Dansul răului, de Michel Benoit – Editura Rao – recenzie

Dansul răului 

Michel Benoit

Titlu original: Le danse du mal

Editura: Rao

Data apariției: 2017

Număr de pagini: 320

Traducător: Elena Arhire

  Dansul răului de Michel Benoit mystery thriller.

   Michel Benoit (pseudonim literar) este un romancier și un specialist în studiul creștinismului, doctor în biologie și teologie. Timp de 22 de ani a fost în ordinul Benedictinilor la parohia Saint-Benoit-sur-Loire. Din cauza ideologiei lui considerate nepotrivite, a părăsit Biserica Catolică și s-a dedicat cercetării și scrisului. Prima lui carte este Prizonierul lui Dumnezeu, o lucrare autobiografica despre viața lui la mânăstire, care a devenit bestseller internațional după ce a fost publicată în 1992.

  Dansul răului este o carte în stilul lui Dan Brown, dar ceva mai ușurică. Are un stil ce te captivează, e adevărat, cel puțin pe mine m-a prins ideea, dar pe parcurs își pierde un pic din intensitate. Trei călugări care studiază începuturile creștinismului descoperă niște lucruri nu tocmai acceptate de Biserica Catolică. În plus, dau peste un pergament din vechime care ar putea schimba concepțiile religiei de la temelii. Ideea este foarte interesantă, iar modul în care este construit începutu cărții este chiar captivant. Te prinde, te agață, și e chiar curios ce va urma.

  Atunci când în scenă intră în scenă mai marii Bisericii și dăm de crime, ne dăm seama că lucrurile sunt mai complicate decât vor să pară. Michel Benoit creează o lume similară cu cele ale lui Dan Brown, implică religia și dogmele ei în acest roman, doar că nu atât de intens. Și totuși… ce descoperă cei trei tineri atât de important încât să deranjeze capii bisericii?

”Teza este despre nazareeni, niște iudeo-creștini care au jucat un rol esențial la începuturile creștinismului. Cum anume îi privește teza asta pe creștinii sirieni de azi?”

  Dat fiind faptul că vorbim despre sirieni, care se află într-o zonă de conflict, supusă de islamiștii extremi, este cu atât mai periculos să vorbim de creștini… Acești doi termeni se află în contradicție, tocmai de aceea e important ca cei trei tineri să continue săpăturile, pentru a afla ce se află în pergamentul pierdut, care se pare că este deranjant mai ales pentru musulmani. Nazareenii par un popor pierdut, cu o religie aparte, care se pare că au dat naștere celorlalte religii. Dar cum privesc islamiștii și Biserica Catolică lucrul acesta?

”Ca să supraviețuiască, au sfârșit prin a se ralia oficial Bisericii Bizantine, dar, în secret, unii dintre ei au rămas fideli credinței lor. Ziua erau creștini, noaptea redeveneau nazareeni! Asta a durat multă vreme și în secolul al XVIII-lea, presiunea a fost atât de mare, încât unul dintre ei, care ajunsese patriarhul ortodox al Alepului, a preferat să devină catolic. Pentru Bizanț a fost o trădare: urmărit și de ortodocși, și de musulmani, a fost nevoit să fugă și să se refugieze în mânăstirea catolică siriană din Charfet, în Liban. Acolo a găsit o bibliotecă în care erau mii de manuscrise în aramaică și arabă și și-a petrecut sfârșitul vieții studiindu-le. Înainte să moară, a trimis familiei un testament, care a fost apoi transmis din generație în generație.”

   Dansul răului este un roman despre istorie, religie, situația actuală din Siria, războiul care ucide oameni nevinovați, oamenii care masacrează alți oameni în numele Domnului. Dincolo de povestea SF, este o carte dureroasă, pentru că te face să înțelegi câtă ură există și este propovăduită în mod greșit, ”în numele Domnului”. Nu este în regulă ca oamenii să ucidă pentru că nu au același crez. Dar în mintea musulmanilor extremiști, cine nu îl slăvește pe Allah, Dumnezeul lor, nu este cu voi, ci împotriva lor, și merită să moară.

  Oare de ce s-a ajuns aici? Oare de ce trebuie ca una din religii să fi fost prima și să dețină supremația? Dumnezeu există, indiferent că este Allah, Buddha, Iahve, Brahman. Doar că are nume și înfățișări diferite. Din această carte am desprins necesitatea toleranței. În primul rând, trebuie să învățăm să ne acceptăm. Apoi, trebuie să învățăm să nu îi mai judecăm pe cei din jur. Dumnezeu înseamnă toleranță, iubire și înțelegere, nicidecum nu ne cere să ucidem în numele lui.

  Dansul răului este o carte construită frumos, dar tristă. Ne deschide ochii asupra a ceea ce poate nu dorim să vedem. Ne face să ne punem întrebări asupra apariției religiilor, însă fără a instiga la ură. Ne face să ne întrebăm de unde e atâta ură și ce scop are. Dincolo de cei trei tineri care sunt în căutarea originilor, mesajul din spatele ei e mai puternic și mai clar – nu mai luați numele lui Dumnezeu în deșert și nu mai motivați crimele prin voia Sa!

  Deși nu are măiestria lui Dan Brown, Michel Benoit chiar știe cum să pună problema și creează o ideea interesantă. În schimb, personajele cred că ar fi putut fi mult mai bine conturate. Mai mult curaj, mai multă putere și inițiativă. Frica nu își are rostul atunci când îți susții punctul de vedere și cauți adevărul!

Cartea o găsiți pe site-ul Editura Rao

Recenzii cărţi

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: , , cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti