Crăciun în familie – Natașa Alina Culea- Fragment din romanul „ARLECHINUL”

Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

În casa luminată doar la una dintre ferestre, o zărești mai întâi pe doamna Clara. Este îmbrăcată cu o bluză roșie cu sclipici din belșug, are buzele pictate cu ruj de aceeași nuanță ramificată în fire subțiri în șanțurile ridurilor care-i înconjoară gura ca niște raze de soare. O gură care arată un lung obicei de a zâmbi, nicicum de a sta întristată sau dezamăgită – expresie întâlnită îndeosebi la oamenii mai în vârstă, căci chipul se obișnuiește a reda expresia cel mai des afișată de-a lungul vieții. Părul înfoiat și tapat imposibil de înalt este strâns într-o bentiță cu flori și păsări din plastic. Nederanjată de kilogramele în plus, doamna Clara poartă o pereche de colanți verde aprins, din material de lycra lucios, care îi strânge harnic picioarele dolofane terminate în papuci cu toc.

Doamna Dela, mama Lidiei, în schimb, subțire, nervoasă, la fel ca fiica ei, este îmbrăcată într-o rochie până peste genunchi, din flanel de culoarea cafelei prăjite. Are părul strâns într-un coc generos, prins la ceafă cu clame subțiri de metal auriu. Dacă stilul prietenei ei, doamna Clara, ar putea fi considerat unul baroc-rococo-eclectic, mai încărcat ca bradul de Crăciun și mai potrivit siluetei ei ca o dansatoare de step în biserică, al doamnei Dela este mult mai potolit, simplu și feminin, poate cam prea discret. Ochii ei albaștri caută neobosiți locul fiecărui tacâm, fiind pregătită să mai pună ceva pe masa la fel de importantă ca piesa centrală a unui muzeu de bijuterii. Paharele strălucesc în lumina lumânărilor roșii așezate lângă ele. Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

În timp ce Mica se rotește în jurul pomului de Crăciun cântând o melodie în limba engleză, d-na Dela așază pe masă un platou cu sarmale grase și aburinde. Mama Lidiei, respectiv bunica Micăi, profită de ospăț și adaugă pe masă încă patru pahare pentru șampanie și un platou cu ouă umplute cu maioneză. Le adusese mai devreme din frigider pe masa de bucătărie, dar nu se grăbise să le pună între celelalte feluri de mâncare care ar fi putut hrăni o garnizoană, știind că fiica ei o va admonesta pentru grăsimea ce domnea în farfurii, grăsime care li se va depune în cele mai rotofeie și mai nedorite părți ale corpului. Lidia, însă, este preocupată cu alte gânduri și observă abia într-un târziu bucatele din cale afară de unsuroase, dar teribil de apetisante:

– Nevena, uită-te ce-i pe masă! Mama și d-na Clara au decis că noi trebuie să plecăm în Turcia ca să ne găsim câte un soț care să ne mai ia. Mamă, ce e asta? Dietă de îngrășare? Te-am rugat să ții cont și de sfaturile nutriționistului! Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

– Facem liposucție după Sărbători. Cred într-unul Dumnezeu și-n chirurgia plastică! declară Nevena, atenuând reproșul orientat către d-na Dela.

– Amin! se închină Lidia râzând. Supărarea și caloriile sunt deja uitate.

Mica se apropie curioasă de masa încărcată, tiptil, ca un pisoi spre borcanul cu smântână. Privește curioasă fiecare fel de mâncare, dar își întinde mânuța doar către paharul cu bere. Cum toată lumea are preocupări de tot soiul, fetița scapă nevăzută cu manevra ei abilă și reușește să soarbă din pahar, după care-l pune binișor la locul lui, pe masă.

– Mami, azi este mâine? o întreabă ea odată ce pofta, mai mult decât seetea, îi este potolită.

– Cum adică? Ce vrei să spui, Mica?

– Ai spus că mâine îmi cumperi Casa păpușilor.

– Aaa, se dumirește Lidia. Ei bine, nu este mâine. Mâine este după ce dormi și te trezești.

– Și dacă dorm mult, mult, trei zile, când va fi mâine?

