CRĂCIUNUL care nu a mai venit - Anamaria Ionescu
Literaturapetocuri.ro Autori români Editura Tritonic

CRĂCIUNUL care nu a mai venit, de Anamaria Ionescu – Editura Tritonic – recenzie

CRĂCIUNUL care nu a mai venit

Anamaria Ionescu

Editura Tritonic 

Număr pagini: 185

Recenzii cărţi Anamaria Ionescu

   Anamaria Ionescu (nume întreg: Anamaria Margareta Ionescu – n.3 septembrie 1976, București) este prozator și jurnalist român. Este fiica jurnalistului Mihai Ionescu, realizator al emisiunilor “Acasă la…” (TVR) și “De toate pentru toți” (Radiodifuziunea Română) și autor al volumului de memorialistică jurnalistică “Hoțul de chipuri”. Licențiată în drept, lucrează începând din 1998 ca reporter și apoi realizator de emisiuni la Radio România. În prezent este redactor al aceleiași instituții, realizând emisiuni pentru Radio România Antena Satelor.

   A debutat cu nuvela “Călătorie în familie” în rubrica “Luxul lecturii”, realizată de publicistul Dan Mucenic în cotidianul “Atac”(2008). A mai publicat în revistele literare “Vatra Veche” și “Fereastra”. În 2009 s-a numărat printre laureații concursului de literatură Agatha Grigorescu Bacovia – Mizil, cu nuvela “Confesiune”.

   Debutează în 2008 în cadrul rubricii “Luxul lecturii” a revistei Atac cu nuvela “Călătorie în familie” (2008). Anul 2009 aduce primul volum de povestiri, Camera obscură, publicat la editura Nico din Târgu Mureș. În 2013, Anamaria Ionescu publică un nou volum de proză scurtă, Pe cine nu lași să moară…, de data aceasta la editura Tritonic.

  Următorul proiect al autoarei îl reprezintă seria Sergiu Manta, din care, până acum, au apărut două volume: Nume de cod: Arkon (2014) și Zodiac (2016).

   “1989. Iulian, un tânăr plin de vise, și speranțe încearcă să treacă clandestin frontiera și este prins. Condamnat la închisoare, el își pierde viața la câteva săptămâni de la pronunțarea sentinței.
Ana, sora lui, este la vârsta năzuințelor liceale când se întâmplă nenorocirea. Și, din acel moment, viața ei și a familiei se prăbușește ca un castel de cărți de joc. 
Revoluția din decembrie ’89 aduce un licăr de speranță. Poate că visele ar putea renaște. Și vor putea să afle cine este vinovat pentru drama familiei lor. Fata se aruncă în viață cu impetuozitatea unei furtuni. Și totuși, fantoma fratelui ei este mereu prezentă. Uneori Ana se cufundă în amintirile despre Iulian. Alteori fuge de ele într-un mod aproape distructiv. Ca să poată să se elibereze, să facă pace cu trecutul, trebuie să afle ce s-a întâmplat în acea primăvară blestemată când fratele ei s-a întors acasă între patru scânduri. Dar drumul către adevăr e lung, sinuos și, uneori, periculos. Iar descoperirea lui nu întotdeauna izbăvește…
Un roman cu și despre oamenii care au trăit tranziția între comunism și libertate.”

    M-a tentat cartea aceasta de când a apărut, am crezut că e un thriller. La târgul de cărți de la Arad din 2018, Bogdan Hrib mi-a recomandat cartea spunând că “este altceva”. Așa că am vrut să văd despre ce e vorba și ca să vedeți cum se așează lucrurile, doar ce am terminat romanul și am văzut pe pagina de facebook a unei poete (pe care o știu doar din mediul virtual) câteva versuri care s-au potrivit “mănușă” cu părerea mea despre personajul cărţii.

Autoarea mi-a dat voie să-i folosesc versurile așa că vi le scriu aici:

“să fii veșnic îndrăgostit,- înseamnă viață,
să iubești veșnic ,- înseamnă viață
să iubești și să simți iubirea ce o oferi

în ochii celuilalt,- înseamnă eternitate.
cei ce nu iubesc sau nu simt iubirea

sunt doar cerșetorii timpului prin care trec.”

