Dacă spui cuiva… – Gregg Olsen – fragment

Titlu: Dacă spui cuiva…
Autor: Gregg Olsen
Editura: Trei
Nr. pagini: 472
Anul apariției: 2024
Titlul original: If you tell
Traducător: Diana-Alina Ene

  O poveste adevărată despre crimă, secrete de familie și unitatea de nezdruncinat a unor copii

  După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum.

  Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin vulnerabile decât și-a imaginat Shelly. Chiar și în timp ce alții erau atrași în pânza întunecată și perversă a mamei lor, cele trei surori au găsit puterea și curajul de a scăpa de un coșmar tot mai intens, care a culminat cu mai multe crime.

  Tulburătoare și sfâșietoare, Dacă spui cuiva… este povestea unei supraviețuiri în confruntarea cu răul absolut — și a libertății și a dreptății pentru care Nikki, Sami și Tori și-au riscat viața. Surori pentru totdeauna, dar fără a mai fi vreodată victime, ele au găsit în întuneric o lumină care le-a ajutat să devină femeile rezistente care sunt astăzi — iubitoare, iubite și capabile să-și continue viața fără a se mai uita în urmă.

  Gregg Olsen a scris peste treizeci de cărți, nonficțiune și romane, majoritatea legate de infracțiuni, dintre care multe au fost bestselleruri New York Times, USA Today și The Wall Street Journal. Cunoscut pentru abilitatea sa de a crea narațiuni vii și fascinante, a fost invitat la numeroase emisiuni de radio și televiziune, precum Good Morning America, Dateline, Entertainment Tonight, la CNN și MSNBC. Printre cele mai cunoscute volume ale sale se numără Starvation Heights (1997), Abandoned Prayers (2003), The Deep Dark (2005), A Shocking True Story (2013), If Loving You is Wrong (2013), A Killing in Amish Country (2016); și romanele Victim Six (2010), The Last Thing She Ever Did (2018), Lying Next to Me (2019) și The Sound of Rain (2016) șiThe Weight of Silence (2018) (din seria Nicole Foster). Originar din Seattle, Olsen locuiește în Olalla (Washington) împreună cu soția sa și cu Suri, un teckel foarte răsfățat.

FRAGMENT

Dacă spui cuiva…

CAPITOLUL 73

Când Dave a ajuns acasă la sfârșitul săptămânii, Shelly i-a spus că trupul lui Ron e împachetat în saci de dormit și ascuns în congelatorul din hambar. Dave se simțea ca un zombi. Ideea că treaba asta se întâmpla din nou era mai mult decât putea suporta. Și presimțise că așa va fi. Știuse că Ron nu va sfârși bine cât timp va rămâne la Monohon Landing. Era o pacoste, exact cum îi spusese Shelly. Și oamenii de felul ăsta aduc mereu necazuri.

La naiba, Ron!

Cum ai putut să-i faci așa ceva lui Shelly?

Dave se frământa, în timp ce scotea cadavrul lui Ron din congelator.

Cum a reușit Shell să-l vâre acolo?

E un efort supraomenesc!

Dave nu s-a uitat deloc la rămășițe. Nu voia. În schimb, s-a ocupat în liniște de ceea ce mai făcuse și în trecut. Forța fizică nemaipomenită a soției sale i-a venit din nou în minte, în timp ce se lupta cu cadavrul, încercând să-l strecoare în doi saci menajeri negri, din plastic, pe care-i luase de la serviciu. Dave tremura în timp ce sacii tot alunecau pe când încerca să înfășoare în ei cadavrul lui Ron. 

Nu era ușor să scapi de un cadavru, chiar dacă avea ceva experiență în această privință. 

A rămas pe gânduri acolo, în hambar, printre vechiturile din viața lui cu Shelly și fetele — haine vechi, jucării la care renunțaseră, echipamentul de campare de pe vremea când făceau tot felul de acțiuni împreună, ca o familie. Lângă congelator, Shelly îngrămădise lucrurile lui Ron, un tablou al vieții și al pasiunilor sale: cărțile lui de egiptologie, ochelarii, bijuteriile pe care și le etala cu mândrie în vremurile de dinainte să fi fost anulat ca personalitate. Hainele pe care încetase să le mai poarte, pentru că Shelly îi dicta până și cum să se îmbrace. Toate puse grămadă și gata să fie aruncate. 

— Am încercat să-l salvez, a insistat Shelly, în timp ce pândea în preajmă, frângându-și mâinile. Am încercat să-l resuscitez, dar n-a mers. Era prea slăbit. O, Doamne! Am încercat din răsputeri. Sunt așa de speriată, Dave. 

Și el era. 

— Vor crede că l-am abuzat în vreun fel, a mai zis ea. Poliția ne va învinovăți. 

Dave știa că are dreptate. Și de ce n-ar face-o? Cum de lăsaseră să se întâmple așa ceva? 

I-a spus femeii că se putea descurca singur și că ar trebui să meargă în casă să-și revină. A cărat cadavrul lui Ron pe poarta din spate, chinuindu-se la fiecare pas să nu scape sacii de plastic alunecoși. 

Exista însă o singură problemă, și încă una mare. În Pacific County, aprinderea unui foc în exterior era interzisă, din cauza verii fierbinți și uscate. Deci nu-l putea incinera pe Ron, cum făcuse cu biata Kathy. Nu putea arunca cenușa la Washaway Beach. Pe de altă parte, incinerarea n–ar fi fost practică, cu interdicție sau nu. Magazia care altădată bloca vederea spre grădină dispăruse și în apropiere fusese pus un felinar stradal, ce arunca lumină spre locul cu pricina. Cineva putea vedea focul și raporta autorităților. 

Dave a luat o cazma și o prelată albastră de plastic din hambar, iar ca un lucrător în construcții ce era, s-a gândit cum să facă o groapă. Trebuia să fie adâncă de 1–1,5 metri, destul de largă cât să încapă în ea un corp întins. Ar fi vrut s-o facă mai adâncă, dar nu putea din cauza terenului. Era tare ca piatra. Pământul l-a pus în prelată, ca mormântul să nu fie descoperit. Planificase să facă în așa fel încât totul să pară normal. 

A pus cadavrul pe o parte și a împrăștiat pământul peste el. Când a terminat, a presărat cenușă din groapa de foc peste pământul proaspăt răscolit. Apoi a pus deasupra și un strat de crengi de brad. 

Shelly a stat deoparte, până când soțul ei a terminat treaba. Niciodată nu voia să se implice în chestiile murdare. 

El a rămas în spate, în întuneric, și-a scos mănușile de lucru și a analizat ceea ce făcuse. Arăta bine, însă era doar ceva temporar. Trebuia să găsească o soluție permanentă. Care avea să aștepte până la ridicarea interdicției de a face focul. A dus prelata la casa lui Mac din South Bend și a ascuns-o acolo. 

Ca de obicei, chiar și după o asemenea întâmplare, Dave o apăra pe Shelly și n-o învinovățea de nimic. 

„O iubesc din toată inima“, a spus el. „În niciun caz nu i-a abuzat în vreun fel pe Ron și pe Kathy. Doar că n-a sunat când a murit Ron. Din cauza temerilor pentru ce se întâmplase în trecut. Și, așa cum am spus, soția mea e genul care-și face griji din orice și nu voia decât să-și protejeze familia. A fost doar protectoare, ca întotdeauna. Nu văd unde a greșit cu ceva.“