“Vom semăna universul cu toate minunile Pământului.”

Copiii timpului de Adrian Tchaikovsky-Editura Nemira

Copiii timpului de Adrian Tchaikovsky-Editura Nemira-recenzie

Editura Nemira
Colecția Nautilus
Data apariției: 2018
Titlul original: Children of Time (2015)
Traducător: Gabriel Stoian
Număr de pagini: 488

   În pofida numelui cu rezonanță mai dinspre estul continentului, Adrian Tchaikovsky este un autor britanic, care a scris, până la acest roman, literatură fantasy cu o puternică componentă de tehnologie ce înfruntă magia specifică genului.

  Children of Time/Copiii timpului este întâiul său volum cu adevărat science fiction, pentru el fiind premiat cu Arthur C. Clarke Award, în anul 2016, și primind deja oferte de ecranizare.

   Totul începe cu un fel de joc al unor zei plictisiți. Într-un viitor foarte evoluat, ce-ar putea părea utopic, dacă nu ar fi la un pas să se transforme în distopie, Doctor Avrana Kern (o individă total sociopată, dacă e să pun eu diagnosticul) are inexplicabil pe mână, și la dispoziție proprie, un ambițios proiect de terraformare și de populare a unei planete cu maimuțe, asupra cărora ar urma apoi să fie lansat un nanovirus, ce să le facă în timp, deosebit de inteligente, cât să pună bazele unei civilizații, unde, eventual, coloniștii umani ar debarca apoi ca stăpâni.

   Cu acest plan (nedeclarat astfel, însă cu efect foarte previzibil) de sabotare a omenirii nu este de acord un grup radical ecologist, intitulat Non Oltre Natura, pe departe cuprinzând cei mai inteligenți oameni dintr-o societate atât de cretină încât să lase o iubitoare de animale psihopată să le creeze concurență în Univers. Aceștia îi aruncă cercetătoarei scelerate nava spațială în aer, sacrificându-și un camarad eco-terorist kamikaze. Din păcate, ea și virusul ei afurisit scapă și în timp ce savanta dementă intră într-un somn criogenic îndelungat, care o va face și mai dementă, nanovirusul este declanșat asupra planetei terraformate, unde începe să-și caute subiecții asupra cărora este programat să acționeze. Doar că maimuțele lui Avrana Kern au pierit toate în atentat, așa că se lipește și el de cine poate…

  După părerea mea, romanul începe dezastruos – și la propriu, și la figurat -, deși are un ritm rapid și tensionat, care nu te va lăsa să renunți la el în scurtul capitol care te conduce spre partea lui excelentă. Credibilitatea întregii povești inițiale tinde spre zero, dacă societatea umană nu ar fi una foarte rarefiată, exact ca în vechiul Olimp, a câtorva zei atotputernici care își satisfăceau capriciile individuale. Nu rezultă însă nimic de genul ăsta, avem o comunitate numeroasă, foarte dezvoltată tehnologic, ceea ce presupune că ar fi trebuit să aibă și o organizare politică în stare să prevadă orice excese anti-umane și nu să lase drept singur oponent al nebuniei oamenilor de știință, o organizație teroristă. Cu atât mai mult nu, una care se dovedește a fi foarte susținută, de vreme ce adepții ei reușesc să declanșeze curând un război apocaliptic generalizat.

  Vestea bună este că după capitolul de deschidere, în care are loc toată ciondăneala asta atât de irațională, pentru o etapă așa de dezvoltată din istoria omenirii, acțiunea sare peste două mii de ani și devine extraordinar de interesantă.

  Nava-Arcă Gilgamesh, care transportă ultimele rămășițe ale civilizației umane, de pe un Pământ devenit de nelocuit, o ia pe urmele lăsate în spațiu de o cultură mai veche a oamenilor, cu foarte multe realizări în cucerirea galaxiei, ai cărei succesori involuați de războaie și de o lungă perioadă de glaciațiune sunt cei din echipaj.

  După topirea ghețurilor, Terra cea afectată de bătălii radioactive a redevenit tot mai toxică, asemeni unei supe dezghețate otrăvitoare, astfel încât expediționarii cosmici au urgent nevoie de o nouă casă.

copiii timpului

    Când descoperă planeta lui Kern, terraformată pentru proiectul ei excentric, atât de plină de verdeață și absolut perfectă pentru a fi colonizată, entuziasmul echipajului Arcei este uriaș. Însă, repede, va fi domolit de paznicul satelitar super-tehnologizat al planetei, în care s-a transformat Modulul-Santinelă al savantei Avrana Kern. În timp ce ea doarme un somn indus în cuva criogenică, un compozit dintre Inteligența Artificială a computerului de bord și o imagine simulată a conștiinței ei asigură securitatea experimentului științific.

   Limbajul omenirii s-a schimbat atât de mult, încât apar dificultăți până și la transmiterea unui simplu mesaj care să fie recunoscut, între Arcă și Modulul-Santinelă, dar când comunicarea se stabilește, devine clar că tehnologia superioară ostilă a Vechiului Imperiu va fi un obstacol de netrecut pentru refugiați.

  O problemă și mai mare este dezvăluită pe suprafața planetei de zborul neobservat al unei drone de recunoaștere. Deși pare atât de primitoare, superba pădure care acoperă solul a fost infestată de teribilele creaturi insectoide evoluate cu ajutorul nanovirusului, în păianjeni gigantici inteligenți și furnici cu armuri metalice, organizate în armate copleșitoare.

