Conspirația Femeilor – Dănuț Ungureanu – Editura Tritonic – o ficțiune satirică subiectivă

Conspirația Femeilor

Autor: Dănuț Ungureanu

Editura: Tritonic

Număr pagini: 258

   Conspirația Femeilor – Dănuț Ungureanu – autori români

   Ne certăm, dar ne iubim. Vrem să credem că nu avem nevoie unii de ceilalți și că fiecare din noi suntem mai buni. Bărbați sau femei. Dar oare suntem chiar atât de diferiți? Suntem oare de pe planete diferite ale gândirii și comportamentului? Deși au fost făcute cu siguranță mii de studii pe această temă, Dănuț Ungureanu abordează acest subiect într-un alt mod mult mai original, mai amuzant și mai direct decât poate a făcut-o cineva până acum.

   Absolvent al facultății de Energetică și membru al Uniunii Scriitorilor din România, autorul a devenit cunoscut mai ales prin contribuțiile sale literare în domeniul Science Fiction. Cărțile pe care le-a scris au dus la includerea sa în 1981 în cadrul cenaclului SF Solaris, pe care l-a și prezidat între anii 1982 și 1983.

   “Conspirația Femeilor” a fost lansată în București pe data de 2 noiembrie 2018 în cadrul evenimentului #frontul de carte. În această lucrare, Dănuț Ungureanu încearcă să prezinte felul diferit de a vedea lumea al femeilor și al bărbaților și lupta continuă care se duce între cele două “specii”. Prezentarea nu este una obiectivă și nici nu poate fi încadrată în categoria Science Fiction cu care ne-a obișnuit autorul, ci mai degrabă într-o ficțiune satirică subiectivă ce duce cumva cu gândul către operele lui Caragiale.

   Încă de la început facem cunoștință cu Puiu Maxim, redactor în cadrul publicației “Doamna Modernă”. Singurul bărbat din cadrul redacției, el este bine văzut, prețuit și oarecum protejat de celelalte doamne. Deși te-ai aștepta ca, lucrând într-un colectiv de femei, în timpul liber să se refugieze într-un pahar de vin cu prietenii bărbați, nu este așa. El merge acasă unde îl așteaptă alte trei femei.

   Soacra, Augustina, este o femeie cicălitoare, de modă veche, agasantă, față de care simte o oarecare teamă amestecată cu o doză bine mascată de dispreț.

   Soția, Olguța, este o femeie puternică, hotărâtă și care știe ce vrea. O femeie căreia nu îi este rușine să pună piciorul în prag și capabilă să rezolve orice situație oricât de încurcată ar fi. Seamănă destul de mult cu mama sa. În jur inspiră teamă, mai ales pentru bărbați. Însă nu și pentru Puiu M., așa cum este referit în carte. El simte pentru ea admirație și respect, și o iubire mai ciudată.

   Și mai este și Lizuca, o adolescentă care încearcă să se descopere pe sine însăși și să își creeze o imagine bună în societate, dar care nu are un rol foarte semnificativ în această poveste.

“Doamna Modernă” este o publicație care are ca scop adorarea femeilor, promovarea femeilor care au schimbat istoria, răspândirea ideilor de perfecțiune și superioritate a femeii. Căci, spun ele, țara noastră a fost formată de femei. Căci “ce mare brânză ar fi făcut bărbații daci și romani, de n-ar fi fost gospodinele, mamele dace și romane? Beții, bătăi, întreceri barbare, că nu-i ducea capul mai mult, nici pe unii nici pe alții. E meritul femeilor de-atunci, că-n pântecele lor s-a format poporul român și la sânul lor a supt și ele l-au șters la fund.”

   Atmosfera în cadrul publicației pare una relaxată. Femei care bârfesc alte femei, discuții despre genți, femei, modă, etc. Deși sediul unei redacții, numeroasele greșeli de gramatică și de exprimare nu încetează să apară. Este o lume snoabă, o lume plină de oameni care vor să pară mai mult decât ceea ce sunt. Niște femei care vor să pară perfecte dar care nu se ridică decât la un nivel mediocru.

