Crimele din Barintown de George Arion – Crime Scene Press – recenzie

Crimele din Barintown de George Arion – Crime Scene Press – recenzie

by -
1
Crimele din Barintown de George Arion - Crime Scene Press - recenzie

Crimele din Barintown, de George Arion – Crime Scene Press – recenzie

Crimele din Barintown

Autor: George Arion

Crime Scene Press – 2022

  „Barintown este un oraș mai aproape decât ați crede, e la o azvârlitură de băț. Important e să descoperi o cale de acces în el, așa cum am descoperit eu, o poartă de intrare, aidoma unei „găuri de vierme“, prin care mă strecor câteodată într‑o ambianță plină de farmec, unde se petrec evenimente surprinzătoare, demne de cunoscut și de înregistrat pentru posteritate.

  Dacă nu găsiți o posibilitate de a-l cunoaște direct, bizuiți-vă pe ceea ce vă relatez eu. Asemenea unui cronicar obiectiv, de fiecare dată încerc ca însemnările mele despre Barintown să fie cât mai conforme cu întâmplările din acest spațiu magic.”(George Arion)

  Am citit câteva romane ale Domnului George Arion a căror acțiune are loc în Barintown și, sincer, a început să-mi placă locația, mai ales cu gama largă de personaje pitorești pe care le adăpostește. Am citit cu multă plăcere și povestirile adunate în volumul “Crimele din Barintown” și, abia la final,  mi-am dat seama că nu-mi va fi deloc ușor să vă vorbesc despre ele. M-am gândit inițial să grupez povestirile pe teme, dar am renunțat, vă las să le descoperiți singuri. Voi scrie câte ceva despre unele dintre ele doar ca puncte de reper.

  “Ucidere  de  consul”:  un tip bogat, carismatic, care a călcat, la propriu,  pe cadavre pentru a ajunge, din ofițer în marină, senator. Și-a acoperit atât de bine urmele că  toată lumea îl vedea ca pe un erou fără pată. Și-a întemeiat o familie, nu a vrut să fie președinte, dar activa în Congres. Acum, la retragere, propune o lege de interzicere a deținerii armelor de către populație. Pentru a fi sigur că va câstiga face ce a făcut, pe neștiute, toată viața: pune la cale evenimente. De data asta planifică uciderea Consulului argentinian, pentru  că o astfel de crimă ar fi catalizatorul  votului Congresului.

  Angajează un asasin, pune la cale crima, apoi, deși planificase și moartea acestuia, îl lămurește că i-a asigurat o cale de retragere. Dar… cel pe care-l angajase e cu un pas înaintea lui, și de fapt singurul care-i cunoaște  faptele reale. Ce se va întâmplă la Consulat? Reușește planul? Cine e cel angajat? Cum de știe totul despre senator?

“O  belea  cât Turnul Eiffel”: doi străini se întâlnesc într-un bar din Paris, se plâng de problemele lor, de dușmanii lor, și se înțeleg ca fiecare să se răzbune în locul celuilalt.

Vor reuși? Se vor ține de promisiune?

  “Un chinez în patru valize”: timp de-o săptămâna se descoperă patru valize, cu părți din corpul unui chinez. Stephen, doctorul legist, reușește să refacă corpul, dar datele sunt puține. Locotenentul Robeson discută cu diferite persoane, toată lumea credea că este vorba de-o răzbunare între interlopi, și totuși  nimeni nu recunoaște mortul. Dar Robeson găsește,  în mâna strânsă a chinezului, un ciob de porțelan, un fragment de vas oriental. Doctorul îi mai spune că victima  a fost înțepată cu un ac lung, ca o andrea, fină și ascuțită, direct în inimă, că ultima masă a conținut și grâu încolțit. Robeson va cerceta apartenența ciobului în câteva magazine cu obiecte orientale și intrigat,  de precizia tranșării cadavrului,  va urmări o vreme  modul de lucru al unui măcelar.  Așa va reuși să pună piesele de puzzle la locul lor.  Cine este  ucigașul? De ce a ucis victima?

  “La capătul răbdării” : avem un funcționar bancar,  care crede că a făcut o afacere  căsătorindu-se, și o văduvă extrem de bogată, mai în vârstă cu niște ani buni, care pare că și-a cumpărat soțul. Doar că în câțiva ani fericirea dispare, cei doi se urăsc cu patimă, mai ales că soția nu vrea să trăiască numai din banii “fostului” și ambii lucrează. Fiecare se refugiază în lumea și nefericirea lui.  Singura consolare a soțului pare a fi “tipa” cu care discută pe skype, căreia îi promite că va rezolva situația și va scăpa de soție.

Cine este “tipa”?  Va reuși soțul ce și-a propus?

Ok, cam atât, nu vreau să vă răpesc plăcerea lecturii.

Volumul conține 45 de povestiri extrem de interesante. În  ele vom întâlni toată gama de sentimente și trăiri: bunătate, răutate, dărnicie, lăcomie, curaj, frică, dragoste, ură.

  Vedem situații sociale diferite: sărăcie versus bogăție, viața elitelor și a năpăstuiților sorții, prrecum și contextul social, istoric și politic al societății cu toate tarele ei.

  Autorul ne arată cum unii oameni calcă pe cadavre, fără să le pese de victimele colaterale, pentru a-și atinge scopurile, alții “fierb la foc mic” ani în șir răzbunarea, fiecare personaj dorindu-și mai mult și mai deosebit de ceea ce are deja.

  Dar mai ales, cu doza de umor inconfundabil, marcă proprie, George Arion ne arată că viața își are socotelile ei, că nimic nu rămâne nepedepsit, conform proverbelor: ”nu săpa groapa altuia că pici singur în ea “ sau “răzbunarea e mai bună rece”

  Așa că merită să citiți povestirile din volumul “Crimele din Barintown”, nu numai pentru că sunt interesante și incitante,  dar și pentru că, fiecare în parte, este o lecție de viață.

Iată și câteva păreri avizate:

“Un autor emblematic al policer-ului românesc”( Jean Harris)

„Un autor complex, căruia nu-i lipsește nimic: nici inteligența, nici scriitură, nici știința de a construi povești fascinante, nici abilitatea de a folosi cele mai subtile strategii narative.”(Igor Bergler)

„George Arion dovedește, încă o dată, că literatura polițistă este în mod esențial și înainte de orice altceva, literatură.”(Caius Dobrescu)

Carte disponibilă pe site-ul Crime Scene Press

Recenzie Blog Tour Crime ClubCrimele din Barintown de George Arion - Crime Scene Press - recenzie

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , cartepedia, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărți

 

 

 

***Arcidalia Ghenof(Arci)***Sunt o mamă şi o bunică împlinită, pe primul loc fiind întotdeauna familia. Îmi place muzica de calitate, îmi plac călătoriile (din păcate acum doar virtual), îmi place să-mi fac prieteni cu aceleaşi preocupări ca şi mine. Dar marea mea pasiune (aproape un drog) sunt cărţile, citesc orice gen, dar preferatele mele rămân thrillerele. Lecturile m-au ajutat întotdeauna să evadez din cotidian şi să trec peste toate greutăţile. Şi aşa, ca să închei un cerc, în adolescenţă am colaborat la o revistă, acum la un site care simt eu că mă reprezintă, chiar dacă de mult timp nu mai pot purta tocuri. Mă bucur să fac parte din echipa voastră! (mai întineresc şi eu puţin)

1 COMMENT

Leave a Reply

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.