– Auzi? Nu vrei tu să te duci să faci puzzle? o întreabă Lidia încurcată.

Nevena, d-na Clara și d-na Lidia râd la tabloul oferit de mamă și fiică.

– Mica, îți iau eu Casa păpușilor, îi spune bunica Dela.

– Mamă, te rog, e o vorbă: multe bunici, copii obraznici.

D-na Dela se uită la d-na Clara ca pentru a primi suport de la cineva din aceeași generație, deci, automat de partea ei, dar prietena ei ridică din umăr. Stupoare.

– Are dreptate Lidia. Așa este. Știi și tu că așa este, Dela. Eu ce să spun?! Nepoții sunt a doua șansă pentru părinți de a fi mai blânzi și mai iubitori decât au fost cu copiii lor. Dacă este adevărat, este adevărat! Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

Bunica Dela nu-și contrazice prietena, ba chiar zâmbește. De fapt, se gândește deja cum să-i ia fetiței cadoul fără a ști nimeni de el.

– Când mâncăăăm? se vaită Mica. Am un gol plin în stomac.

– De unde le scoate? se minunează d-na Dela. Cred că din golul ăla plin din căpșorul ei. Ufff, mai bine mă duc să văd ce e cu mâncărica de fasole din cuptor. Parcă n-are nimeni nevoie de mine, doar mă supărați astăzi.

– Lasă drama, mamă. Ai putea lejer să joci în locul meu. Pe lângă tine pălește lady Macbeth.

– Deci talentul este în familie, râde Nevena binedispusă știind că astfel de replici corozive sunt absolut normale în familia Caraman.

– Cred că a sunat cineva la ușă. Cine o fi taman acu’? se întreabă Lidia ca trezită din somn.

– Eu nu aștept pe nimeni, spune d-na Dela mirată.

– Eu, da, zâmbește ștrengărește d-na Clara.

În hol își face apariția un bărbat înalt până la lampă, cu părul lung și lăios precum coada unui cal, dar prezentabil, în fapt, deși o apariție excentrică la prima vedere. E îmbrăcat cu o geacă maronie ce pare prea mare pentru el, cu o măsură sau două, și cu niște pantaloni destul de precis călcați la dungă. Bluza neagră cu mâneci lungi are imprimată pe față imaginea trupei The Beatles. Bărbatul intră puțintel intimidat în bucătăria plină cu femei, ca într-un altar mustind de feminitate și estrogen. D-na Clara se ridică sprintenă ca o vrăbiuță, îl întâmpină și-l sărută direct pe gura tivită de o mustață înfoiată. O pereche mai nepotrivită cu greu puteai să găsești, dar iubirii prea puțin îi pasă de potriviri și alte convenții sociale sau anatomice. Cele trei femei rămân cu gura căscată, doar Mica, mereu prezentă, prinde momentul oportun și mai soarbe puțin din paharul cu bere, uitat datorită spectacolului inedit de pe hol, mutat acum în bucătăria-living. Își șterge spuma din jurul gurii de mâneca rochiței roșii, cu o mină de șoarece satisfăcut. Cum scena se prelungește, se răzgândește și mai trage încă o dușcă. De data asta, direct din sticla destupată. Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

– Ce dracului? șoptește Lidia aplecându-se către Nevena. D-na Clara își găsește mai mulți iubiți decât ne găsim noi, chiar dacă suntem cu 20 de ani mai tinere. Nu mi se pare corect.

– Serios, Lidia, uită-te la ea. E fenomenală, nu murături ca noi. Ai tu dezinvoltura și energia ei? Noi doar ne plângem. Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

– Să știi! conchide ea către Nevena, clătinând din cap a consternație și admirație – în același timp.

– Bună seara! spune bărbatul respectuos, așezând pe scaun o pungă ruptă-n fundul din care se ițește pe jumătate o portocală. Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

– Bună seara! răspunde și corul de femei.

– Dar, vă rog, luați loc, îl îndeamnă doamna Dela pe musafirul neașteptat.

– Mami! Mami!! se înființează fetița sub șoaptele lor, pe același ton cu care anunța o urgență, deseori, imaginară.

– Ce este, Mica? întreabă Lidia răbdătoare.