   Inițial ai impresia că este o publicație drăguță și inofensivă, însă destul de curând ajungi să observi că este plină de idei extremiste și periculoase care nu aduc niciun bine nimănui. Puiu Maxim este aparent mulțumit cu viața lui banală, el însuși fiind o persoană care nu îndrăznește să se ridice mai mult decât crede el că are dreptul. Soția i-a creat sentimentul că nu ar avea nicio valoare și că nu este în stare de nimic.

   Însuși numele lui parcă este o satiră. Puiu duce cu gândul către un începător, un copil care încă nu a învățat ce înseamnă viața și cum să se descurce fără să îl țină mama de mână. Un om care are mereu nevoie de ajutorul cuiva pentru a-l scoate din încurcătură. Asta cu atât mai mult când este alintat “Puișorule”. Maxim de asemenea face trimitere tot în aceeași direcție, de data asta pentru a accentua caracterul lui de persoană ajutată. Cel puțin asta este în aparență. Eu am observat cum cele două nume au cumva un caracter dual. Pe de o parte, el este ținut sub papuc și ținut de mână la fiecare acțiune. Un pui. Însă pe de altă parte, e nevoie de un mare curaj să lucrezi la o publicație pentru femei, să trăiești într-o familie plină de femei. Cu alte cuvinte, să fii înconjurat de ele. Și Puiu pare că se descurcă impecabil. Maxim aș putea să spun.

    Printre misiunile pe care le-a primit de la șefa lui, una dintre ele a fost să se întâlnească cu Borangic, un om care “violează” femeile prin vorbe urâte și atingeri nepermise în autobuz, care, din punctul de vedere al “Doamnei Moderne”, este un atac vădit la adresa doamnelor și care nu trebuie să scape nepedepsit. Misiune care este cu totul altceva decât i s-a spus și pe care o eșuează lamentabil.

   Mi-a plăcut această carte pentru impecabilitatea cu care a fost scrisă. Nu pot decât să apreciez autorul pentru curajul de a intra într-o lume din care cu greu mai ieși nevătămat. A reușit să sintetizeze atât de bine viața femeilor, atitudinea și gândirea… Deși au fost multe exagerări cu scopul de a accentua satira, consider că acestea nu puteau fi făcute fără o cunoaștere completă a femeii. Citită la suprafață, nu pare să aibă o valoare foarte mare, dar în profunzime ne arată cât de periculoase sunt extremele. Este vorba de extremele feministe și nu numai. Orice extremă poate degenera în ceva mult mai periculos. Și, atunci când pierzi controlul, lumea pe care o știi se poate transforma în ceva care depășește orice imaginație. În această carte, autorul a vrut să epateze nu prin elementele științifico fantastice ci prin realitate. El însuși spune, atunci când Puiu ajunge noaptea la sediul redacției și nu îl găsește pe nea Ilie, paznicul, că nu e o scenă cum ne așteptăm noi în care îl găsim întins pe jos într-o baltă de sânge, ci pur și simplu, nu e acolo.

   Ce am observat – este stilul pe care l-a adoptat autorul pentru narațiune. Are momente în care naratorul este însuși autorul și momente în care naratorul este Puiu M. O împletire pe care nu țin minte să o mai fi întâlnit-o la un autor până acum și care îmi place foarte mult. Și mai ales în acest context, în care satirizarea duce la păreri diferite, uneori chiar de la aceeași persoană. Naratorul autor aduce o tenta de obiectivitate, dacă poate fi vorba de asa ceva în literatură. Când spun obiectivitate mă refer la părerea autorului. Ma refer la faptul ca viața personajelor este văzuta din exterior.

   Deși aceasta a fost cu siguranță o ieșire din zona de confort a autorului, sper că ne va surprinde și în viitor cu o altfel de poveste, poate mai ieșită din comun chiar și decât asta.

Cartea Conspirația Femeilor, de Dănuț Ungureanu poate fi comandata de pe site/ul Editura Tritonic

Recenzii cărţi Editura Tritonic

Recenzie- Luna în orașul blestemat, de Dănuț Ungureanu 

autori români