lasa nepedepsit pentru ce a facut!