Dincolo de Nil de Nicole C. Vosseler-Editura Rao-recenzie
Dincolo de Nil
Editura Rao-2017
Titlu original: Jenseits des Nils
Traducere: Graal Soft
Număr pagini: 474
Nicole C. Vosseler s-a născut în 1972 în Villingen-Schwenningen, a studiat ştiinţele literaturii şi psihologia la Tubingen şi Konstanz, unde locuieşte şi azi. Este o mare admiratoare a lui M.M. Kaye şi a lui Margret Mitchell. În 2007, romanul ,,Cerul peste Darjeeling” al lui Nicole Vosseler a primit premiul oraşului Konstanz la secţiunea literatură. De acelaşi autor-,,Vânturi de Sud”, ,,Stele peste Zanzibar”, ,,Mariposa”, ,,În această seară foarte specială”, ,,Casa spionilor”. Cărțile ei au fost traduse în opt limbi. Când nu scrie, autoarea călătorește cu aparatul de fotografiat în întreaga lume, căutând aventuri și noi provocări.
,,Vara anului 1881 a fost cea mai bună a vieții lor. O vară animată de sărbători strălucitoare, libertate și prima dragoste. Totul se schimbă când Jeremy, Stephen, Leonard, Simon și Royston sunt chemați la arme. Pentru Grace, Ada, Becky și Cecily începe o perioadă de frământări și trăiri intense, în așteptarea fratelui, a prietenului, a iubitului. Întoarcerea de la război se va dovedi o trezire brutală la o realitate în care nimic nu mai este așa cum era înainte. O realitate a căutărilor febrile, deoarece Grace nu vrea să accepte faptul că Jeremy a fost ucis în acțiune și își propune să-l găsească dincolo de Nil, în deșertul din Sudan…”
Ce pot să spun despre această carte? Sincer, nu mi-a plăcut la fel ca ,,Sub luna de șofran”. Acolo am avut parte de lumea mirifică a Indiei, pe lângă lumea ternă și statică a Angliei. În ,,Dincolo de Nil”, avem parte de două lumi cenușii-Sudanul cel măcinat de violenţe, califi cruzi, foamete, cruzimea poporului, fanatismul religios, pe care îl cred eliberator și Anglia rigidă, încă încorsetată în reguli și bună cuviință. Singura țară care mi-a plăcut și autoarea nu se dezminte la a prezenta detalii, este Egiptul. Deși, este cuprins și el de frământări războinice, știu totuși să nu sacrifice în zadar viețile omenești.
Un punct în plus îl are autoarea, datorită celor patru povești de dragoste.
La începutul acestei cărți am crezut că personajul principal este Ada. Totuși, citind descrierea cărții, ceva nu se leagă…de ce Grace este cea care pleacă după Jeremy? Era timpul să aflu întreaga poveste.
Întoarcerea acasă a Adei Norbury, mezina familiei, cea care este foarte rușinoasă, foarte introvertită, ca și cum materialul genetic bun s-ar fi terminat la fratele și sora sa mai mare. Periplul său prin Europa îi va mai reda încrederea de sine?
,,Frumusețea celor văzute și trăite îi lumina chipul: călătoria cu vaporul pe Rin în jos și castelul Heidelberg, a cărui piatră roșiatică sclipea în apusul soarelui; peisajul plăcut al lacului Geneva și eleganţa încremenită a palatelor Veneției. Turnurile și cupolele Florenței, fântânile și ruinele antice ale Romei, unde pusese un trandafir pe mormântul lui Keats, și Acropola Atenei. Și Parisul, mai ales Parisul, cu toate cafenelele sale fermecătoare, cu şevaletele pictorilor și magazinaşele librăriilor de pe Sena, fastuosul Luvru și frumoasa și impresionantă catedrala Notre-Dame.”
Grace, sora mai mare și perfectă în ochii Adei, este cea care poate să rezolve cu ușurință orice. A terminat colegiul cu note maxime, este frumoasă, veselă, efervescentă, dar și cu așteptări din partea sa. Deși se aseamănă cu mama sa ca două picături de apă, iar Leonard băiatul de pe domeniul învecinat ar fi o partidă excelentă, tânăra noastră Grace este hotărâtă să își asculte inima și îl îndrăgește pe tânărul elev al tatălui său de la școala de ofițeri, Jeremy. Sentimentul este reciproc, numai că tânărul este conștient de condiția sa financiară precară.
Stephen, fiul și moștenitorul familiei Norbury, este un tânăr plin de viață, plin de setea de cunoaștere. Dorința sa cea mare este de a studia la Universitate, dar voința tatăl său colonelul, este aceea de a urma școala de ofițeri și a servi patria câţiva ani.
