Confesiuni – Kanae Minato – Editura Litera – recenzie
Confesiuni – Kanae Minato – Editura Litera – recenzie
Titlu: Confesiuni
Autor: Kanae Minato
Editura Litera
București 2023
Nr. pagini: 328
Nu știu dacă am menționat asta vreodată, dar întotdeauna m-au atras romanele scrise de autori japonezi sau coreeni. De la Murakami, Ishighuro, Kenzaburo Oe, Kawakami, la Han Kang sau Kyung-sook Shin. Le consider inventive, migăloase, reci și calculate, precum și extrem de schimbătoare în ceea ce privește scenariul după care se ghidează povestea.
Autoarea de astăzi, de proveniență japoneză, este la prima sa carte publicată. Kanae Minato este o fostă profesoară de lucru manual, în prezent casnică, care a reușit să scrie acest roman ce s-a vândut în peste 3 milioane de exemplare în Japonia, în timp ce își îndeplinea treburile gospodărești zilnice.
Confesiuni este o carte care promite încă de la primele pagini și cu siguranță nu dezamăgește până la sfârșit.
Personajul principal, Yuko Moriguchi, este o profesoară de științe care își deapănă tragica poveste în fața elevilor săi de gimnaziu, la finalul relatării sale pregătindu-le celor doi elevi care i-au ucis fiica în vârstă de 4 ani, o răzbunare crudă și rece.
Cine sunt cei doi băieți și care este povestea din spatele crimei săvârșite?
Shuya și Naoki provin din medii asemănătoare, familii normale, aparent iubitoare, dar modul în care fiecare dintre ei este crescut, educat și învățat să se raporteze la lumea înconjurătoare, îi aduc în punctul în care limita dintre normal și nepermis sau dintre nevoie și obsesie, capătă limite din ce în ce mai neclare.
“Mama mi-a servit mereu drept bază în a-i judeca pe alții, și n-am cunoscut niciodată pe cineva la fel de excepțional ca ea. Ceea ce înseamnă că n-aș avea niciun fel de regret la moartea oricărei persoane din jurul meu. Din nefericire asta îl include și pe tata. E drăguț și vesel – ceea ce e bine pentru un patron de atelier de reparații ale produselor electronice, dintr-un orășel – dar cam asta e tot. Nu-l urăsc, dar nu cred că are importanță dacă trăiește sau moare.”
Shuya tânjește după dragostea unei mame care îl ignoră și tot ce își dorește este să fie remarcat. Inițial prin note bune la învățătură, apoi prin talentul său de a meșteri mici invenții care au capacitatea de a produce un rău controlat. Naoki este un băiat timid care își dorește să se integreze pentru a scăpa și de presiunea constantă pe care o resimte din partea mamei sale de a se face remarcat în societate pentru a atrage admirația celor din jur.
„Am crescut convins că sunt foarte deștept și priceput la sporturi – pentru că mama îmi spunea mereu că eram, încă de pe vremea când n-aveam decât câțiva anișori. Atunci când am ajuns în clasa a treia, știam deja că asta era, de fapt, doar speranța ei, felul în care își dorea ea să fiu. Dacă mă străduiam foarte tare, puteam să ajung un pic peste medie, dar n-aveam să fiu niciodată cel mai bun la nimic, nici măcar pe aproape.”
Moartea micuței Manami, fiica profesoarei Moriguchi, pornește de la un pariu aparent stupid dar regizat din spatele cortinei. Lucrurile iau o întorsătură neplanificată și moartea se dovedește a fi mai mult decât un accident stupid așa cum autoritățile decid să îl catalogheze.
Deși am intuit din prima parte a povestirii la ce pedeapsă sadică va recurge mama îndoliată înainte de a se retrage semeț din mediul educațional, abia spre finalul cărții descoperim maniera sadică în care a reușit să ascundă o falsă informație care duce treptat la declinul celor doi băieți vinovați, până în punctul în care ajung să piardă ceva mai drag decât propria viață, și anume ființele care le-au dat viață și împreună cu care au luptat întotdeauna să echilibreze o relație emoțională defectuoasă.
Intriga este inteligent construită iar personajele creionate în detaliu, povestea desfășurându-se din mai multe perspective, căci fiecare parte implicată are ocazia să își relateze propria poveste.
La final e greu de resimțit cu adevărat o ranchiună sau un dezgust autentic față de cei implicați.
O carte pe care am savurat-o pagină cu pagină și al cărui final l-am intuit când era deja prea târziu. O recomand celor care sunt atrași de scrieri atent construite, cu schimbări tensionate de situații și în care, fiecare personaj are dreptul la prezumția de nevinovăție.
“O mulțime de oameni își irosesc viețile plângându-se că n-au reușit niciodată să își găsească adevărata vocație, dar adevărul e că cei mai mulți dintre noi probabil că nici măcar n-au o vocație anume. Așadar, ce e greșit în a alege exact lucrul care îți stă în fața ochilor și a-l face din toată inima? Eu una așa am procedat și nu îmi pare rău.”
Carte disponibilă în librăria online Libris.ro
