Deșertul fluturilor albi – Lucian Ciuchiță – recenzie
„Aşa este românul, uită de unde a plecat şi le vrea pe toate în câteva luni… „fiindcă merităm”. Merităm pe dracu’. Facem credite, a se citi datorii, veseli că am ajuns în capitalism. Ura!””
Deșertul fluturilor albi – Lucian Ciuchiță – recenzie
Deșertul fluturilor albi
Lucian Ciuchiță
Editura: Ecou Transilvan
Colecția Poezie
Anul apariţiei: 2018
Număr pagini: 174
Gen: Literatură contemporană, Romance, Dramă
Despre Deșertul fluturilor albi > Lucian Ciuchiță ne-a obișnuit cu un anumit tip de cărți: cu mesaj, cu subtext, cărți care îți spun ceva. Cărți care vorbesc despre societatea actuală, despre natura umană.
„Deșertul fluturilor albi” reflectă exact societatea din zilele noastre: o societate în care adevăratele valori sunt uitate, fiind înlocuite cu dorința de a avea cât mai mult. O societate în care oamenii au uitat să se bucure de viață și muncesc până la epuizare, alimentându-se cu iluzia bunăstării materiale. O lume condusă de snobism, în care oamenii vor tot mai mult și fac orice compromis pentru a obține ceea ce-și doresc. O lume în care valorile și scrupulele n-au ce căuta. Este descrisă viața în corporații, cutii de beton și oțel, în care individualitatea pare redusă la oameni îmbrăcați la patru ace, care merg ca pe sârmă, pentru a îndeplini ordinele șefilor.
„Cohorte de bărbaţi în costume sobre, raşi, tunşi şi frezaţi de parcă abia fuseseră înrolaţi în armată şi femei, niciuna în blugi, cu părul strâns, îmbrăcate tern, se află într-un du-te-vino perpetuu, cu pachete sau teancuri de dosare în braţe. Ochii le sunt obosiţi, injectaţi de privitul în monitoare, laptopuri şi telefoane mobile, pe care le „butonează” frenetic ori de câte ori au un pic de timp liber.”
Toate acestea ne sunt comunicate prin intermediul a două cupluri aproximativ de aceleași vârste și cu același mod de viață: Flavia și Bogdan, Grațiela și Răzvan. Toți patru lucrează în corporații, au slujbe foarte bine plătite și funcții importante. La 30 și ceva de ani, se pot lăuda cu bunăstare materială, dar nu și spirituală. Muncesc ca niște roboți, nu se pot bucura de viața de familie și încetul cu încetul, căsătoriile lor ajung în impas.
„- Telepatie să fi fost şi tot nu ne potriveam mai bine. Mă gândeam la acelaşi lucru, dar eu cred că, mai mult decât orice, este vorba de monotonie, mai gravă chiar decât simpla rutină. Nu vreau să-ţi par obtuză, dar simt cum mă plafonez pe zi ce trece. Viaţa noastră se limitează doar la serviciu. Muncă la greu, ba mai lucrăm şi acasă pentru a face tot ce se aşteaptă de la noi. Aici abia dacă am timp să mai fac câte ceva. Serviciul este cel mai important lucru din viaţa noastră? Da, căci avem de plătit taxe şi impozite, credite şi datorii tot mai multe… Copilul, deja un proiect amânat… când o să mai apară?… că niciunul dintre noi nu are timp nici să moară.
– Da, dar mai grav mi se pare că nu ne mai regăsim, că s-a stins scânteia, că ne lipseşte ceva… Pentru copil am hotărât amândoi că nu este momentul acum. Noi nici de pudelul nostru, Aris, nu aveam timp. Norocul lui că a ajuns la mama, aşa are cine să-l plimbe şi pe el, să-l hrănească şi să-l răsfeţe. Stăm seară de seară la televizor, privind fel de fel de idioţenii în loc să citim o carte bună, plecăm obosiţi la serviciu, spre a ne întoarce epuizaţi.
– Da, ai dreptate… şi eu resimt dureros lipsa de interes ce o am de acum pentru cărţi. Oarecum, prin ricoşeu, suntem victimele „revoluţiei” inculturii ce a sucit minţile cetăţenilor care şi-au pierdut atracţia faţă de cărţi şi literatură. Au primit în schimb o „hrană spirituală” efemeră, acel surogat zilnic prin canalele de informare special concepute pentru distrugerea intelectului, şi s-a creat în timp o nouă specie: omul robot sau robotul uman.”