În vara aceea când tânăra Ada s-a întors acasă, a fost vara cea mai fericită pentru frați, dar și pentru Jeremy, tânărul de rang inferior, Leonard și Cecily, tinerii de pe domeniul vecin, cei care au crescut împreună cu copiii familiei Norbury, Simon (tânărul lovit de săgeata lui Cupidon) Royston, Becky, iar amintirea anului 1881 va rămâne pentru totdeauna în inimile tinerilor.
Dacă în prima parte urmărim tinerele perechi formate: Ada și Simon, Grace și Jeremy, (tată de fete, colonelul nu este de acord cu aceste aranjamente), Stephen și fata vicarului Becky, Royston și Cecily.
Leonard deși a crescut împreună cu Grace, sentimentele sale nu sunt frățești. Este interesant de urmărit în carte unde vor duce aceste sentimente și urmările nefaste care decurg de aici.
Acțiune este statică, cel puțin la început, însă cunoscând stilul autoarei mă aşteptam la ceva mai mult. Urmează absolvirea tinerilor ofițeri, cei cinci mușchetari cum s-au numit, și detașarea lor în același regiment, Royal Sussex.
Tinerii ofițeri vor fi trimiși pe rând în Chichester, Malta, iar următoarea oprire, la mare distanță de Anglia în Egipt la râul care dă viață acestui deșert-Nilul.
,,Egiptul era în anii aceia o țară întinsă, între nesfârșita Sahara, la vest, și Marea Roșie, la est, de la coasta cu delta verde și plină de sevă a fluviului, la nord, până la deşerturile prăfoase și savane, până la provinciile mănoase din Sudanul sudic, unde granițele sale ajungeau în parte la Abisinia și în parte la inima puternică și grea a continentului. Un pământ bătrân, etern, populat de oameni, lucrat, apoi abandonat, apoi făcut din nou arabil, atât de mult timp, încât începuturile lui se pierd în negurile istoriei. Adâncit în nisipul deșertului nemilos, a cărui putere și imensitate nu pot fi învinse niciodată. Poate fi doar îmblânzit acest deșert, cu greu și niciodată în totalitate, de artera care-i dă viață, de Nilul care traversează acest pământ, îl hrănește și îl susține. Acest fluviu de dimensiuni titanice, care te face să uiți, prin frumusețea sa, toată cruzimea de care sunt în stare soarele arzător și pustiul fără margini.„
Autoare nu se dezminte nici acum, mai ales prin prezentarea minuţioasă a Egiptului, transportând cititorul în filele cărții. Armatele egiptene sătule să fie sacul de box prost plătit al tuturor, se vor răscula. Egiptenii sunt hotărâți să smulgă conducerea din mâinile străinilor: englezi și francezi. Totuși, când sunt conştienţi că nu au cum să câștige în fața armatelor bine echipate, predarea lor are loc fără a cauza prea multe victime. Din partea mea au un mare respect, jertfirea inutilă nu își are locul.
,,Era o tăcere înfricoșătoare. La nivelul pământului aerul tremura, aruncând valuri și bule peste lacul Mareotis, care se întindea albastru golaș, dinaintea lor.
Apoi apărură, cu uniformele lor orientale sclipitor de albe în lumina soarelui. Feţe maronii, negre sau ciocolatii, bărboase sub turbane albe sau fesuri roșii. Mai întâi zeci, apoi sute, apoi mai multe mii. În pas de marș, unii poticnindu-se, clătinându-se și cu puștile aplecate. Caii cavaleriei mergeau încet, duși de căpăstru, în spate, iar la urmă veneau armăsarii puternici, care trăgeau după ei artileria. Apoi, primii dintre egipteni își smulseră turbanele și le fluturară prin aer; unii își lăsară puștile să cadă și merseră mai departe cu brațele ridicate. Prin aer răsuna un strigat: ,,Amiiiinn! Amiiinn!’‘
Și de această dată tinerii vor scăpa teferi, dar vor fi marcaţi de dorul de țară și de iubitele lor pe care nu le-au văzut de câțiva ani, la fel și de gândurile despre întoarcerea în țară. Sunt conștienți că nu merită să irosească cei mai frumoși ani, iar războiul va deveni și mai crud în curând. Ceea ce le mai alină dorul este corespondența purtată cu iubitele lor, feţele zâmbitoare din amintirile dragi.
