Dirk Gently. Agenția de investigații holistice, de Douglas Adams – Editura Nemira – recenzie

Dirk Gently. Agenția de investigații holistice

Douglas Adams

Titlul original: Dirk Gently’s Holistic Detective Agency

Editura: Nemira

Colecția Armada

Anul apariţiei: 1987, 2018

Traducere din limba engleză de: Dan Sociu

Număr pagini: 232

Gen: S.F.

Cotație Goodreads: 3,98

   „Dirk Gently. Agenția de investigații holistice” este genul de carte care îți place sau nu-ți place. Punct. Ori îți place la nebunie, ți se pare genială, nemaiîntâlnită, ori nu-ți place deloc sau mai mult, n-o înțelegi. Acest lucru nu l-am constatat doar eu, ci l-am regăsit în toate părerile ce au împânzit site-urile de profil.

   Din păcate, fac parte din cea de-a doua categorie. Inițial, când am citit descrierea, mi s-a părut un subiect interesant, probabil influențându-mă și pisica de pe copertă. „Nu judeca o carte după copertă!” sau după descriere, aș adăuga. Nu pentru că nu ar fi bună, ci pentru că poate nu e ceea ce cauți.

   Întotdeauna mi-au plăcut poveștile cu detectivi și călătorii în timp, așa că nu am crezut să fie o excepție. Nu știu exact ce m-a împiedicat să mă bucur de poveste, stilul autorului, încărcătura S.F., cert e că nu cred că voi citi altă carte din seria cu detectivul Dirk Gently…

   Așa cum probabil v-ați dat seama din titlu, Dirk Gently este un detectiv excentric, patronul unei agenții de investigații holistice. O serie de împrejurări ciudate, ce implică o crimă, o fantomă ce-și refuză condiția și încearcă din răsputeri să ia legătura cu cei vii și să mânuiască obiecte, un suspect de moartea șefului, un călugăr electric, un cal într-o baie… V-am pierdut? Eu da.

„Călugărul Electric era un dispozitiv de ușurare a muncii, ca o mașină de spălat vase sau un videorecorder. Mașinile de spălat vase spală vase anoste în locul tău și te scutesc de plictiseală, videorecorderele se uită la programe TV anoste și te scutesc să te uiți tu însuți la ele. Călugării Electrici credeau pentru tine și te scuteau de o treabă din ce în ce mai obositoare, aceea de a crede tot ce se așteaptă lumea să crezi.”

„Ce-ar trebui să facă o fantomă o noapte întreagă? s-a întrebat.

S-a așezat, stingher, și s-a uitat la televizor. În curând însă urmărirea cu mașini s-a terminat și n-au mai rămas decât paraziți și zgomot alb, pe care nu putea să le stingă.”

   Singurul moment care mi-a captat, cât de cât, atenția, este apariția în peisaj a unei mașini a timpului. Da, avem parte și de călătorie în timp și mi-aș fi dorit ca această parte să fie mai extinsă.

„Unde-i?

– Unde-i ce?

– Mașina timpului.

– Stai în ea, i-a spus Reg.”

   Aș dori să vă expun mai mult din intrigă, dar pe de o parte, nu vreau să stric misterul și pe de alta, sinceră să fiu, nici eu nu am priceput prea multe. Nu sunt o cititoare de S.F., nu sunt obișnuită cu acest gen și sunt convinsă că acest aspect a contribuit la dificultățile întâmpinate. Dacă vă știți cititori de S.F., dacă informațiile tehnice despre calculatoare și fizică nu vă dau dureri de cap, eu zic să încercați această carte, este o posibilitate mare s-o apreciați la adevărata sa valoare.

   Mulți sunt de părere că romanul conține o doză bună de umor englezesc. Eu, una, nu l-am sesizat, decât cu mici excepții, pe care le voi reproduce aici, tind să cred că nu este genul meu de umor:

„Richard i-a dat numele și adresa. Polițistul le-a scris cu atenție în carnețel, s-a uitat la numărul mașinii și l-a notat.

– Și numele șefului, domnule?

– Gordon. Gordon Way.

– Aha, a spus polițistul și și-a ridicat o sprânceană. Domnul cu computerele.

– Ăăă, da, exact. Eu fac software-ul pentru companie. WayForward Technologies II.

– Avem la secție unul dintre computerele voastre. Să mor dacă reușesc să-l fac să meargă.

– Aha, a spus Richard plictisit. Ce model e?

– Cred că se cheamă Quark II.

– Ah, atunci e simplu, i-a spus Richard ușurat. Nu merge. N-a mers niciodată. E un căcat.

– Ciudățenia e că așa am zis și eu de la început, domnule. Dar mare parte dintre colegi n-au fost de acord.

– Păi, aveai dreptate, domnule ofițer. Chestia aia e fără speranță. E motivul principal pentru care compania inițială a dat faliment. Îți recomand să-l folosești ca prespapier.

– Nu mi-ar plăcea să fac asta. S-ar tot deschide ușa.

– Cum adică?

– Îl folosesc să țin ușa închisă, domnule. În perioada asta a anului ne cam trage curentul prin secție. Vara, bineînțeles, îl folosim ca să batem suspecții în cap.”

   Cartea este scrisă în 1987, deci redă vremurile din anii ’80, cu tehnologia aferentă: videorecordere, telefoane fixe cu robot, casete pe care se înregistrau mesajele…

   Romanul stă la baza unui serial realizat de BBC America și Netflix, cu Elijah Wood în distribuție. Deși de succes, adaptarea este foarte diferită de carte, fapt constatat atât personal, cât și din auzite. Confirm, serialul este ok, deși nu chiar pe gustul meu, dar urmărindu-l, mă zăpăceau atâtea schimbări față de original. Dacă sunteți fani S.F., vă recomand atât cartea, cât și serialul. Dacă nu… hotărâți singuri!

Despre autor:

   Douglas Adams (1952-2001) este scenarist, autorul fenomenului „Ghidul autostopistului galactic”, inițial lansat ca serial radiofonic S.F. de comedie, difuzat la sfârșitul anilor 1970, ulterior transformat într-o serie de cărți și adaptat pentru televiziune, jocuri video, benzi desenate.

Autorul a lucrat pentru BBC și a scris trei povestiri pentru serialul „Doctor Who”.

Cartea Dirk Gently. Agenția de investigații holistice, de Douglas Adams o găsiţi pe site-ul Editura Nemira

Verifică disponibilitatea cărţii în librăriile online: libris, elefant, cartepedia, Diverta, librărie.net şi cărtureşti

Recenzii cărţi SF.