(Loredana Viţelaru)

Așa mi s-a părut Ana, o persoană veșnic în căutarea iubirii adevărate, a încrederii și a stabilităţii.

   M-a impresionat cu atât mai mult cartea cu cât povestea Anei ne duce din perioada de dinainte de 1989 până în zilele noastre. Povestea  lină, curgătoare, limbajul simplu fără floricele inutile, scenele fotografice, fac cu atât mai mare impactul emoțional, mai ales dacă ai și trăit acele vremuri.

   Toată povestea este văzută și simțită prin ochii și sufletul Anei. Punctul de pornire este înmormântarea lui Iulian, fratele Anei, care s-a sinucis în închisoare. Iulian încercase să treacă granița cu un grup de prieteni, fusese arestat a doua zi, închis și torturat. Familia și mai ales Ana nu cred varianta sinuciderii, dar nu mai au ce să facă, securiștii le aduc acasă lada cu rămășițele lui Iulian, ladă bătută în cuie și nu le dau voie nici să-l vadă nici să mute rămășițele într-un sicriu. La înmormântare sunt doar ea, părinții și un văr al tatălui ei, preot care ține slujba. Nimeni altcineva, nici prietenii lui, nici măcar Raluca, iubita lui, nu a avut curaj să participe. Acasă apar cei doi securiști și mama lui Iulian le dă pomană, unul dintre ei acceptă spunând că le duce la căminul de bătrâni unde e mătușa lui. Și totuși, după plecarea lor, apar prietenii lui Iulian, încercând să consoleze familia. Trocan cel mai mare dintre ei ajuns deja inginer, cel mai bun prieten al lui Iulian, începe cumva să-l înlocuiască în preajma familiei și mai ales a Anei. Ea fusese de mică împreună cu Iulian și prietenii lui care o considerau “mascota grupului”.

   Urmează alte repercursiuni când tatăl Anei încearcă prin memorii scrise la diferite foruri să afle ce s-a întâmplat cu adevărat cu Iulian. Tatăl este pensionat anticipat, Ana este exmatriculată înainte de ultimul an de liceu. Când credea că nu mai are nici o speranță fosta ei dirigintă o trimite să lucreze și să învețe fotografie de la un neam al ei, care avea un mic atelier. Fotografia era ce-și dorea Ana să facă.Tot diriginta o ajută să se înscrie la seral la un alt liceu să poată termina clasa a 12-a.

   Trocan este tot timpul în preajma ei, îi ajută tatăl să se obișnuiască cu situația, au o mică poveste de dragoste și până la urmă o cere de soție și Ana acceptă, deși nu-i e clar cât de mult îl iubește sau dacă o face pentru siguranță și stabilitate. Dar viața are suișurile și coborâșurile ei.

   Petrece din ce în ce mai mult timp cu Vlad, fotograful, au chiar o seară de dragoste, dar apoi Ana, deși îndrăgostită de el nu poate să-i facă așa ceva lui Trocan. Mai mult, de câte ori Trocan simte că ea ezită în relația lor sau că ar vrea să ia o altă decizie îi face câte o surpriză.

   Are loc Revoluția din 1989, Vlad și Ana fac poze,Trocan este deja “pe cai mari” la sediul Comitetului Central. După revoluție intră în politică, având o funcție importantă, deci divorțul iese din calcul. Apoi intră în mediul privat având o firmă mare.

  Vedem toate aceste transformări ale societății, revoluția, mineriada și ale personajelor prin ochii și mai ales prin pozele Anei..

   Între timp Raluca ajunge reporter la TVR  și lucrează cu  Lucia Hossu Longin la “Memorialul Durerii”. Ea îi cere Anei să-și spună și ea și părintii ei povestea.Tot ea îi spune că a aflat de un deținut, un hoț, care fusese în celula de lângă Iulian și că va încerca să-l localizeze..