  Au ultimii oameni vreo șansă, în aceste condiții, să ajungă măcar la planetă, pentru a încerca să o revendice de la locuitorii lor de coșmar, deveniți extratereștri băștinași?

Cum vor purta asemenea bătălii inegale?

   După primul capitol, cel hulit, care asigură totuși rapid premisele absolut necesare unei povești excepționale, firul narativ devine unul dual, cu alternanță între descrierea evoluției lumii produse de proiectul lui Kern și urmărirea expediției navei-arcă a oamenilor.

  Insectele cresc de la simpli prădători fără minte, la personalități tot mai individualizate, cu o cultură tot mai diversificată, pe parcursul mileniilor. Istoria lor aduce adesea cu cea a oamenilor, a cuceririlor Imperiului Roman sau a restartului social de după molime sau războaie, când se nasc brusc oportunități pentru categorii sociale desconsiderate.

  În echipajul navei, continuitatea acțiunii personajelor este asigurată de hibernoterapie, pe parcursul călătoriei în spațiu, membrii expediției fiind adormiți sute ani, cu treziri secvențiale, pentru a executa câte o misiune. Perioada de somn criogenic ajunge la milenii în cazul cercetătoarei din Vechiul Imperiu.

  În condițiile relativizării temporale, înfruntarea pentru cucerirea planetei terraformate are loc nu doar în spațiu, ci și în timp. Primii concurenți care vor câștiga cursa multidimensională pentru dominația ecosistemului, fiind cei care pot păstra Lumea lui Kern, asigurându-și viitorul și dăinuirea.Copiii timpului de Adrian Tchaikovsky-Editura Nemira

   Odisee galactică palpitantă, epopee insectoidă într-o zoo-lume în evoluție accelerată de nanoviruși, înfruntări cosmice și planetare, istorie țesută de întregi generații și rezolvări inedite ale unor situații aparent fără ieșire, toate pot fi savurate în această space opera cuceritoare, sub titlul de Copiii timpului.

  Pentru fanii aparițiilor Nemira, probabil era suficient să remarc că romanul ăsta a ieșit ca și cum s-ar fi amestecat nuvelele Zburătorii nopții și Regii nisipurilor, ale lui George R.R. Martin, cu seria Furnicile, de Bernard Werber, spre a oferi un imbold de lectură prioritară.

O continuare a lui, Children of Ruin, se prefigurează pentru 2019.

Cartea Copiii timpului de Adrian Tchaikovsky poate fi comandată de pe site/ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi Editura Nemira

Recenzii cărţi SF

 

 

14 COMMENTS

  1. Cred că se poate trece peste inconveniențele primului capitol, mai ales că ai specificat faptul că nu e foarte lung. Povestea pare una frapantă. Cele câteva distopii pe care le-am citit (puține, recunosc) mi-au plăcut foate mult. O voi trece și pe aceasta pe listă.
    Felicitări pentru recenzie!

    • Multumesc, Ro! 🙂 Daaa, romanul e genial! Eu m-am suparat pe primul capitol, care tine numai zece pagini, tocmai fiindca nu se ridica la nivelul restului cartii. Insa poate era nevoie de fortarea logicii din el, ca sa se asigure niste premise atat de interesante. Recomandare calduroasa, pentru iubitorii oricarui gen de SF! 🙂

  2. Aoleu, unde gasisi, maica, poza aia? :)) Daca o vedeam pe viu chiraiam de trezeam toata planeta :))Felicitari pentru recenzie, e reusita, ca de obicei, dar la carte zic pas :)) Nu e chiar genul meu.

    • Hahaa. Sorina, cam aceeasi reacte au avut-o si astronautii din roman cand au gasit frumoasa planeta terraformata, pe care o considerau deja noua casa, infestata de arahnide gigantice ca asta. 😀 Totusi nu e un scenariu horror, se dovedesc a fi uneori chiar simpatici, monstruletii astia. 😀

  3. Imi plac cărțile apărute în colecția Nautilul. Ca de obicei fiecare recenzie a ta este o încântare. Felictări, Marius!

  4. Felicitări pentru recenzie! Încă un SF pe care îl voi trece pe lista mea. Pare foarte interesantă cartea, iar ideea autorului cu virusul și noii “extratereștri ” creați chiar mă prinde. Mulțumesc pentru recomandare!

    • Cu drag, Crina! 🙂 Sunt sigur ca o sa iti placa! Pe partea stiintifica, scriitorul e foarte bine documentat in privinta insectelor si nu inventeaza pur si simplu noi specii, ci le aduce la stadiul de super-evolutie pe cele existente deja pe Terra, astfel ca si inveti mult despre viata insectelor, in cel mai fain mod. 😀

    • Merci, Alina! 😀 Stiam ca tu o sa imi apreciezi gusturile semi-horror! 😀 Partea despre oameni e cam ca si cea din Alien, cu calatorii spatiale lungi si somn criogenic, dar ce sunt sigur ca ti-ar placea e jumatatea in care se povesteste, alternativ, despre cum se dezvolta societatile insectelor. Tu adori animalutele si la un moment dat devin chiar adorabili toti monstruletii aia inteligenti. 🙂

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.