Destinul sărută de 3 ori – Nina Marcu – vol. 1 – Editura LiterPress – recenzie

Destinul sărută de 3 ori
Autor: Nina Marcu
Editura Literpress Publishing
Colecția PrimRose
Număr pagini: 510
An apariție: 2020
Gen: Romance

    Destinul sărută de 3 ori – o carte sublimă, sensibilă și cu un farmec aparte. Povestea se conturează  treptat și simți că trăiești, urăști sau te îndrăgostești împreună cu personajele. Am absorbit fiecare aromă și în punctele cheie am mers din aproape în aproape pentru a înțelege misterul cuvintelor nespuse. Secretele sunt atât de bine păzite încât involuntar te întrebi: oare de ce? 

    Un roman profund despre viața de zi cu zi în care trădările, rutina, corupția, iubirea și amintirile dau năvală precum un bumerang în timp ce cuvintele se scurg în sensul acelor de ceasornic. Ama și Andrei  – personajele principale – sunt două contradicții ce se atrag, la prima vedere diferiți, dar în esență sunt precum răul necesar. Pe măsură ce se conturează povestea se înțelege evoluția, durerea și emoția fiecărei secunde din viața personajelor.

   Am citit romanul la ore târzii din noapte, printre picături, cu mult timp înainte de a vedea lumina tiparului și m-am lăsat purtată de val. Multitudinea de întrebări nu-mi dădeau pace și tot îmi spuneam: Când aflu și eu ce secret ascunde? sau Ce i-aș mai fi dat un ghiont afurisitului!

    O poveste cu multe povești și personaje ce par să vină precum zânele, din neant, aducând vești din toate segmentele vieții. Ele nu sunt poleite și nici nu-și pun lacăt la gură atunci când au de gând să dea curs replicilor.

    Începutul te pune pe gânduri și te face să te întrebi: Oare ce-a fost în capul autoarei? Pentru a înțelege poveștile, trebuie să prindeți firul poveștii și să cunoașteți personajele.

    La departamentul de știri de la Alma4 se fac concedieri în masă. Directorul este supărat pentru că au rulat informații cu o știre falsă în care tatăl lui este pus în lumină favorabilă. Andrei Petrescu nu poate tolera minciunile și informează asistenta personală să dea vestea mai departe.

   În paralel se derulează o discuție între Ama și Gabi Dumbrăveanu – doi frați întorși de la Madrid. Decesul subit al tatălui lor îi va forța să revină acasă și să se confrunte cu resentimentele. Discută cu sinceritate despre viitor și pun în balanță decizia Amei de a rămâne în România. Gabi devenise un jucător valoros la Real Madrid și mereu se afla în atenția reflectoarelor, iar dintr-o întâmplare ajung să fie filmați de către Sașa Petrescu pentru departamentul sportiv de la Alma4.

   Ama îi povestește fratelui că s-a îndrăgostit de Sașa și că ar vrea să obțină un post la această televiziune, mizând pe experiența profesională acumulată. Din păcate, în filmare rolul ei este scos din context și în toate știrile apare ca fiind iubita ușuratică a jucătorului plus alte cuvinte denigratoare, aducătoare de rating.

   Înainte de interviu, Sașa își dezinformează fratele forțându-i mâna să schimbe tactica și să renunțe la conversația clasică de recrutare personal. Andrei acționează orbește și se comportă mizerabil cu Ama. Replicile lor sunt dureroase și neadecvate contextului, însă de neoprit. La scurt timp, își dă seama de gafă, dar mai ales cât de rău a încurcat lucrurile.

   Și așa începe războiul. Gabi, fratele Amei se revoltă, mama ei recurge la șantaj, în timp ce Iulia – sora ei flirta pe net cu tatăl lui Andrei – Alexandru Petrescu senior. Fluxul literar se schimbă radical când Mariana Dumbrăveanu decide să discute cu Georgeta Turcu, fostă Petrescu despre un secret murdar din trecut – nașterea lui Andrei și mușamalizarea documentelor.

   Povestea se complică pentru că toți sunt împotriva angajării Amei, însă Andrei vrea contrariul. Drumurile îi aduc aproape și pe măsură ce o cunoaște, se îndrăgostește de ea, conștient fiind că Ama îl iubește pe fratele lui.

    Ce înșerpuire de momente și replici spumoase.

“Cică, destinul ăsta ar fi un flăcău chipeş şi frumos. Şi-i place mult să se învârtă printre oameni. Vorbeşte cu ei, stă cu ei la masă, le intră în case, joacă în horă lângă ei. La unii doar se uită. Mai cu toleranţă, mai cu îngăduinţă, mai cu indiferenţă. Şi-i lasă în pace. Dar, pe alţii, nu ştiu de ce, simte nevoia să-i sărute. O dată. De două ori. De trei ori. Nu ştiu cum îi alege. Nu ştiu cum pune ochii pe ei. Nu ştiu pe ce se bazează. Da’ îi sărută, cum am zis, de trei ori. Apoi pleacă la alţi oameni, la alte case, la alte mese. Şi poporul cică – o fi aşa, n-o fi, nu ştiu – cei nesărutaţi vieţuiesc. Şi cei sărutaţi trăiesc.”

