Cumsecade – Cine nu-i gata e luat cu lopata de Petru Berteanu

Cumsecade-Cine nu-i gata e luat cu lopata, de Petru Berteanu

Titlul original: Cumsecade 

Editura: Tritonic

Colecția Mystery & Thriller

Anul aparitiei: 2016
Număr pagini: 202
Gen: Polițist, Thriller, roman social

Cotație Goodreads: 4,86

 „Nimeni nu suspectează oamenii cumsecade, nimeni nu-i apără…Suntem chit.”

„Cel mai mare detectiv din zilele noastre nu mai e Sherlock Holmes, îl cheamă Google.” – oare?

      Un roman original și în același timp destul de realist, ceea ce ne cam pune pe gânduri… O carte pe care toți locuitorii la bloc s-ar bucura s-o citească, regăsindu-se. Sau poate nu, dacă le vin idei? Sunt sigură că la un moment dat, orice locuitor la bloc s-a gândit să procedeze precum cei din carte…

   Un fel de comedie neagră, dacă vreți. Întâmplările sunt tragice, dar în același timp, te cam amuză și te duc cu gândul la o metaforă, la o satiră. La un semnal de alarmă. Nu știu dacă e normal să te amuze, probabil sunt eu mai ciudată din fire. Sau citesc prea multe romane polițiste și sunt obișnuită cu asemenea subiecte, care nu mai mi se par îngrozitoare.

   „Aviator Ilie Melcu” este, aparent, o stradă dintr-un cartier liniștit. Poate atât de liniștit încât îți dă de gândit… Chiriile sunt ieftine, poate ciudat de ieftine. O mică hibă tulbură imaginea cartierului: numărul de dispariții. Poliția cercetează fără succes anumite dispariții fără urmă ce au avut loc de-a lungul timpului: un chitarist drogat poreclit „Cruce”, un bărbat din Severin care se îndeletnicea cu scrisul, fără a fi publicat vreodată ceva, iar mai nou, poștașul (se pare că a fugit cu banii, dar aceștia au apărut până la urmă) și o studentă.

   Totul este povestit din perspectiva lui Robert, un tânăr din Hunedoara ce se mută în București, unde a găsit un job de fotograf profesionist. La scurt timp, află că în apartamentul închiriat de el a locuit scriitorul din Severin dispărut. Se pare că acesta a plecat fără să achite chiria pe ultima lună. Pur și simplu a dispărut.

Robert o așteaptă pe Maria, prietena lui, să vină la București și să se mute în apartament după ce aceasta își dă licența.

„Cumsecade” are din plin trăsăturile unui roman, fiindu-ne prezentate mai multe planuri: Robert la locul de muncă, comunicarea lui cu Maria prin e-mail, disparițiile ciudate din bloc, investigația Poliției privind aceste dispariții, viața Sandrei, polițista care ancheta cazul, viața la bloc.

   Robert găsește în casă câteva pagini scrise de chiriașul de dinainte, cel care dispăruse. Pare proză științifico-fantastică, un documentar despre niște ființe numite „goblini”. Mărturisesc că pe la jumătatea cărții, am crezut că totul va lua o întorsătură fantasy, iar Robert va descoperi că toți vecinii lui, mai mult sau mai puțin cumsecade, sunt goblini. Așa să fie? Într-un fel, da, dar nu vă spun mai multe. Pot să vă dezvălui că totul are legătură cu vecinii.

   Robert este intrigat de acele pagini și nu-i spune nimic polițistei venite să ancheteze, sperând că va scoate din manuscris un reportaj interesant. Singura persoană căreia îi spune despre paginile găsite este un coleg de muncă, alături de care speră să realizeze reportajul.

   În aceeași perioadă dispare și Gina, vecina lui de palier. Curios din fire, Robert a intrat pe ușa întredeschisă de la apartamentul acesteia, unde a descoperit mai multe obiecte personale lăsate acolo, printre care și telefonul mobil. Cine ar fi plecat de acasă pentru mai mult timp fără telefonul mobil?

Ce mister se ascunde în spatele acestor dispariții? Se va descoperi el vreodată?

   Ce mi-a plăcut: modul ușor în care se citește cartea, realismul cu care sunt descrise toate activitățile de la bloc; discuțiile oamenilor, situația în general, totul este autentic și desprins din realitate. Inclusiv coperta sugerează autenticitatea: imaginea unor blocuri dezolante, gri, desprinse din realitatea cenușie a Bucureștiului. Îmi place mai ales cum autorul descrie cartierul de la începuturile lui, redând transformarea acestuia corespunzătoare trecerii prin toate epocile: anii ‘50, cu industrializarea, comunismul, căderea comunismului, privatizarea de la începutul anilor ’90:

„Comunismul lansase industrializarea și fiecărei uzine i se construia propriul cartier. Atunci a fost perioada de glorie a străzii. Totul era nou, inclusiv locuitorii aduși, mai ales, din satele de pretutindeni.”