   Între timp… mor și tatăl ei și Vlad ale cărui lucruri (mai ales poze) le moștenește ea.Tot  în perioada aia se mută cu Trocan și mama ei într-o vilă, semn că afacerile lui mergeau bine.

  Raluca îi spune că a localizat martorul și Ana merge singură pe munte să stea de vorbă cu el. Au amândoi un moment de nebunie, o experiență intensă și tipul îi spune că l-a auzit pe Iulian plângând și spunând “i-am trădat” și a doua zi l-au găsit spânzurat.

Oarecum mai liniștită, acum că pare că a găsit niște răspunsuri, Ana se întoarce acasă.

   Rezultatul nebuniei de pe munte este fiica ei Iuliana, pe care Trocan o crede a lui și e foarte fericit. Lucrurile intră oarecum pe un făgaș normal.

   Dar…la o masă de afaceri, dată de soțul ei, Ana îl recunoaște pe Sitaru (securistul) în persoana unui reprezentant al unei firme. Îl reîntâlneşte apoi la orele de desen ale fiicei sale, unde el era cu nepotul, au o discuție și Sitaru îi spune că el era doar un pion, că alții au fost călăii, că n-ar putea să creadă niciodată cine a fost vinovat .Dar Ana nu poate renunţa așa ușor și-i poveste Ralucăi, care începe să investigheze, iar Sitaru se sinucide.

Între timp Ana are o prietenie mai specială cu Raisa, profesoara de desen, îi face chiar un album cu poze artistice nud și predă fotografia unui grup de tineri studenți și elevi.

Apoi lucrurile se rostogolesc din nou…

   Ana îi prinde pe Trocan și Raisa în  dormitorul ei, divorțează (fără prea multe regrete), vinde casa, cumpără două apartamente alăturate și se mută cu mama și fiica ei. E ajutată de Robert, student la ASE, elev de-al ei la curs, a cărui  mamă era agent imobiliar. Devin pentru o perioadă prieteni și chiar iubiți, dar Ana știe că e o relație fără viitor. Robert o îndeamnă să învețe să conducă motocicleta, chiar își ia una, devine independentă,îl cunoaște și se împrietenește cu Pavel, de la el va învăța Iuliana să meșterească la motoare.

Raisa o caută și fac amândouă o expoziție, una cu fotografiile alta cu picturile făcute după fotografii, asta le relansează.

    O altă relație  eșuată o determină pe Ana să se axeze mai mult pe meserie și face cu Pavel un album foto la mănăstiri. Când pare că viață a intrat pe un făgaș liniștit o caută Valentin din Timișoara, unul dintre cei cu care încercase să fugă Iulian. Acesta este obsedat de o întrebare care nu-i dă pace: o parte din grup fusese prinsă la graniță, dar Iulian a fost ridicat de acasă a doua zi. Mai mult, grupul era astfel organizat și compartimentat, erau din toată țara, că nu-și știau nici numele nici adresele. Deci cine l-a trădat pe Iulian?

Ana ia din nou legătura cu Raluca și pentru că se desecretizaseră dosarele, cer dosarul lui Iulian.

Așa află cine a fost trădătorul, cine au fost cei care l-au sprijinit, cine au fost cu adevărat unii din preajma ei și-și pierde și ultimele iluzii.

Dacă vreți să aflați cine, ce, cum, de ce,citiți cartea.

   Romanul nu are foarte multe pagini, dar este extrem de concentrat și comunica atât de multe fapte, senzații și sentimente.

   Cartea nu este doar o frescă istorică a societăţii din acele vremuri până azi, dar și un tablou al trădării, iubirii, cruzimii și al concepțiilor și comportărilor cameleonice.

Cartea o găsiţi pe site-ul Editura Tritonic

Autori români

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libriselefant, cartepedia, Divertalibrărie.net şi cărtureşti

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

8 COMMENTS

  1. Felicitări pentru recenzia minunată, Arci! Și eu pusesem ochii pe cartea asta dinainte să apară, dar încă nu am luat-o. Voi ține cont de recomandarea ta.

Leave a Reply

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.