    Așadar, personajele:

   Ama Dumbrăveanu – o femeie profundă, luptătoare și în același timp atentă cu cei dragi. Își iubește familia și face tot ce-i stă în putință să păstreze legăturile strânse. În momentul în care mama sa dă naștere unei fetițe și tatăl declară că este făcut cu un alt bărbat, Ama simte o ruptură între părinții ei și nu poate să ierte. Venirea micuței Cleo, un suflet nevinovat, o impulsionează să ia o pauză și să plece la Madrid cu fratele ei Gabi.

    Din păcate, în această perioadă fiecare a avut oportunități pentru a se schimba, numai că reîntregirea familiei s-a produs târziu. În cei patru ani, Cleo se transformă într-o dulceață de copil în timp ce Iulia – sora de 17 ani visează cu capul în nori și este depedentă de telefonie. Singura care trăiește cu durerea în suflet și cu secretele în buzunare va fi tot mama ei – Mariana.

    Andrei Petrescu – băiat de bani gata la prima vedere, „alintat” de cei din jur „omul de fier„, conduce cu o mână riguroasă departamentul de știri de la televiziunea Alma4. Părinții lui sunt despărțiți, însă implicarea lor în afaceri mereu îi aduce frecvent la masa negocierilor. Ar trebui să aibă ceva în comun cu fratele său dizigot, însă sunt ca luna și soarele, numai legătura de sânge îi unește. Unul muncește și altul trândăvește, dar ce îi va uni la un moment dat va fi Ama –  persoana care apare la momentul nepotrivit și le va da planurile peste cap.

   Încrederea în fratele său, îl va pune pe Andrei într-o situația neplăcută, în loc să analizeze cu luciditate, el se precipită cu concluziile.

   Tentativele consecutive de a îndrepta adevărul îi vor deschide ochii și o va cunoaște pe femeia care nu-i aparține, dar asta nu-l oprește să o dorească indiferent de consecințe. Atunci când totul se năruie în jur, în sufletul lui se așterne liniștea și inima îi bate mai tare. Ce șanse are? Din fericire, numai Ama ar putea să știe.

  Sașa – fratele dizigot sau poate defect, expert în prefăcătorii, trântorul din stup și alintatul familiei. Orice ar face, pârlitul scapă ieftin de fiecare dată, de parcă o singură zgârietură îi va stârni o criză de astm imaginar. Tipul acesta de om nu mi-a plăcut niciodată și de multe ori am vrut să-l zgudui, însă mă rog ca Nina Marcu să mă răzbune în volumul 2.

   Carla – asistentă personală și omul care vede totul. Dacă nu știe, atunci află cumva. O persoană cu un caracter impecabil, un angajat de nădejde, o prietenă de încredere și un pion în acest joc cu strategii.

   Georgeta Turcu – acționar la Alma4, mama dizigoților și femeia care ar face imposibilul posibil pentru a proteja imaginea familiei sau poate bunăstarea ei. Desigur că și altele sunt interesele, însă altfel nu se explică lanțul minciunilor care le păstrează cu îndârjire.

  Alexandru Petrescu – politician de fațadă, tată denaturat, soț infidel și vânător de minore. Adoră minciuna, ține la imagine, iubește banul și nu ezită să dea curs afacerilor necurate, mai exact – tipul de bărbat ce merită scos din ecuație. Rolul său are rădăcini puternice și de fiecare dată când lupa autoarei face stop cadru, ies la iveală reacții care te fac să-i urăști tipologia din ce în ce mai mult.

   Mariana Dumbrăveanu – mama Amei are un rol aparte. Își iubește copiii, îi protejează și la nevoie se implică pentru a-i ajuta. Ascunde secrete ce ar răni familia și nu știe dacă să le spună sau să păstreze tăcerea. Nașterea lui Cleo este unul din multele puncte slabe ce par să îi dea bătăi de cap și întrebările aplanează în jurul acesteia.

„Cum de e posibil ca fata ei să interacționeze, dintre câți oameni sunt pe lume, taman cu nenorociții ăștia? Cu unul pentru angajare, cu altul pentru dragoste? Ce probabilitate exista să aibă loc, peste atâția ani, o întâlnire între cele două, cum să le zică, părți? Teoretic, niciuna. Nu erau prieteni, nu țineau legătura, nu aveau nimic în comun. Erau atâtea drumuri în viață, atâtea autostrăzi și atâtea poteci! Loc, clar, pentru toată lumea. Cum să ajungi să interacționezi unii cu alții? Tocmai unii cu alții. Cum să intre Ama chiar pe drumul cu sens unic către ăștia? Cum să o ducă destinul tocmai în fața acelor oameni? Cum să se întâlnească, astfel, munte cu munte, ca-n zicerea populară?”

   Bunica Amei – omul echilibrat ce apare aleatoriu în poveste, însă am îndrăgit-o pentru simplitatea și căldura cu care te face să te simți acasă.

  Călătoria mea în lumea creionată din Destinul sărută de 3 ori se încheie cu zâmbetul pe buze. Am citit-o cu sufletul la gură și fiecare frază a avut o semnificație. Am trăit suișurile și coborâșurile, binele și răul, frumosul și urâtul, prezentul sau trecutul. Orice aș scrie despre carte, o voi face din suflet și entuziasm.

    Deși n-am avut plăcerea de a o cunoaște personal, Nina Marcu a reușit să mă surprindă. Este un om special, o prietenă de nădejde ce știe când să asculte și când să vorbească. Datorită ei poți ajunge să cazi în capcană, să îndrăgești pietrele, să adori marea, oamenii și să îmbrățișezi realitatea/simplitatea/armonia.

Carte disponibilă pe site-ul Literpress Publishing

Recenzii cărți