„Mame în rochii cu buline duceau dimineața copiii la școală, salutându-se tăcut, din mers, cu tați îmbrăcați în cămăși albe cu mânecă scurtă, mergând cu pași lungi în aceeași direcție.”

„Strada a îmbătrânit devreme, înaintea locuitorilor.”

„După alți zece ani pe Aviator Ilie Melcu se instalase, comod și temeinic, culoarea gri, cu toate nuanțele ei.”

„Se schimbau informații prețioase despre geografii legate de salamuri, bere, ciorapi de damă, cașcaval, baterii sau cafea.”

„Comunismul a plecat în ajunul Crăciunului. Locuitorii de pe Ilie Melcu s-au trezit într-o dimineață fără el.”

„La parterul unor blocuri s-au deschis prăvălii private, foarte mici, care vindeau de-a valma de toate, de la costume de baie la săpunuri și de la bomboanele pentru copii, la sucuri ieftine.”

„Noii veniți nu știau vechile reguli, nimeni nu mai citea afișele din blocuri, fiecare trăia de unul singur, privindu-i suspicios pe cei din jur.”

   „Pentru că femeia aia e o fostă vânzătoare de borș. S-a ocupat cu asta zeci de ani în vechea ei casă, undeva pe Moșilor. Băteai în geam cu o monedă de trei lei, ea deschidea, îți dădea o sticlă din aia de lapte plină cu borș și tu îi dădeai moneda. A continuat să facă asta și la noua ei locuință, câțiva ani, pe urmă borșul a început să fie cumpărat de la supermarket. S-a retras din afaceri.” – pe lângă indiciul important pe care-l sugerează în descifrarea misterului, citatul acesta îmi amintește cel mai mult de copilărie, de specificul acelor vremuri. Și eu aveam vecine care vindeau borș făcut în casă. Dar numai atunci. Exact cum spune autorul, azi nu mai există asemenea afaceri, fiind înghițite de supermarket. Ce vreți mai autentic decât atât?

Este redată cu autenticitate nu numai viața la bloc, ci și cea din corporații:

„Mai toți cei de aici fac parte dintr-o specie aparte, spuse Costișan remarcându-i privirea. Se îmbracă la fel, miros la fel, intră cu aceleași mișcări în lift, te ignoră cu aceeași privire când e cazul, te pupă în cur cu aceleași vorbe când situația se schimbă… Trăiesc în concubinaj cu computerașele lor și par foarte fericiți așa.” – cât adevăr!

   Nu în ultimul rând, îmi place umorul întâlnit, câteodată negru: „Săptămâna trecută am avut ditamai comanda de la o înmormântare, și poze și video. Toți participanții zâmbeau fericiți când simțeau camera în preajmă, mai puțin mortul. Bani să iasă.”

„- Dacă îmi permiteți, doamna inspector principal, aș rămâne să citesc aici, acasă, știți, cu copilul…

– Știu. Mă gândesc că la școala de poliție ar trebui să fie ca la popi. Să nu poți absolvi dacă nu te însori și lași nevasta însărcinată. În felul ăsta putem fi siguri că tinerii agenți stau mai mult la serviciu. Citește unde vrei.”

Ce nu mi-a plăcut: faptul că unele înjurături sunt scrise greșit: „băgami-aș!” „în …..măsii”. Corect se scrie „băga-mi-aș”, „mă-sii”. Probabil o persoană civilizată, care nu înjură de obicei, n-ar fi sesizat, dar eu, cum nu sunt o delicată și folosesc cam des termenii, am observat.

 Citate:

„Obsesiile ori sunt depline, ori nu sunt deloc.”

„Se întorsese să moară în același loc în care copilărise, dar locul ăla murise înaintea lui.”

„În rest, avea senzația că joacă într-un film în distribuția căruia fusese aruncat, pur și simplu, fără să fi citit nici măcar scenariul.”

„Ești sigur că dacă nu erai în locul ei, ușă în ușă cu dracu, nu ți se întuneca niciodată mintea?”

Vecinii voștri sunt cumsecade? Dacă da, aveți grijă!

Despre autor:

Petru Berteanu este jurnalist și a desfășurat activitatea de realizator de emisiuni, redactor-șef adjunct, redactor-șef, content manager pentru mai multe publicații. A coordonat mai multe proiecte jurnalistice.

Cartea ,,Cumsecade, de Petru Berteanu „ a fost oferită pentru recenzie de Editura Tritonic. Poate fi comandată de pe site-ul Editura Tritonic. Pentru a fi la curent cu apariţiile şi reducerile de cărţi, puteţi urmări noutăţile editurii atât pe site, cât şi pe pagina de facebook.