Când un fanatic religios din Sudan, Mahdi, agită oamenii care sunt tratați cu bestialitate de către conducătorii actuali, când foametea va face zeci de victime, atunci vor începe ororile războiului cu adevărat. În numele credinței oamenii vor fi sacrificați. Pe străzile din Khartoumului, oamenii mâncau orice, sacrificase vitele, câinii vagabonzi și șobolanii de pe străzi.
În aceste lupte sângeroase Simon va muri, Stephen se va răni la coloană, iar rănile grave vor necesita îngrijiri speciale toată viața. Jeremy în încercarea sa de a-l apăra pe Simon este lovit și își pierde cunoștința.Trezirea lui la realitate va fi un coșmar, este îngropat sub un morman de corpuri.
„O greutate imensă îi strivea pieptul și îi țintuia corpul de pământul tare. Aerul mirosea a metal și a putreziciune dulceagă și părea să între doar cu greu în pieptul său. ,,Nu pot să respir”. Își deschise aproape cu forța ochii, dar nu văzu decât întuneric și inima i se poticni ,,Sunt îngropat de viu. ”Pipăi cu mâinile în jur, simțind nisipul făinos și pietrișul. Stofă, apoi ceva moale și în același timp tare.,,Membre. Corpuri. Corpuri moarte. Sunt îngropat de viu.”
Jeremy strânse din dinți și se forță să alunge spaima îngrozitoare. ,,Afară.Trebuie să ies afară.” Își înfipse degetele în pământ și își încorda toți mușchii, încercând să se tragă înainte. Nu se clinti nimic. Își înfipse degetele și mai tare în pământ și se urni mai în față preț de o bucățică.”
În Anglia după așteptarea îndelungată, tristețea și durerea îi va copleși pe cei care au rămas. Ada va fi distrusă sufletește, Grace refuză să creadă că Jeremy nu mai trăiește. Stephen va deveni o persoană cinică într-un scaun cu rotile, nici Becky, care îl iubește în continuare nu va reuși să se apropie de el. Cecily sătulă să aștepte îi va declara lui Rayston încheierea logodnei. Leonard speră în continuare într-o relație cu Grace.
Un întreg periplu se va desfășura în încercarea disperată a lui Grace de a-l găsi pe Jeremy. Ea îl va ruga pe Leonard să o însoțească în Sudan. Ce se va întâmpla pe drum, greutățile întâmpinate, urmează să descoperiți singuri.
Oare a rezistat Jeremy în deșertul plin de cadavre? În iadul din Sudan va reuși să supraviețuiască?
Va reuși Ada să trăiască fără Simon?
Ce se va întâmpla cu Royston? Va reuși să își găsească perechea?
Becky va reuși imposibilul în numele dragostei?
O carte excepțională, un subiect dureros, o descriere minuțioasă, atât a minunilor din zonele unde ne poartă autoarea, cât și a ororilor unor conducători fanatici și cruzi.
Nota mea pentru carte este 9.
Verifică disponibilitatea cărţii ,,Dincolo de Nil de Nicole C. Vosseler” în librăriile online: elefant, libris cartepedia, librărie.net şi cărtureşti, Diverta
Recenzii cărţi Editura Rao
Recenzie-Sub luna de șofran de Nicole C. Vosseler
Partajează asta:
SIMILAR ARTICLES
17 COMMENTS
Leave a Reply
Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.
Am citit și eu „Sub luna de șofran”. A fost impresionantă. Voi citi, cu suguranță, „Dincolo de Nil”.
Felicitări pentru recenzie, Nicol!
Multumesc Ro Cred ca iti va place si aceasta carte,eu totusi o prefer pe prima!
Frumoasa si interesanta recenzie,tentanta cartea.
Felicitari Nicol!
Multumesc sper sa iti placa!
Voi citi si eu cartea, o am, timp imi trebuie.
Eu sper sa iti faci timp sa o citesti!
Nu știu de ce evit cartea asta, deși cumva mă și tentează să o citesc.
Eu iti stiu stilul tau,Si sunt sigură că iti va place!
Felicitari pentru recenzie!
Multumesc Sorina!
Felicitări pentru recenzia superbă…
Multumesc mult Roxana!e meritul carti!
Cred ca mie o sa-mi placa cartea. Vreau si cealalta carte.
Multumim pentru recomandare
Aceste două carti ale autoarei cu siguranta o sa iti placa Vero!
Felicitări pentru recenzie ! Este foarte frumoasă ! Mulțumesc pentru recomandare !
Plăcerea a fost de partea mea Iliuta!
Nici nu se compară cu Sub luna de șofran. Mă chinui s-o citesc și tot sper că se va întâmpla ceva interesant.