Chiar în seara în care Flavia și Bogdan sărbătoresc 7 ani de căsnicie, rutina, plictiseala sau criza existențială le schimbă cursul vieții; Flavia și Răzvan devin amanți, la fel Grațiela și Bogdan. O rocadă „echitabilă”, cum s-ar spune, sunt chit. Acea petrecere este doar picătura care a umplut paharul, cele două căsnicii fiind de mult înecate în rutină și plictiseală; practic, fiecare dintre soți își petrece ziua departe de celălalt, iar seara sunt prea obosiți pentru a mai comunica. Ulterior aflăm că Flavia deja avea o relație extraconjugală cu șeful, iar Bogdan este interesat de Sylvie, o colaboratoare franțuzoaică.
Dacă doriți să aflați ce se întâmplă mai departe cu personajele, cu poveștile lor de dragoste, citiți cartea! Așa cum am mai spus, acțiunea este doar un pretext pentru a reda esența vremurilor actuale: oameni care se întind mai mult decât îi ține plapuma, care se lansează în investiții riscante și apoi muncesc enorm pentru a-și plăti luxul, care nu ezită să-și înșele partenerii și să încheie compromisuri pentru a avansa în carieră, pentru a avea cât mai mult.
„Apartamentul de la bloc, ştiţi bine că l-am pierdut, la fel s-a dus pe pustii şi garsoniera Graţielei. Şi – de deştepţi ce suntem – cum ne-a fost oleacă mai bine, am luat noi împrumuturi. Unul pentru maşina mea, Mini Morris-ul albastru ce-l vezi pe alee, alături de Mercedesul 2018 E 300 Sedan, argintiu, care este dat de firmă spre uz Graţielei. Al doilea pentru decorator, arhitect, piscină şi tot felul de tâmpenii, care ne fac viaţa frumoasă, dar tare scumpă. Şi ultimul împrumut a fost pentru mobilă, rufărie şi „ciobăraie”. Graţiela a făcut şi ea un împrumut, pentru o garderobă de calitate, în cantităţi suficiente pentru patru echipe de majorete… pentru ea şi una de handbal pentru mine. A, era să uit, a mai făcut un împrumut şi pentru aparatură de tot felul de la mixer la… tot ce-ţi trece prin minte. Avem de toate, dar ale noastre în fapt, cele plătite, nu sunt nici 10%. E de la mizerabil în jos. Un credit nu ne ajungea! Aşa este românul, uită de unde a plecat şi le vrea pe toate în câteva luni… „fiindcă merităm”. Merităm pe dracu’. Facem credite, a se citi datorii, veseli că am ajuns în capitalism. Ura!”
Despre autor:
Lucian Ciuchiță este absolvent ASE București, membru al Asociației Dramaturgilor de Film din 1991 și a desfășurat activitatea de realizator TV între anii 1990 și 2000 pentru mai multe emisiuni, reportaje și documentare difuzate de posturi cunoscute de televiziune.
A publicat mai multe cărți, printre care: „Oameni și Țărmuri”, „Prețul și Decizia în Afaceri”, „Căutătorul de Zimbri”, „Manual Practic de Statistică”, „Florile Binelui”, „Dispariția” (roman polițist), „Insula purgatoriului” (roman distopic), „Copoiul din Cardiff” (roman polițist-filozofic), „Taifun în adâncuri” (thriller psihologic), „Gemenii lui Bormann” (roman istoric), „Celeste – Planeta purgatoriului”.
Recenzii cărţi Lucian Ciuchiţă
Cartea Deșertul fluturilor albi – Lucian Ciuchiţă poate fi comandată de pe site/ul Editura Ecou
Autori români – Deșertul fluturilor albi
Așa cum ai descris-o, pare foarte frumoasă cartea! În plus, Lucian Ciuchita este un autor pe care eu îl apreciez foarte mult!
Da, este! Combinatia de romance si felul in care este descrisa societatea alcatuiesc un duo imbatabil.
