Două povești care au vrut să stea împreună, de Cristina Sorina Popa

Două povești care-au vrut să stea împreună

Autor: Cristina Sorina Popa

Editura: CURS

Număr pagini: 30

Anul

,

  V-ați gândit vreodată că unii oameni care trec pe lângă noi, aparent simpli, pot avea puteri magice? Că pot avea superputeri? Poate că nu v-ați gândit… poate că timpul acesta vă presează și nu aveți când să dați atenție anumitor lucruri… și e de înțeles. Eu am o rețetă simplă și magică în aceeași măsură, rețetă care mă ajută să mă deconectez de ritmul haotic din jurul meu și să găsesc spațiul acela mirific de unde să mă umplu de liniște și armonie: citesc. Citesc și sfidez, astfel, nu doar timpul, ci și normele firești omenești… pentru că atunci când citești, totul e magic.

  Recent, mi s-a oferit ocazia să descopăr cât de colorate și de minunate pot fi lumile în care, citind, alegi să călătorești. Cartea despre care vă voi povesti astăzi are alura unui talisman. Sunt multe cărți de povești sau poezie pentru copii care te transpun în copilărie, dar „Două povești care au vrut să stea împreună” e mai mult decât atât. E un truc prin care părintele, citindu-i copilului, se redescoperă pe el însuși și dobândește abilitatea de a opri timpul în loc. Vedeți voi, autoarea Cristina Sorina Popa pare un om simplu, însă ea are o superputere prin care fiecărui cititor i se oferă oportunitatea de a-și descoperi propriile superputeri. Așa cum vă spuneam, cartea poartă ea însăși o încărcătură magică.

  Cele două povești, nu doar că nu au avut nicio problemă să stea împreună, dar chiar și-au dorit să împartă spațiul mirific al paginilor. Poveștile, sub formă de poezie, au doi protagoniști fermecători. Copilul de astăzi se va regăsi în fiecare poveste, iar adultul va redescoperi arta de a citi, o artă pe care, timpul și circumstanțele actuale, ne determină poate, să o uităm.

  Povestea de seară devine un joc interactiv, unul care alungă cititul automat, nefiltrat prin inimă și prezență de spirit, astfel că între adult și copil se va redeschide canalul firesc de comunicare, iar de aici vor răsări comportamente bune pe care copilul și le va însuși, le va pune în aplicare și va stabili baza solidă a unui caracter sănătos în perioadele care vor urma în existența sa.

  Se spune că esențele tari stau în sticluțe mici… ei bine, cartea aceasta depășește coordonatele unei simple cărți pentru copii, acela de delectare și amuzament, corelând aspecte ale conceptelor de empatie, de curaj, de depășire a momentelor dificile, cu arta de a citi și de a vizualiza, iar la nivel profund, declanșează analize și autoanalize din care copilul discerne soluții pentru diverse situații… totul, cum altfel, decât sub forma unui joc frumos, elegant, pus în rime.

  Așadar, povestea lui Alice, o fetiță năzdrăvană, curajoasă, o fetiță plină de energie și de curiozitatea de a descoperi cât de imensă este posibilitatea jocului de copil și cât de fermecătoare e lumea, se întâlnește într-o zi, pe raftul unei biblioteci, cu o altă poveste, a unui omuleț fără de nume.

  Veți găsi, în această carte, câteva rânduri adresate celui care citește… nu de alta, dar așa cum vă spuneam, cartea e magică și are, printre altele, și rolul de a trezi adultul din mecanismele automate și de a-l face prezent, de a-l antrena și pe el în poveste.

  Evident, n-o să vă dezvălui mai mult… abia ce-am ieșit și eu din poveste și sunt încă fermecată, dar vă invit și pe voi să vă descoperiți superputerile, citind această carte.

  Recomand cartea părinților care vor să transforme lectura de seară într-un moment deosebit, în care, alături de copil, să pășească pe tărâmul magic al versului-poveste.

Mai multe detalii despre achiziționare și versiuni disponibile puteți regăsi pe pagina cărții autoarei Cristina Sorina Popa

Cărți pentru copii

recenzii cărți