– Mami, știi ce ai zis tu, că trebuie să avem reguli? întreabă ea jucându-se cu degetele pe mâna maică-sii.

— …Da?

– Și oamenii, și zânele pot avea reguli?

– Cred…

– Atunci, vreau să-i spui zânei Măseluță să nu îmi mai dea vise!

– Păi de ce, iubita mea?

– Pentru că nu vreau să am vise urâte.

– Și dacă visele vor fi frumoase?

– Nu-mi pasă, nu vreau să-mi asum riscul ăsta. Te rog să îi spui zânei Măseluță ceea ce ți-am zis. E o regulă. Bine? Bine, mami? Îi spui? Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

Lidia rămâne cu ochii mai căscați decât gura. Ingeniozitatea și imaginația fiicei ei o lăsau adeseori fără cuvinte. Își admiră cu ochi umezi ghemotocul de copil.

– Mami, mai îmi pui salată orientată?

– Orientală, vrei să spui? râde Lidia.

– Da. Nu știu ce să spun… Parcă vreau, parcă nu vreau… Sau vreau un hog-dog. Nici nu știu ce vreau, se enervează fetița din senin.

– Hot-dog, Mica, ți-am mai spus de nu știu câte ori. Hot înseamnă fierbinte în limba engleză, iar dog înseamnă câine. H-o-t-d-o-g…. Și nu asta mâncăm acum. Ia ce este pe masă și nu mai comenta mereu. Nu vreau să te obișnuiești cu mâncare nesănătoasă. Avem salată orientală și este foarte gustoasă.

– Nu e normal să fie un câine fierbinte! O să zic așa cum știu eu! țipă Mica, sigură pe engleza învățată la grădiniță.

– Dar de ce strigi, micuțo? întreabă blajin iubitul d-nei Clara. Eu sunt Cristi, pe tine cum te cheamă?

– Mica! țipă și mai tare fetița.

– Așa comunică ea, mai mult prin țipete, îl lămurește Lidia pe dl. Cristi.

– Perfect, spune bărbatul. Poate fi o excelentă cântăreață cu plămânii ăștia vânjoși.

– Țip pentru că mami nu îmi dă hog-dog!

– Te înțeleg, micuțo, nici mie nu-mi dă voie colonelul să mănânc ceva nesănătos.

– Cine-i colonelul? întreabă curioasă Mica.

– Doamna Clara.

– Doamna Clara este colonel? repetă Mica neîncrezătoare, ca un câine de pază care a mirosit ceva suspect.

– Bineînțeles, o asigură dl. Cristi.

– Și nu-ți dă voie deloc, deloc?

– Nu.

– Și nu te superi și țipi? continuă Mica discuția confidențială.

– Nu. Este de bun-simț să-ți fie frică de cineva.

– Mie nu mi-e frică de nimeni, se împăunează Mica.

– Chiar mai bine! îi zice dl. Cristi răbdător Micăi.

– Ți-e foame, dle. Cristi? întreabă micuța.

– Aș aprecia ceva de mâncare, recunosc, râde acesta pe sub mustăți.

– Vrei să mănânci peștele de la mine din farfurie?

– Tu nu-l mănânci?

– Nuuu! exclamă Mica. Eu nu o să mănânc niciodată pește.

– De ce, micuțo?

– Pentru că peștii suferă cel mai tare.

– Cum adică? este nedumerit dl. Cristi.

– Păi când oamenii îi omoară, ei nu pot să țipe.

– Ești o fetiță extraordinară!

– Asta înseamnă că îți place de mine?

– Doar asta înseamnă!

– Bine, atunci repară-mi și mie căluțul cu roți. Are defectul stricat.

– Adu-l încoace, zâmbește dl. Cristi.

Crăciun în familie – Natașa Alina Culea

Natașa Alina Culea autoarea cărților

Nataşa, bărbaţii şi psihanalistul (2014)–recenzie, articol

Marat (2015)–recenzie

Lupii trecutului. Sofia (2016)

Nopţi la Monaco (2016)

Visele nu dorm niciodată (2017)–recenzie

Arlechinul (octombrie 2018)

Crăciun în familie – Natașa Alina Culea