Felicitări autorului si mult succes. Sorina, îmi place că nu ai povestit cartea. Ai scris fix cat e nevoie sa ma faca sa vreau sa o citesc
Merci! Ma gandeam ca am scris prea putin, dar nici n-am vrut sa povestesc cartea. De regula nu fac asa si nu imi place cand intr-o recenzie este povestita actiunea, se duce tot misterul.
Felicitări pentru recenzie. Interesant subiectul cărții.
Merci! Da, este o carte interesanta si se citeste repede.
Suna bine! Felicitari pentru preafrumoasa prezentare, Sorinela!
Merci!
Sunt curioasa sa citesc cartea.Lucian Ciuchita abordeaza stiluri si subiecte diferite ,interesante si mai ales dureros de reale.Imi place mult „sa-l citesc”
pentru ca indiferent de subiectul abordat cartile lui sunt un regal de cultura.
Felicitari Lucian!Felicitari Sorina!
Asa este! Temele sunt reale, actuale, personajele autentice. Multumesc!
Un titlu intrigant! Imi place!
Sigur iti va placea si continutul. Are si romance 🙂
Multumesc pentru tentatie! Inca nu am citit nimic de acest autor, ar trebui sa remediez.
Lectura placuta!
Multumesc mult Sorina pentru modul in care ai tratat subiectul cartii, ai reusit o recenzie remarcabila.Sper sa fie pe placul cititorilor acest nou roman,deoarece cartea trateaza pe larg multe aspecte negative ale societatii de consum. Am reusit sa adaptez povestea si in varianta dramaturgica, iar piesa de teatru se numeste: Sclavie de lux. Multumesc „Literatura pe tocuri” pentru aceasta frumoasa recenzie.
Multumesc mult! Trebuie sa fie pe placul cititorilor, nu se poate altfel! Cu siguranta, vor regasi aspecte din viata de zi cu zi! Felicitari, asteptam piesa de teatru!
Ce multe adevăruri într-o singură carte!
Da, asa e!
Sunt foarte curioasă în privința acestei carti! Am sa o trec pe lista mea!Felicitări Dorina pt.prezentare!
Merci, lectura placuta! Vezi ca ai batut D in loc de S :))
Este o frumoasă zi de luni. Sau de marţi, ori de miercuri. Poate fi la fel de bine şi o zi de joi sau de vineri.
Cu siguranţă, nu este o zi de sâmbătă sau de duminică. Forfota în City e prea mare pentru o zi de week-end.
Nu e – cel mai probabil – nici luni, fizionomiile oamenilor afişează tristeţea amintirii frumoaselor zile de „libertate” şi nu e nici vineri, când feţele par luminate uşor de speranţa celor două zile de week-end ce vor începe. Deci este: marţi, miercuri sau joi.
Poate nici nu este o zi frumoasă, poate e una ploioasă, sau doar înnorată. Poate e una cu fulgi mari, aşternuţi feeric peste oraş, ca în într-un basm de Andersen, sau una cu viscol.
Nu este o zi ploioasă, nimeni nu poartă umbrelă, nimeni nu este stropit din cap până-n picioare cu apa din băltoacele de pe caldarâm.
Nu e nici iarnă, nimeni nu poartă mănuşi, căciulă, fular şi palton, nici măcar un singur cerşetor nu este găsit îngheţat în „palatul” lui din cartoane.
Este o zi oarecare, „neutră”.
(frag. Desertul fluturilor albi, de Lucian Ciuchita)
O recenzie scurta si la obiect. Suficient cat sa ne ispitesti. Ceea ce ai si reusit in cazul meu 😀 Multumesc pentru recomandare, Sorinache!
Merci si eu, lectura placuta!
[…] Deșertul fluturilor albi – Lucian Ciuchiță „Deșertul fluturilor albi” reflectă exact societatea din zilele noastre: o societate în care adevăratele valori sunt uitate, fiind înlocuite cu dorința de a avea cât mai mult. O societate în care oamenii au uitat să se bucure de viață și muncesc până la epuizare, alimentându-se cu iluzia bunăstării materiale. O lume condusă de snobism, în care oamenii vor tot mai mult și fac orice compromis pentru a obține ceea ce-și doresc. O lume în care valorile și scrupulele n-au ce căuta.https://literaturapetocuri.ro/desertul-fluturilor-albi-lucian-ciuchita.html […]